DECIZIE nr. 1.001 din 7 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Viorel Nicola în Dosarul nr. 35/203/2009 şi de Nicolae Floca în Dosarul nr. 655/203/2009 ale Judecătoriei Câmpeni.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 705D/2009 şi nr. 2.373D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.373D/2009 la Dosarul nr. 705D/2009, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierile din 25 februarie 2009 şi 28 aprilie 2009, pronunţate în Dosarele nr. 35/203/2009 şi nr. 655/203/2009, Judecătoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Viorel Nicola şi Nicolae Floca.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece sunt în contradicţie cu art. 18^1 din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracţiuni silvice. Aşa fiind, este subminat principiul separaţiei puterilor în stat.Judecătoria Câmpeni opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conţinut: „Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor invocate pentru următoarele argumente:Articolul 18^1 din Codul penal, invocat în susţinerea criticilor formulate, se referă la fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ţine de domeniul dreptului substanţial, legiuitorul având în vedere situaţia în care gradul de pericol social concret al unui fapte penale este mai mic faţă de pericolul social generic al infracţiunii tip incriminată de legiuitor. Însă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una din trăsăturile infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constituţional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca bun de interes public. Iată de ce nu se poate susţine că prin art. 120 din Legea nr. 46/2008 se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, Parlamentul, ca unica autoritate a ţării, fiind singurul în drept să decidă cu privire la incriminarea faptelor ce aduc atingere fondului forestier naţional, tocmai pentru a recunoaşte, între altele, oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Aşa fiind, în aceste condiţii este înfăptuită şi justiţia, sens în care nu se poate admite ideea înfrângerii principiului constituţional consacrat de art. 124 alin. (2).Cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate fără niciun fel de considerente arbitrare.De asemenea, nu este înfrânt nici dreptul consacrat de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile legale criticate nu conţin norme de procedură, ci de drept substanţial, iar, pe de altă parte, şi în cazul infracţiunilor silvice accesul la justiţie este asigurat prin respectarea tuturor regulilor şi garanţiilor procedurale referitoare la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Viorel Nicola în Dosarul nr. 35/203/2009 şi de Nicolae Floca în Dosarul nr. 655/203/2009 ale Judecătoriei Câmpeni.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește