DECIZIAnr. 859 din 26 noiembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1^4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Di Gi Multiproduct – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 2.809/83/2016 al Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.645D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, în raport cu criticile formulate și, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.809/83/2016, Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1^4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Di Gi Multiproduct – S.R.L. din Satu Mare într-o cauză având ca obiect soluționarea unui contestații împotriva unui act administrativ fiscal prin care se solicită anularea acestuia. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie o interdicție absolută în ceea ce privește beneficiul dreptului de deducere a unor cheltuieli și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor efectuate de la furnizori/contribuabili persoane impozabile în România după înscrierea acestora în Registrul contribuabililor inactivi și/sau în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulată. Astfel, se consideră că sunt încălcate accesul liber la justiție și dreptul la apărare pentru beneficiarul unor bunuri și servicii achiziționate de la un asemenea furnizor, întrucât acestea se materializează prin simpla posibilitate de a formula o acțiune în fața unei instanțe, dar fără posibilitatea de a obține o hotărâre favorabilă, din moment ce există norme ce instituie o prezumție absolută de nelegalitate a operațiunii fiscale respective, întemeiată pe comportamentul fiscal al furnizorului, și nu pe comportamentul fiscal al beneficiarului bunurilor și serviciilor. Totodată, se apreciază că reglementarea în discuție este contrară art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin prisma art. 20 alin. (2) din Constituție, având în vedere faptul că sumele deductibile sau cu titlu de cheltuieli fac parte din patrimoniul societății beneficiare, fiind incluse în noțiunea de bunuri. … 6.În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la interpretarea normelor europene cu privire la sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, respectiv cu privire la dreptul persoanei impozabile de deducere a taxei pe valoarea adăugată în anumite circumstanțe. … 7.Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1^4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, dispoziții care au următorul cuprins: „(1^4) Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabilii persoane impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. b)-e) și h) și au fost înscriși în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulată, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de bunuri de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.“ … 13.Dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate. … 14.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare. De asemenea este invocat art. 1 paragraful (1) referitor la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate stabilesc faptul că beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de taxa pe valoarea adăugată și au fost înscriși în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de taxa pe valoarea adăugată a fost anulată, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de bunuri de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Așadar, în concret, aceste dispoziții prevăd excluderea de la dreptul de deducere a unor cheltuieli și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor de bunuri și/sau servicii efectuate în contextul dat, cu excepția stabilită de lege. … 16.În acest context, Curtea reține că prevederile criticate sunt o aplicare a art. 56 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia cetățenii au obligația să contribuie la cheltuielile publice, iar stabilirea obligației de plată a impozitelor și a taxelor, precum și scutirea de la plată a unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili ori instituirea unor facilități fiscale pentru anumiți contribuabili se întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.  … 17.Totodată, Curtea constată că soluția legislativă în discuție a mai fost supusă controlului de constituționalitate, sens în care este Decizia nr. 415 din 18 iunie 2020*), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, sau Decizia nr. 843 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 10 decembrie 2012, prilej cu care instanța de contencios constituțional, raportându-se la normele criticate cu privire la contribuabilii declarați inactivi, a arătat că pe toată perioada inactivității fiscale, aceștia nu au obligația plății impozitului pe profit, astfel încât orice vânzare de bunuri sau servicii către terți nu este înregistrată și, prin urmare, nu este impozitată. Într-o astfel de situație, cel care achiziționează, respectiv cumpără bunuri de la un contribuabil declarat inactiv, dacă i s-ar recunoaște dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată, și-ar diminua materia impozabilă, fără ca în patrimoniul celui care vinde să se înregistreze o creștere corespunzătoare a aceleiași materii impozabile și, astfel, bugetul de stat ar fi prejudiciat.*) Decizia nr. 415 din 18 iunie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 18 decembrie 2020. … 18.Totodată, Curtea a constatat că prevederile legale ce stabilesc posibilitatea deducerii unor cheltuieli și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective prevăzute de lege sunt o excepție de la regula generală, prevăzută la art. 56 privind contribuțiile financiare din Constituție, potrivit căruia cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, excepție stabilită în virtutea prevederilor constituționale ale art. 61 din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, coroborate cu cele ale art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală care statuează că impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Or, legiuitorul, prin adoptarea unor măsuri active de susținere a celor cu care contribuabilii intră în relații contractuale, precum cea din cazul în discuție, încurajează menținerea contribuabililor ca activi, prin prisma prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție în componenta privind obligația statului de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, determinându-i pe contribuabili să evite declararea ca inactivi/reactivi, și, totodată, cointeresează beneficiarii să încheie relații contractuale cu contribuabilii activi, tocmai prin presupusa facilitate pe care le-o oferă această relație contractuală. Această măsură este mai degrabă una pentru evitarea sistemului de declarare ca inactiv a contribuabilului, fără a constitui o sancțiune pecuniară ce ar trebui suportată de beneficiarii dreptului de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, în cauza de față fiind vorba de neobținerea unui avantaj pecuniar de către beneficiar din partea statului. … 19.Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea, prin Decizia nr. 843 din 11 octombrie 2012, precitată, a reținut că dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, însă conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Totodată, problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (spre exemplu, Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012). … 20.Astfel, sumele eventuale ce rezultă dintr-o astfel de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor respective, pretinse prin critica de neconstituționalitate, nu pot forma, prin urmare, obiectul dreptului de proprietate al beneficiarului, atât timp cât acesta nu îndeplinește condițiile legale pentru obținerea dreptului de deducere. De altfel, în virtutea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, în condițiile prevăzute de lege și în concordanță cu principiile generale ale dreptului internațional. Însă aceste statuări nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții.  … 21.Față de această împrejurare, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, în raport cu prevederile constituționale ale art. 20, coroborate cu cele ale art. 1 paragraful 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție este neîntemeiată. … 22.Referitor la criticile formulate prin raportare la art. 21 și 24 din Constituție, Curtea constată că acestea nu pot fi reținute, deoarece prevederile criticate nu reglementează aspecte ce țin de accesul liber la justiție și de garantarea dreptului la apărare, ci, astfel cum s-a arătat mai sus, reglementează chestiuni legate de limitarea dreptului de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată a beneficiarilor care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați sau cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată și au fost înscriși în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulată. … 23.Față de cele prezentate, având în vedere considerentele expuse, atât cele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional, care sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, cât și cele noi învederate prin prezenta decizie, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1^4) din Legea nr. 571/2003 este neîntemeiată. … 24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Di Gi Multiproduct – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 2.809/83/2016 al Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1^4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește