DECIZIE nr. 1.000 din 6 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comtop” – S.A. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, admiţând cererea formulată de apărătorul autorului excepţiei, a amânat pronunţarea la data de 6 noiembrie 2007, pentru a da posibilitate acestuia să depună concluzii scrise la dosar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 33.115/1/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţia legală criticată este neconstituţională deoarece, "faţă de contextul în care a avut loc abrogarea prevederilor art. 330-330^4 din Codul de procedură civilă care reglementează recursul în anulare, menţinerea acestei căi de atac pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 încalcă atât Constituţia, cât şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale şi că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, cu modificările aduse prin art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, având următorul cuprins: „(3) Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunţate.”Excepţia este raportată la prevederile art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată din Constituţie; art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004, prin care se aprobă, cu modificări, art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 872 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, statuând, în esenţă, că acestea sunt norme tranzitorii instituite de legiuitor pentru a asigura un regim juridic unitar exercitării căilor de atac, în funcţie de succesiunea în timp a legilor.Cu acest prilej, Curtea constată că textul de lege criticat, în esenţa sa, nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivă, garantează accesul la căile de atac prevăzute de lege. Autorul excepţiei consideră că este neconstituţională aplicarea acestuia fără a se ţine cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la instituţia recursului în anulare.Aşa fiind, Curtea observă că aplicarea unui text de lege de către instanţele de judecată, într-un sens care ar contraveni jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci o problemă care ţine de competenţa acestora.Cu privire la dispoziţiile art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în speţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comtop” – S.A. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește