DECIZIE nr. 1.006 din 8 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Vasile Flavius Ranga în Dosarul nr. 4.869/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea excepţiei, este completarea textului de lege criticat. Or, această solicitare excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.869/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Vasile Flavius Ranga în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care nu prevede şi obligativitatea menţionării în procesul-verbal de constatare a contravenţiei a sediului persoanei juridice din care face parte agentul constatator. Este îngrădit accesul liber la justiţie, deoarece cel ce face o cerere în faţa instanţei trebuie să-l identifice pe pârât, în cerere, nu numai sub aspectul numelui, ci şi al adresei unde locuieşte sau îşi are activitatea, pentru a fi citat.Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei, faptul că legiuitorul nu a înţeles să includă printre menţiunile procesului-verbal de contravenţie şi sediul organului din care face parte agentul constatator nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece contravenientul nu este împiedicat să se adreseze instanţei pentru exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, arătând că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale modificarea textului de lege criticat, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de constatare a contravenţiei.În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea acesteia, este completarea textului de lege criticat, în sensul de a se reglementa obligativitatea menţionării, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei, a sediului persoanei juridice din care face parte agentul constatator. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Vasile Flavius Ranga în Dosarul nr. 4.869/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește