DECIZIE nr. 1.011 din 7 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Erich-Walter Streifert în Dosarul nr. 3.241/190/2007 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 11.759/325/2007 şi nr. 690/295/2007 ale Tribunalului Timiş – Secţia civilă, nr. 5.589/325/2008 şi nr. 8.745/325/2008 ale Judecătoriei Timişoara şi nr. 8.238/337/2006 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă, dosare având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstitu ţionalitate. Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 1.486D/2008, nr. 1.550D/2008, nr. 1.556D/2008, nr. 1.693D/2008 şi nr. 1.725D/2008, excepţiile fiind ridicate de Silier Josef Tiberiu Victor, Friedl Wilhelm, Wirsz Nikolaus Walter, Endres Magdalena, Krimm Mathias, precum şi de Karolyi Erzsebet Sarolta.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.486D/2008, nr. 1.550D/2008, nr. 1.556D/2008, nr. 1.693D/2008 şi nr. 1.725D/2008 la Dosarul nr. 1.330D/2008, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate. Menţionează, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 8 mai 2008, din 9 mai 2008, din 27 mai 2008, din 17 iunie 2008, din 10 iunie 2008 şi din 8 iulie 2008, pronunţate în dosarele nr. 3.241/190/2007, nr. 11.759/325/2007, nr. 690/295/2007, nr. 5.589/325/2008, nr. 8.745/325/2008 şi nr. 8.238/337/2006, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă, Tribunalul Timiş – Secţia civilă, Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Sălaj – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.Excepţiile au fost ridicate de Erich-Walter Streifert, Silier Josef Tiberiu Victor, Friedl Wilhelm, Wirsz Nikolaus Walter, Endres Magdalena, Krimm Mathias, precum şi Karolyi Erzsebet Sarolta în dosare având ca obiect "fond funciar".În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21, art. 44 alin. (2) şi (4), art. 46, art. 51, art. 52 şi art. 53, precum şi unor dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În esenţă, potrivit criticilor formulate, aceste prevederi de lege „sunt interpretabile”, restrâng sfera persoanelor îndreptăţite la reconstituire şi limitează accesul la moştenirea legală.Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă consideră că art. 48 din Legea nr. 18/1991 suprimă însuşi „dreptul erezilor cetăţeni străini şi apatrizi”, iar Tribunalul Timiş – Secţia civilă, Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Sălaj – Secţia civilă apreciază că aceste prevederi de lege nu contravin dispoziţiilor din Constituţie la care fac referire autorii excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu textele din Constituţie invocate ca fiind încălcate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul cuprins: „Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”Autorii excepţiei susţin că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale: art. 16 alin. (1) – "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 20 – "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 – "Accesul liber la justiţie", art. 44 alin. (2) şi (4) – "Dreptul de proprietate privată", art. 46 – "Dreptul la moştenire", art. 51 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor", art. 52 referitor la "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", precum şi ale art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".De asemenea, se invocă şi încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi cu motivări asemănătoare celor din prezentele dosare, şi, prin numeroase decizii, cu majoritate de voturi, Curtea a constatat că acest text de lege este constituţional, pentru argumentele acolo reţinute. În acest sens, menţionăm, de exemplu, deciziile nr. 1.218 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008, şi nr. 626 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008. Prin aceste decizii s-a reţinut, în esenţă, că: dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care la data intrării în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari, asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României; având în vedere obiectul de reglementare al legii – proprietatea funciară – şi scopul declarat al acesteia – retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului; este pe deplin constituţională condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român; dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale; una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 din Codul civil şi următoarele), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetăţenii români; art. 51 privind „Dreptul de petiţionare”, precum şi art. 53 referitoare la „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi” nu sunt incidente în cauză; dispoziţiile constituţionale ale art. 52 se referă la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim să obţină recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim, iar textul de lege criticat nu îngrădeşte în niciun fel acest drept. Faptul că unele comisii de aplicare a legii fondului funciar au refuzat să primească cereri de reconstituire a dreptului de proprietate ţine de aplicarea legii şi această atitudine a autorităţilor publice, ceea ce nu atrage neconstituţionalitatea textului de lege, precum şi că, împotriva refuzului comisiilor locale de aplicare a legii fondului funciar de a primi cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, persoanele nemulţumite pot face plângere la instanţa de judecată în baza prevederilor legii fondului funciar.Cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezentele dosare, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de ErichWalter Streifert, Silier Josef Tiberiu Victor, Friedl Wilhelm, Wirsz Nikolaus Walter, Endres Magdalena, Krimm Mathias, precum şi de Karolyi Erzsebet Sarolta în dosarele nr. 3.241/190/2007 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă, nr. 11.759/325/2007 şi nr. 690/295/2007 ale Tribunalului Timiş – Secţia civilă, nr. 5.589/325/2008 şi nr. 8.745/325/2008 ale Judecătoriei Timişoara, precum şi nr. 8.238/337/2006 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește