DECIZIE nr. 1.010 din 8 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de Călina Domilescu, în nume propriu şi în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.172D/2007 şi nr. 1.245D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.245D/2007 la Dosarul nr. 1.172D/2007, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ioan Micula într-o cauză având ca obiect suspendarea provizorie a executării unei ordonanţe preşedinţiale.Prin Încheierea din 30 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.532/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Călina Domilescu, în nume propriu şi în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, într-o cauză civilă având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, apreciază că, "raportat la dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât o normă specială referitoare la procedura contestaţiei la executare nu poate fi extinsă şi la alte dispoziţii procedurale". De asemenea, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate, întrucât prevăd că în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac, încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), care consacră accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare, precum şi ale art. 129, privitoare la folosirea căilor de atac.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială apreciază că prevederile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, respectiv la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice. De asemenea, apreciază că "dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă nu contravin nici prevederilor art. 24 din Legea fundamentală".Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă apreciază că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice. De asemenea, apreciază că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispoziţiile art. 129 din Constituţie, întrucât acestea din urmă nu garantează folosirea tuturor căilor de atac, iar textul de lege criticat instituie o măsură cu caracter vremelnic, care se poate lua numai "în cazuri urgente", care justifică această procedură specială.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că o asemenea reglementare se justifică prin urgenţa măsurii solicitate, care are caracter vremelnic şi poate fi dispusă numai până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, formulată în cadrul contestaţiei la executare. În acest sens, se referă la Decizia Curţii Constituţionale nr. 324 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 iulie 2005.De asemenea, Guvernul apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, astfel cum este consacrat în art. 16 din Constituţie. "Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale cu privire la art. 16 din Constituţie, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Or, nu se poate susţine că, în cadrul procedurii de executare silită, creditorul se află pe poziţie de egalitate cu debitorul, legiuitorul punând însă la dispoziţia ambelor părţi mijloace procesuale în scopul asigurării echilibrului procesual şi egalităţii de arme dintre acestea". Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 128 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere sub niciun aspect prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 24. Astfel, arată că măsura instituită prin textul de lege criticat se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii. În continuare, arată că suspendarea provizorie a executării de către preşedintele instanţei, în cazuri urgente, printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, nu restrânge sub niciun aspect accesul liber la justiţie, ci are în vedere respectarea principiului constituţional privind judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, reglementarea normelor de procedură este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părţilor de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat. În sensul celor de mai sus, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 363/2007, nr. 365/2007 şi nr. 456/2007.În fine, consideră că, în concordanţă cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, este în competenţa exclusivă a legiuitorului stabilirea căilor de atac şi a condiţiilor în care acestea pot fi exercitate. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 800 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006, şi la Decizia nr. 363 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:"Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice – art. 16 alin. (1), accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil – art. 21, dreptul la apărare – art. 24, folosirea căilor de atac – art. 129.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile cuprinse în art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului, stabilite în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".Alin. 3 al art. 403 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea părţilor interesate de a ataca încheierea pronunţată cu privire la cererea de suspendare a executării silite, iar alin. 4 al aceluiaşi articol prevede posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Încheierea dată în acest caz de preşedintele instanţei nu este supusă niciunei căi de atac. Singura condiţie impusă de către legiuitor, potrivit alin. 4 al art. 403 din Codul de procedură civilă, este plata unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani.În analizarea constituţionalităţii acestui text de lege, trebuie avută în vedere, pe de o parte, urgenţa care se impune în cazul suspendării provizorii a executării silite, urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii date de preşedintele instanţei, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale. Creditorul beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea cauţiunii menite să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.În ceea ce priveşte prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie pretins încălcate, critica cu un atare obiect nu este întemeiată, deoarece reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar măsura instituită prin aceasta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.Împrejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus suspendarea provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la dreptul la apărare, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.În fine, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi cu motivări asemănătoare, soluţia adoptată fiind de fiecare dată aceeaşi, şi anume că acestea sunt constituţionale. În acest sens este Decizia Curţii Constituţionale nr. 541 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 622 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de Călina Domilescu, în nume propriu şi în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește