DECIZIE nr. 1.009 din 8 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 din Codul comercial şi art. 720^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 din Codul comercial şi ale art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Felicia But şi Ecaterina Luchian în dosarele nr. 21.666/301/2005 şi nr. 21.659/301/2005 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi de Societatea Comercială "Aktron" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 286/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă mandatarul Mihai Cucu Dogaru, asistat de avocatul Mugur-Jak Caracaş, pentru autorii excepţiei Georgeta Felicia But şi Ecaterina Luchian, şi avocatul Mihai Denis Buzatu, pentru partea Societatea Comercială "Universal Coop" – S.A. din Bucureşti. Lipsesc autorul excepţiei, Societatea Comercială "Aktron" – S.R.L. din Bucureşti, şi părţile Societatea Comercială "C.E.C." – S.A. şi statul român, prin Ministerul Finanţelor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.168D/2007, nr. 1.169D/2007 şi nr. 1.223D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente nu se opun conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.169D/2007 şi nr. 1.223D/2007 la Dosarul nr. 1.168D/2007, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Avocatul autorilor excepţiei prezenţi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul de lege criticat restricţionează accesul la justiţie şi produce o discriminare de mijloace în cauzele comerciale în care părţi sunt persoane fizice, necomercianţi, prin impunerea obligaţiei de a efectua procedura prealabilă a concilierii în sarcina acestora. În acest sens, depune concluzii scrise la dosare.Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sens în care se referă la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În speţă, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată în mod abuziv, cu scop şicanator, în vederea tergiversării soluţionării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 14 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 21.666/301/2005 şi nr. 21.659/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Felicia But şi Ecaterina Luchian, prin mandatarul Mihai Cucu Dogaru, în cauze civile având ca obiect pretenţii.Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 286/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 din Codul comercial şi art. 720^1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Aktron" – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat – prin impunerea obligaţiei persoanei fizice necomerciant de a efectua procedura prealabilă a concilierii în cauzele comerciale în care cealaltă parte este persoană juridică comerciant – încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de către autorul excepţiei, având în vedere că, prin instituirea procedurii prealabile a concilierii, "legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi, mai pregnant în materie comercială, şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente."Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi, mai pregnant în materie comercială. De asemenea, arată că art. 46 din Codul comercial şi art. 720^1 din Codul de procedură civilă nu consacră o forţă probantă absolută înscrisului întocmit în urma procedurii concilierii, acesta urmând a fi analizat în contextul întregului material probator ce se administrează în cursul procesului. Pe de altă parte, în virtutea principiului dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie, nimic nu împiedică părţile să desfăşoare procedura de conciliere în prezenţa avocaţilor lor.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere sub niciun aspect prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 şi art. 53 sau prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, apreciază că dispoziţiile art. 15 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi şi ale părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 46 din Codul comercial şi ale art. 720^1 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:– Art. 46 din Codul comercial: "Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: Cu acte autentice; Cu acte sub semnătura privată; Cu facturi acceptate; Prin corespondenţă; Prin telegrame; Cu registrele părţilor; Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din Codul civil; În fine, prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.";– Art. 720^1 din Codul de procedură civilă: "În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 46 din Codul comercial prevede mijloacele de probă în materie comercială, printre care se numără şi înscrisurile sub semnătură privată, iar art. 720^1 din Codul de procedură civilă reglementează procedura prealabilă de conciliere.Consemnarea rezultatului concilierii, în baza art. 720^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, într-un înscris, cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi, înscris care, potrivit art. 720^1 alin. 5 din Codul de procedură civilă, se anexează la cererea de chemare în judecată şi constituie mijloc de probă, în baza art. 46 din Codul comercial, constituie o consecinţă absolut firească a reglementării procedurii prealabile de conciliere şi nu reprezintă nicidecum o încălcare sau o restrângere a exerciţiului dreptului la apărare, în accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale şi convenţionale de referinţă. Într-adevăr, art. 46 din Codul comercial şi art. 720^1 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă nu consacră o forţă probantă absolută înscrisului întocmit în urma procedurii concilierii, acesta urmând a fi analizat în contextul întregului material probator ce se administrează în cursul procesului. Pe de altă parte, în virtutea principiului dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie, nimic nu împiedică părţile să desfăşoare procedura de conciliere în prezenţa avocaţilor lor.Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 559 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a statuat că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi – mai pregnant în materie comercială – şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată. Rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente. Faţă de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale de referinţă, atâta vreme cât partea interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu cererea de chemare în judecată. Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare sau cu cele referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin decizia menţionată, cât şi argumentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea.Cât priveşte criticile privind imprecizia prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei, care, în opinia unora dintre autorii excepţiei, determină interpretări şi soluţii eronate din partea instanţelor judecătoreşti, acestea nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului de lege criticat şi nici nu poate face propuneri de lege ferenda.Pe de altă parte, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate prin referire la aspecte ce ţin de situaţia de fapt din dosarul instanţei de fond, în sensul că unul dintre autorii excepţiei a fost şantajat să semneze procesul-verbal de conciliere, excedează atribuţiilor Curţii în materia controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 din Codul comercial şi art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Felicia But şi Ecaterina Luchian în dosarele nr. 21.666/301/2005 şi nr. 21.659/301/2005 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi de Societatea Comercială "Aktron" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 286/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește