DECIZIE nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Timiş – Secţia civilă în dosarele nr. 57/325/2006, 4.097/325/2006, 11.120/325/2006, 11.462/325/2006, 12.171/325/2006, 12.494/325/2006, 12.585/325/2006, 12.587/325/2006, 12.723/325/2006, 420/295/2007, 421/295/2007, 2.800/325/2007, 3.076/325/2007, 3.347/325/2007, 3.996/325/2007 şi 5.383/230/2007.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 noiembrie 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.097/325/2006, 12.494/325/2006 şi 12.587/325/2006, prin încheierile din 27 iunie 2007, pronunţate în dosarele nr. 12.723/325/2006 şi 3.076/325/2007, prin încheierile din 18 iulie 2007, pronunţate în dosarele nr. 11.120/325/2006 şi 12.585/325/2006, prin încheierile din 5 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 11.462/325/2006 şi 3.996/325/2007, prin încheierile din 19 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 57/325/2006 şi 12.171/325/2006, prin încheierile din 26 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 420/295/2007, nr. 421/295/2007, nr. 2.800/325/2007, nr. 3.347/325/2007, nr. 5.383/230/2007, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată din oficiu de instanţa judecătorească.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Timiş – Secţia civilă arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, încălcând prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul nediscriminării, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii private. Astfel, în primul rând, beneficiul legii reparatorii este subsumat întrunirii condiţiei cetăţeniei române pentru persoana îndreptăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, contravenind în această manieră principiului nediscriminării consacrat de Legea fundamentală. În al doilea rând, dreptul subiectiv conferit de legea reparatorie specială se cere a fi valorificat într-un termen substanţial a cărui expirare atrage inevitabil sancţiunea decăderii, deci face imposibilă realizarea dreptului pretins. Or, în condiţiile în care termenul pentru declanşarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat în anul 2005, foştii proprietari de terenuri, în prezent cetăţeni străini, nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de care au fost spoliaţi în perioada comunistă, împrejurare ce determină, în opinia instanţei, încălcarea principiului constituţional referitor la garantarea proprietăţii private.În al treilea rând, în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii legali ai foştilor proprietari, instanţa apreciază că, în cazul lor, nu pot fi aplicabile concluziile Deciziei nr. 408 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 15 noiembrie 2004, prin care Curtea Constituţională a reţinut că voinţa legiuitorului constituţional, potrivit căreia cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală, nu permite decât o interpretare univocă, norma fiind de imediată aplicare, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moştenitori legali s-a deschis după intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite. O astfel de interpretare a Constituţiei încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât condiţionează posibilitatea de a accede la beneficiul legii reparatorii de un fapt juridic – decesul autorului petiţionarului.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 creează o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile legii fondului funciar şi cele îndreptăţite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001. Astfel, dacă în cazul Legii nr. 10/2001, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi un drept special de folosinţă asupra imobilelor, care, după redobândirea cetăţeniei române, se poate transforma în drept de proprietate, în domeniul de aplicare a Legii nr. 18/1991, cetăţenii străini sau apatrizi – foşti proprietari ai terenurilor solicitate sau moştenitori ai acestora nu dobândesc nimic. Mai mult, dacă imobilele care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 au fost preluate fără titlu valabil, persoanele îndreptăţite, indiferent de cetăţenie, îşi păstrează calitatea de proprietar avută în momentul preluării.Această discriminare între categoriile de cetăţeni care îşi întemeiază pretenţiile pe dispoziţiile celor două legi reparatorii, ambele având o ipoteză comună – deposedarea abuzivă de proprietatea imobiliară în regimul comunist, nu îşi poate găsi fundamentare şi justificare în nicio prevedere legală internă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr. 630/2007, prin care Curtea Constituţională a respins critica cu un atare obiect.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul conţinut: „Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, s-a pronunţat prin Decizia nr. 630 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej s-a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit, în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii – proprietatea funciară – şi scopul declarat al acesteia – retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.Potrivit normei constituţionale, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 şi următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetăţenii români.Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmează a se naşte ulterior.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Timiş – Secţia civilă în dosarele nr. 57/325/2006, 4.097/325/2006, 11.120/325/2006, 11.462/325/2006, 12.171/325/2006, 12.494/325/2006, 12.585/325/2006, 12.587/325/2006, 12.723/325/2006, 420/295/2007, 421/295/2007, 2.800/325/2007, 3.076/325/2007, 3.347/325/2007, 3.996/325/2007 şi 5.383/230/2007.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu*OPINIE SEPARATĂConsider că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 este întemeiată şi ar fi trebuit admisă pentru următoarele motive:Potrivit Deciziei nr. 630 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea a reţinut că, în cauza aflată pe rolul instanţei judecătoreşti, calitatea de moştenitor nu poate fi recunoscută decât ca urmare a aplicării legii şi numai în limitele stabilite de aceasta, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, Curtea a apreciat că nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmează a se naşte ulterior, prin efectul şi în condiţiile legii menţionate.Cu toate acestea, prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 recunosc calitatea de persoane îndreptăţite tuturor moştenitorilor membrilor cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, în condiţiile legii civile. În situaţia specială în care moştenitorii nu îşi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, dispoziţiile art. 13 alin. (2) din lege prevăd că aceştia sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Prin reglementările menţionate, Legea nr. 18/1991 conferă persoanelor îndreptăţite ceea ce Curtea europeană a drepturilor omului a calificat drept speranţă legitimă de a obţine exerciţiul efectiv al dreptului de proprietate.Într-un atare context reglementat de lege, diferenţa pe care o stabileşte art. 48 între moştenitorii cetăţeni români şi moştenitorii foşti cetăţeni români nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă. Astfel, în condiţiile în care art. 13 alin. (3) prevede că "Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun", cum poate fi justificată discriminarea care operează între succesorii aceluiaşi de cuius (care pot fi chiar rude de gradul II – fraţi)?Sub acest aspect, potrivit jurisprudenţei Curţii europene a drepturilor omului (cauza "Pretty împotriva Marii Britanii", 2002, cauza "Examiliotis împotriva Greciei"), în aplicarea art. 14 din Convenţie referitor la interzicerea discriminării, diferenţa de tratament între persoanele aflate în situaţii identice sau comparabile este discriminatorie dacă nu are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă, respectiv dacă nu urmăreşte realizarea unui scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat.Pe de altă parte, potrivit art. 18 alin. (1) din Constituţie, "Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi." Dacă în ceea ce priveşte protecţia generală a persoanelor, aceasta devine eficientă şi concretă numai dacă cetăţenii străini şi apatrizii locuiesc în România, în ceea ce priveşte protecţia averilor, această garanţie operează atâta vreme cât bunurile aparţinând cetăţenilor străini sau apatrizilor se află pe teritoriul României. Orice altă interpretare ar conduce la concluzia, pe care o apreciem eronată, ca statul român să garanteze averile cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc în România, dar ale căror averi se află pe teritoriul altor state.Prin urmare, dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 46 referitoare la garantarea dreptului la moştenire şi cu cele ale art. 1 alin. (3) teza întâi, conform cărora "România este stat de drept", constituie suficiente temeiuri constituţionale pentru admiterea excepţiei care a făcut obiectul numeroaselor dosare aflate pe rolul Curţii.Judecător,Augustin Zegrean–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește