DECIZIE nr. 1.007 din 8 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Marna" – S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.174/288/2006 al Tribunalului Vâlcea Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.174/288/2006, Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de către Societatea Comercială "Marna" – S.A. cu sediul în Râmnicu Vâlcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin faptul că prevăd depunerea unei cauţiuni în ipoteza suspendării la cerere a executării hotărârii, contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 44. Autorul excepţiei consideră că prin acest text de lege "se instituie o clară discriminare între cetăţenii ce au cauze cu obiect strămutare construcţii sau plantaţii şi ceilalţi, care trebuie să formuleze cerere în faţa instanţei de judecată, dar mai ales trebuie să plătească şi o cauţiune în bani".Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă arată că prin dispoziţiile de lege criticate nu se creează o discriminare pentru persoane aflate în situaţii identice. Instanţa consideră că "art. 300 din Codul de procedură civilă nu încalcă nici prevederile art. 21 şi art. 44 din Constituţie, întrucât partea interesată poate sesiza instanţa competentă în vederea suspendării hotărârii recurate, iar impunerea cauţiunii constituie un mijloc de garanţie pentru ocrotirea drepturilor părţilor".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În motivarea punctului de vedere se arată că prevederile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel liberul acces la justiţie şi nici nu încalcă prevederile statuate la art. 44 din Constituţie, deoarece partea interesată poate sesiza instanţa competentă în vederea suspendării hotărârii recurate, iar impunerea unei cauţiuni constituie un mijloc de garanţie pentru ocrotirea drepturilor părţilor.Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, arată că dispoziţiile art. 300 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură să încalce principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât acesta se aplică tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţiile vizate de text.Avocatul Poporului, faţă de prevederile art. 16 din Constituţie, apreciază că dispoziţiile criticate nu instituie discriminări pe considerente arbitrare, de natură să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 300 din Codul de procedură civilă faţă de art. 21 din Constituţie, apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, atâta vreme cât dispoziţiile de lege criticate constituie norme de procedură ce reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:"(1) Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.(2) La cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1. … (3) Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător. … (4) Abrogat de art. I pct. 108 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000. … (5) Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private indiferent de titular.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 300 din Codul de procedură civilă reglementează efectele declanşării controlului judiciar pe calea recursului, respectiv suspendarea de drept a executării hotărârii recurate în anumite cazuri prevăzute expres în art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cât şi suspendarea executării hotărârii recurate, la cerere, motivat, după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili de către instanţă, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu (art. 300 alin. 2 şi următoarele din Codul de procedură civilă).În legătură cu invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituţional, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, măsura instituită prin acestea luând în considerare specificul fiecărei cauze, iar nu al persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal.Pentru aceleaşi considerente, în cauză nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 din Constituţie referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private indiferent de titular.Dispoziţiile de lege criticate, reglementând posibilitatea instanţei de a suspenda executarea hotărârii recurate, la cerere, precum şi obligaţia recurentei de a depune o cauţiune, nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, ele având caracterul unei garanţii în favoarea intimatului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite.Aceste dispoziţii nu îngrădesc în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la justiţie prin descurajarea tergiversării executării obligaţiilor pe calea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea hotărârilor judecătoreşti definitive.Aşadar, cauţiunea reglementată de dispoziţiile de lege criticate reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept şi nu contravine principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.Astfel, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a statuat că „stabilirea unor condiţionări pentru introducere acţiunilor în justiţie”, inclusiv sub aspectul stabilirii de către instanţă a unei cauţiuni, „nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie”. Aceasta, deoarece „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Marna" – S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.174/288/2006 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește