DECIZIA PLENULUI CONSILIULUI CONCURENTEI nr. 11 din 4 februarie 2003

privind folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante deţinute pe piaţa tigaretelor din România, de Societatea Naţionala "Tutunul Romanesc" – S.A.



Plenul Consiliului Concurentei,în cadrul şedinţei de deliberare din data de 17 ianuarie 2003, fiind îndeplinite condiţiile de procedura, precum şi condiţia de cvorum, respectiv minimum 7 membri,în baza:1. Decretului nr. 1.075 din 21 decembrie 2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;2. Legii concurentei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996;3. Regulamentului de organizare, funcţionare şi procedura al Consiliului Concurentei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 bis, din 25 martie 1997, cu completările ulterioare;4. Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997;5. Instrucţiunilor cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţa, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997;6. Plângerii înaintate de Societatea Comercială "Total Distribution Group România" – S.R.L.*1) Bucureşti (denumita în continuare TDG România), înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. RS-30 din 10 martie 1999, completată cu scrisoarea Societăţii Comerciale TDG – Filiala Bucureşti – S.R.L., înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. CC/DBC/81 din 24 martie 1999;7. Investigatiei declansate în baza Ordinului preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 21 din 26 aprilie 1999, extinsă în baza Ordinului preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 100 din 8 noiembrie 1999;8. Deciziei Plenului Consiliului Concurentei nr. 376 din 28 iulie 2000;9. faptului ca au fost îndeplinite procedura de transmitere a Raportului de investigatie părţilor implicate, pentru luare la cunoştinţa şi formulare de observaţii, precum şi procedura de citare a părţilor pentru audierea în Plenul Consiliului Concurentei la data de 11 decembrie 2002. La data de 30 octombrie 2002 a fost programata şedinţa de audiere a părţilor implicate în Plenul Consiliului Concurentei, însă datorită neîndeplinirii procedurii de citare, aceasta a fost amânată pentru data de 11 decembrie 2002. La şedinţa de audiere din data de 30 octombrie 2002 au participat reprezentanţii legali ai S.C. TDG România – S.R.L. Bucureşti, S.C. Voltamar RA – S.R.L. Baia Mare, S.C. Micro Mega Computers – S.R.L. Hunedoara, S.C. Dan Deli Serv Com – S.R.L. Oradea, S.C. Viofemi Com – S.R.L. Suceava, S.C. Meridian CC – S.R.L. Orşova, S.C. Italiana Oli Trading – S.R.L. Bucureşti, care au luat cunoştinţa de amânarea şedinţei de audiere pentru data de 11 decembrie 2002, motiv pentru care aceste societăţi comerciale nu au mai fost citate la sediu. În plus, toţi agenţii economici implicaţi au fost citaţi prin anunţul – Citaţie -, publicat în cotidienele de larga circulaţie la nivel naţional, "Adevărul" şi "România Libera", din data de 6 noiembrie 2002, pentru a participa la şedinţa de audiere din data de 11 decembrie 2002;10. Raportului de investigatie prezentat Plenului Consiliului Concurentei de către raportor în cadrul şedinţei de audiere din 11 decembrie 2002, precum şi a celorlalte materiale din dosarul cauzei;11. observaţiilor la Raportul de investigatie transmise Consiliului Concurentei de către TDG România, Societatea Naţionala "Tutunul Romanesc" – S.A.*1) (denumita în continuare SNTR), S.C. Viofemi – S.R.L. Suceava, S.C. Dan Deli Serv Com – S.R.L. Oradea, S.C. Mazen Impex – S.R.L. Suceava;12. declaraţiilor făcute în timpul audierii în Plenul Consiliului Concurentei la data de 11 decembrie 2002 de către reprezentanţii legali ai părţilor implicate prezente, precum şi observaţiilor scrise făcute ulterior de către S.C. Meridian CC – S.R.L. Orşova, S.C. Diogene – S.R.L. Alexandria, S.C. Voltamar RA – S.R.L. Baia Mare, în termen de 7 zile de la data audierilor din data de 11 decembrie 2002,având în vedere ca:1. Prin plângerea înregistrată la Consiliul Concurentei sub nr. 30 din 10 martie 1999 TDG România sesizează Consiliului Concurentei faptul ca SNTR, abuzand de poziţia sa dominantă deţinută pe piaţa, a reziliat contractele de distribuţie exclusiva încheiate cu 5 dintre societăţile aparţinând grupului TDG România. Astfel, SNTR este acuzata ca "a încălcat prevederile art. 5 şi 6 din Legea concurentei prin favorizarea celorlalţi distribuitori, împărţirea pieţelor de desfacere pe criterii teritoriale, fixarea preţurilor de desfacere şi încercarea de limitare a accesului pe piaţa a unor agenţi economici".2. Prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 21 din 26 aprilie 1999 s-a dispus efectuarea unei investigaţii la SNTR, având ca obiect posibila încălcare de către SNTR a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea concurentei nr. 21/1996, prin eliminarea societăţilor din grupul Total Distribution România de la distribuţia tigaretelor produse de fabricile SNTR, ca urmare a sistării livrărilor începând cu data de 25 februarie 1999 şi a rezilierii ulterioare a contractelor de distribuţie. Acest ordin a fost completat prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 100 din 8 noiembrie 1999, prin care s-au dispus extinderea investigatiei şi asupra celorlalte societăţi comerciale care au avut calitatea de distribuitor exclusiv al SNTR, precum şi extinderea obiectului investigatiei dispuse prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 21 din 26 aprilie 1999 şi asupra posibilelor încălcări de către SNTR ale altor prevederi ale art. 5 alin. (1), precum şi ale prevederilor art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996.3. SNTR este o societate pe acţiuni care are ca obiect de activitate cultivarea, fermentarea şi prelucrarea tutunului, fabricarea şi comercializarea tigaretelor, având următoarea structura de organizare – entităţi fără personalitate juridică: 8 fabrici de fermentare a tutunului, 4 fabrici care funcţionează în sistem integrat (fermentarea tutunului şi fabricarea tigaretelor), 2 fabrici producătoare de tigarete, o staţiune de cercetare pentru cultura şi industrializarea tutunului şi o fabrica de piese de schimb şi subansambluri pentru liniile tehnologice aflate în exploatarea SNTR.SNTR fabrica următoarele mărci de tigarete: Bucureşti, Record, Golf, RT, Snagov, Coloana, Bega, Amiral, Dacia, Vis, SG, Iaşi, Timişoara, Carpaţi, Mărăşeşti, Bucegi, Naţionale.În perioada 1999-2000 SNTR a distribuit produsele sale astfel:– în anul 1999, în condiţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, producătorul supus investigatiei – SNTR – a ales ca modalitate de comercializare a produselor un sistem de distribuţie într-un regim de exclusivitate excesiva, constând în alocarea pentru fiecare distribuitor a distribuţiei exclusive în câte un judeţ, respectiv sector al municipiului Bucureşti. În acest fel piaţa tigaretelor din România a fost împărţită, pentru tigaretele SNTR, între distribuitorii acesteia.Prin Legea nr. 148 din 27 iulie 1999, Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999 a fost abrogată, iar prevederile anticoncurentiale din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 au fost eliminate;– în anul 2000 sistemul de distribuţie adoptat de SNTR se modifica radical prin faptul ca producătorul nu mai acorda exclusivitate teritorială distribuitorilor săi. La data de 1 aprilie 2000 au fost încheiate contracte de distribuţie cu 17 distribuitori, printre care şi TDG România. Contractele erau încheiate pe o perioadă de 3 luni, iar, în cazul în care distribuitorul realiza cel puţin cantitatea contractată lunar, distribuitorii primeau un discont de 2%;– la data de 30 octombrie 2000 au fost încheiate contracte cu 7 distribuitori pe o perioadă de 14 luni, respectiv până la data de 31 decembrie 2001, TDG România devenind principalul distribuitor al SNTR.4. TDG România este o societate cu răspundere limitată care are ca obiect principal de activitate comercializarea en gros de produse alimentare şi nealimentare şi este deţinută de către persoana fizica Tiberiu Postelnicu în proporţie de 99,96% din capitalul social.În structura TDG România funcţionează (fără personalitate juridică) un număr de 36 de sucursale şi 27 de puncte de lucru distincte.Tot din grupul TDG face parte şi un număr de 8 filiale, asupra cărora controlul este deţinut de TDG România (99% din capitalul social) şi de Tiberiu Postelnicu – persoana fizica (1% din capitalul social). Aceste 8 filiale sunt societăţi comerciale cu răspundere limitată, şi anume: S.C. Total Distribution Group România – Filiala Galaţi – S.R.L., S.C. Total Distribution Group România – Filiala Sibiu – S.R.L., S.C. Total Distribution Group România – Filiala Braşov – S.R.L., S.C. Total Distribution Group România – Filiala Bucureşti – S.R.L., S.C. Total Distribution Group România – Filiala Timişoara – S.R.L., S.C. Total Distribution Group România – Filiala Pitesti – S.R.L., S.C. Total Distribution Group România – Filiala Iaşi – S.R.L. şi S.C. Total Distribution Group România – Filiala Cluj-Napoca – S.R.L.De asemenea, Tiberiu Postelnicu – persoana fizica – este asociat majoritar în următoarele 12 societăţi comerciale: S.C. Total Distribution Group Arges – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Arad – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Bistrita – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Bucovina – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Deva – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Moldavia – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Bihor – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Oltenia – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Salaj – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Satu Mare – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Valcea – S.R.L., S.C. Total Distribution Group Braşov – S.R.L.Toate aceste entităţi economice, cu sau fără personalitate juridică, fiind controlate de către TDG România, al cărui asociat majoritar este Tiberiu Postelnicu, şi/sau de către Tiberiu Postelnicu – persoana fizica, constituie un grup, în sensul prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996 şi ale pct. 3.4 din Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurential, prevăzute la art. 5 şi 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, şi în cazurile de concentrare economică*2) . În continuare, acest grup de societăţi comerciale va fi denumit grupul TDG.TDG îşi desfăşoară activitatea la nivelul distribuţiei, pe piaţa tigaretelor din România, activând ca distribuitor de bunuri de larg consum, în principal tigarete, pentru:– tigaretele produse de S.C. Japan Tobacco Internaţional – S.R.L. (fosta R.J. Reynolds Tobacco România – S.R.L.) – mărcile Camel, Monte Carlo, More, Salem, Winchester, Winston, Yves Saint Laurent, fiind distribuitor exclusiv pe întreg teritoriul României până în luna octombrie 2002;– tigaretele produse de SNTR – toate mărcile;– tigaretele produse de S.C. R.G.S. Industries – S.A. – marca Bran;– tigaretele produse de S.C. V. Tabac România – S.A. – mărcile Pannonia şi Kossuth;– tigaretele produse de S.C. Romanian Tobacco System – S.A. – marca Winstar.Alte produse comercializate de TDG sunt cafeaua, chibriturile etc.5. Piaţa relevanta5.1. Piaţa produsuluiLuând în considerare substituibilitatea din punctul de vedere al cererii, cat şi al ofertei, piaţa relevanta a produsului este definită ca fiind piaţa tigaretelor.Tigaretele sunt produse similare ca prezentare şi au aceeaşi utilizare finala. Pe de o parte, tigaretele au un mare număr de caracteristici comune care se referă la prezentarea lor (mărimea pachetului, greutatea lor, modul de impachetare, diametrul tigaretelor). Pe de altă parte, ele sunt fabricate şi oferite pe piaţa în sortimente diverse care diferă în funcţie de soiul tutunului utilizat sau al amestecului de tutun care da gustul şi aroma specifică, de nivelul conţinutului de nicotina, elemente care diferentiaza şi particularizeaza şi mărcile de tigarete comercializate. Mărcile sunt legate de o anumită imagine şi nivel de calitate şi sunt susţinute intens prin acţiuni de promovare, publicitate şi reclama*3).Avându-se în vedere preferintele consumatorilor în contextul preţului tigaretelor în raport cu calitatea, piaţa relevanta a tigaretelor din România se poate diferentia în 5 segmente, şi anume:– segmentul tigaretelor de lux;– segmentul tigaretelor superioare;– segmentul tigaretelor medii;– segmentul tigaretelor submedii;– segmentul tigaretelor populare.5.2. Piaţa geograficăŢinând cont de dispersia efectivă la nivelul tarii a distribuţiei tigaretelor produse atât în ţara, cat şi a celor din import, facilitata de costul relativ mic al manipulării şi transportului, piaţa geografică a tigaretelor este constituită de întregul teritoriu al României.La nivelul distribuţiei piaţa geografică este influentata de modalitatea de distribuţie aleasă de fiecare producător.În cazul unui sistem de distribuţie în regim de exclusivitati teritoriale, prin care se aloca fiecărui distribuitor un teritoriu exclusiv de acţiune, piaţa relevanta se partajeaza la nivelul fiecărui distribuitor exclusiv, în teritoriul pe care activează acesta.5.3. Structura pieţeiAnaliza datelor şi informaţiilor referitoare la piaţa relevanta arata ca în prezent pe piaţa tigaretelor din România activează atât producători interni, cat şi importatori. Cei mai importanti agenţi economici care activează pe piaţa tigaretelor la nivelul producţiei sunt SNTR, Japan Tobacco Inc., British American Tobacco, Philip Morris, precum şi alţi producători cu cote de piaţa mai mici (Papastratos România – S.R.L., V. Tabac România – S.A., Sinoroma Industry – S.R.L., Anghelescu Industry – S.R.L., Sekap România – S.R.L., R.G.S. Industries – S.A. etc.).Piaţa tigaretelor se caracterizează printr-o concurenta puternica prin preţ, cerinţele consumatorilor fiind sensibil legate de preţul produselor.Pe piaţa tigaretelor la nivelul distribuţiei activează un număr de peste 50 de distribuitori, dintre care cei mai importanti sunt TDG România şi Interbrands Marketing Distribution, care acoperă întregul teritoriu al tarii.5.4. Poziţia dominantă deţinută de SNTR pe piaţa tigaretelor – la nivelul producţieiLa evaluarea poziţiei dominante deţinute pe piaţa s-a avut în vedere jurisprudenta în domeniu a Curţii Europene de Justiţie. Astfel, în cazul C85/76 Hoffman – La Roche vs. Comisia Europeană*4), Curtea Europeană de Justiţie a definit poziţia dominantă ca "poziţia de putere economică de care se bucura un agent economic şi care îi permite acestuia sa împiedice menţinerea concurentei efective pe piaţa relevanta, oferindu-i puterea de a se comporta, într-o măsura apreciabila, independent de concurentii săi, de clienţii săi şi, în ultima instanţa, independent faţă de consumatori. O astfel de poziţie nu exclude concurenta…, dar permite agentului economic care profita de poziţia sa dominantă, dacă nu sa determine, cel puţin să aibă o influenţa apreciabila asupra condiţiilor în care se dezvolta concurenta şi – oricând – sa acţioneze fără a tine cont de concurenta, în măsura în care un astfel de comportament nu i se poate imputa agentului economic respectiv".O cota de piaţa importanţa a unui agent economic este unul dintre indicatorii care sugereaza deţinerea de către acesta a poziţiei dominante pe piaţa respectiva*5).SNTR este producătorul cel mai important, care a deţinut în perioada 1999-2000 peste jumătate din capacitatile existente şi cea mai mare parte din cantitatea de tigarete livrata pe piaţa. Situaţia este mai echilibrata la nivelul valoric al pieţei, SNTR – spre deosebire de ceilalţi concurenţi semnificativi – comercializand tigarete ieftine.SNTR domina evident segmentul tigaretelor de calitate submedie, având în vedere ponderea mare deţinută pe acest segment al pieţei, iar pe segmentul tigaretelor populare SNTR deţine o poziţie apropiată de monopol (detinand peste 90% din acest segment care reprezintă circa o treime din totalul pieţei tigaretelor din România).Faţa de cotele de piaţa ale celorlalţi agenţi economici producători care activează pe piaţa tigaretelor din România, la nivelul producţiei, se desprinde concluzia ca, în perioada investigata (1999-2000), atât pe ansamblul pieţei tigaretelor, cat şi în special pe segmentele tigaretelor de calitate submedie şi populare, care împreună reprezintă 56,4% în anul 1999, respectiv 49,6% în anul 2000, din total piaţa, SNTR se situeaza în poziţie dominantă*6).5.5. Poziţia dominantă deţinută de grupul TDG pe piaţa tigaretelor – la nivelul distribuţieiDin studiul de piaţa realizat de Consiliul Concurentei rezultă ca atât în anul 1999, cat şi în anul 2000 TDG se afla pe primul loc în ierarhia distribuitorilor de tigarete, în anul 2000 detasandu-se net de aceştia. Având în vedere diferenţa dintre cota de piaţa a TDG şi cea a concurentului sau principal, S.C. Interbrands Marketing Distribution – S.R.L. – distribuitor unic al British American Tobacco (România) – S.R.L. -, de aproximativ 15%, înregistrată în anul 2000, se poate aprecia ca TDG deţine o poziţie dominantă pe totalul pieţei tigaretelor din România, la nivelul distribuţiei.În anii 1999-2000 TDG a fost prezent pe segmentele tigaretelor de lux, superioare şi de calitate medie (cu tigarete JTI), precum şi pe segmentele tigaretelor de calitate submedie şi populare (cu tigarete fabricate în principal de SNTR, dar şi de alţi producători).Dacă pe segmentele tigaretelor superioare şi de calitate medie structura pieţei la nivelul distribuţiei este echilibrata, pe aceste segmente existând un mediu concurential normal, pe segmentele tigaretelor de calitate submedie şi populare TDG deţine cea mai mare pondere în anul 1999, cat şi, în special în anul 2000, deşi pe aceste doua segmente mai activează un număr important de alţi distribuitori cu potenţial teritorial limitat şi cu cote mici de piaţa.În concluzie, în anul 2000, la nivelul distribuţiei, atât pe ansamblul pieţei tigaretelor şi în special pe segmentele tigaretelor de calitate submedie şi populare, segmente care reprezintă împreună 50% din volumul total al pieţei tigaretelor, TDG se situeaza în poziţie dominantă.6. În condiţiile aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999, SNTR a încheiat, în urma unei proceduri superficiale de selecţie, Contractul-tip de distribuţie exclusiva nr. 292 din 25 ianuarie 1999 cu 42 de distribuitori teritoriali exclusivi*1), şi anume: S.C. Abi Com – S.R.L. Targoviste, S.C. Alda Comex – S.R.L. Focsani, S.C. Carmen – S.R.L. Resita, S.C. Dan Deli Serv Com – S.R.L. Oradea, S.C. Danis Impex – S.R.L. Sfîntu Gheorghe, S.C. Delfinul Prod Com – S.R.L. Voluntari, S.C. Diogene – S.R.L. Alexandria, S.C. Discret – S.R.L. Braşov, S.C. Dragomar Unico ’98 – S.R.L. Pitesti, S.C. Horcrist Serv – S.R.L. Braşov, S.C. Italiana Oli Trading – S.R.L. Bucureşti, S.C. Ivy Company Impex – S.R.L. Bucureşti, S.C. Lacof Com – S.R.L. Craiova, S.C. Lucifer – S.R.L. Sfîntu Gheorghe, S.C. Mazen Impex – S.R.L. Suceava, S.C. Meridian CC – S.R.L. Orşova, S.C. Micro Mega Computers – S.R.L. Hunedoara, S.C. Mig 76 Exim – S.R.L. Bucureşti, S.C. PNP Impex – S.R.L. Mangalia, S.C. Pop Star Romaximus – S.R.L. Baia Mare, S.C. Raxen Impex – S.R.L. Craiova, S.C. Relu Prod Comexim – S.R.L. Bucureşti, S.C. Rolicom Imp Exp – S.R.L. Cluj-Napoca, S.C. Sartex 96 – S.A. Deva, S.C. Semiramis – S.R.L. Iaşi, S.C. Sierra – S.R.L. Botosani, S.C. Sport Unirea – S.A. Slobozia, S.C. Sucado Impex – S.R.L. Ploiesti, S.C. Trans Gerrom – S.R.L. Alba Iulia, S.C. Traffic – S.R.L. Ramnicu Valcea, S.C. Viofemi Com – S.R.L. Suceava, S.C. Voltamar RA – S.R.L. Baia Mare, S.C. Zaura Compres – S.R.L. Tarnaveni, S.C. TDG România – Filiala Bucureşti – S.R.L., S.C. TDG România – Filiala Iaşi – S.R.L., S.C. TDG România – Filiala Timişoara – S.R.L., S.C. TDG Satu Mare – S.R.L., S.C. TDG Moldavia – S.R.L. Bacau, S.C. Queen Monaco Group – S.R.L. Bucureşti, S.C. Balanţa – S.R.L. Targu Jiu, S.C. 2×1 Holding – S.R.L. Constanta, S.C. D V Internaţional – S.R.L. Slatina.7. Contractul-tip de distribuţie exclusiva nr. 292 din 25 ianuarie 1999, care prevede acordarea de către SNTR a exclusivitatii distribuţiei tigaretelor într-un teritoriu delimitat la nivelul unui judeţ, respectiv al unui sector al municipiului Bucureşti, obliga distribuitorii sa achizitioneze cantităţi minime de tigarete, sa nu distribuie produse concurente fără informarea SNTR, sa constituie garanţie bancară şi să respecte "lista de preţuri negociate cu vânzătorul pentru vânzarea en gros şi lista de preţuri recomandate de vânzător pentru vânzarea cu amănuntul". Contractul este completat la data de 8 februarie 1999 de un act adiţional prin care se reitereaza obligaţia respectării preţurilor pe toate verigile lantului de distribuţie.În contextul nerespectării de către cele 5 societăţi comerciale din grupul de firme TDG, care aveau calitatea de distribuitori exclusivi, a teritoriului de distribuţie desemnat, neconstituirii garanţiilor bancare, neridicarii cantităţilor contractate şi a nerespectării politicii de preţuri impuse de SNTR prin contract, SNTR*7) a hotărât, la data de 15 martie 1999, rezilierea contractelor de distribuţie exclusiva încheiate cu cele 5 societăţi comerciale din grupul TDG. Totodată, din aceleaşi motive, SNTR a mai reziliat contractele de distribuţie cu alţi 4 distribuitori exclusivi, şi anume: S.C. Queen Monaco Group – S.R.L. Bucureşti, S.C. Balanţa – S.R.L. Targu Jiu, S.C. 2×1 Holding – S.R.L. Constanta, S.C. D V Internaţional – S.R.L. Slatina. În acest context, SNTR nu a reziliat şi contractele altor distribuitori care aveau încălcări mai grave ale prevederilor contractuale, SNTR şi-a folosit în mod abuziv poziţia dominantă deţinută pe piaţa tigaretelor, impunând preţurile de vânzare la nivelul tuturor verigilor lantului de comercializare a tigaretelor sale şi aplicând distribuitorilor săi, condiţii inegale la prestaţii echivalente, prin rezilierea, fără motive rezonabile, a contractelor de distribuţie. Aceste practici sunt interzise de art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996.8. La data de 24 martie 1999, 6 dintre distribuitorii exclusivi ai SNTR, şi anume: S.C. Carmen – S.R.L. Resita, S.C. Dan Deli Serv Com – S.R.L. Oradea, S.C. Micro Mega Computers – S.R.L. Hunedoara, S.C. Sartex 96 – S.A. Deva, S.C. Trans Gerrom – S.R.L. Alba Iulia, S.C. Voltamar – S.R.L. Baia Mare, au încheiat o înţelegere anticoncurentiala de fixare concertata a preţurilor de revânzare şi de a nu vinde către "societăţi comerciale aparţinând grupului TDG şi către societăţi comerciale specializate în comerţ en gros care au regim de distribuitor în alt judeţ"*8), practici interzise de art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996.9. La data de 11 iunie 1999, la Targu Jiu s-a desfăşurat şedinţa de analiza a eficientei sistemului de distribuţie a tigaretelor SNTR, cu participarea SNTR şi a majorităţii distribuitorilor săi. În cadrul şedinţei, SNTR şi distribuitorii prezenţi au încheiat o înţelegere anticoncurentiala materializata într-un protocol*9) de fixare concertata a preţurilor de vânzare, respectiv de fixare a unui preţ unic pentru fiecare marca de tigarete SNTR, la nivelul tuturor verigilor lantului de comercializare şi pe întreg teritoriul României, şi de condiţionare a păstrării calităţii de distribuitor exclusiv de semnarea şi aplicarea protocolului.În şedinţa de la Targu Jiu din data de 11 iunie 1999 acest protocol a fost semnat de 24 de distribuitori exclusivi, şi anume: S.C. Alda Comex – S.R.L. Focsani, S.C. Carmen – S.R.L. Resita, S.C. Dan Deli Serv Com – S.R.L. Oradea, S.C. Diogene – S.R.L. Alexandria, S.C. Dragomar Unico '98 – S.R.L. Pitesti, S.C. Horcrist Serv – S.R.L. Braşov, S.C. Italiana Oli Trading – S.R.L. Bucureşti, S.C. Ivy Company Impex – S.R.L. Bucureşti, S.C. Lacof Com – S.R.L. Craiova, S.C. Lucifer – S.R.L. Sfîntu Gheorghe, S.C. Mazen Impex – S.R.L. Suceava, S.C. Meridian CC – S.R.L. Orşova, S.C. Micro Mega Computers – S.R.L. Hunedoara, S.C. Mig 76 Exim – S.R.L. Bucureşti, S.C. PNP Impex – S.R.L. Mangalia, S.C. Pop Star Romaximus – S.R.L. Baia Mare, S.C. Raxen Impex – S.R.L. Craiova, S.C. Relu Prod Comexim – S.R.L. Bucureşti, S.C. Sartex 96 – S.A. Deva, S.C. Sierra – S.R.L. Botosani, S.C. Sucado Impex – S.R.L. Ploiesti, S.C. Trans Gerrom – S.R.L. Alba Iulia, S.C. Traffic – S.R.L. Ramnicu Valcea, S.C. Viofemi Com – S.R.L. Suceava.Ulterior datei de 11 iunie 1999, protocolul a mai fost semnat şi de următorii distribuitori: S.C. Abi Com – S.R.L. Targoviste, S.C. Danis Impex – S.R.L. Sfîntu Gheorghe, S.C. Delfinul Prod Com – S.R.L. Voluntari, S.C. Discret – S.R.L. Braşov, S.C. Rolicom Imp Exp – S.R.L. Cluj-Napoca, S.C. Semiramis – S.R.L. Iaşi, S.C. Sport Unirea – S.A. Slobozia.Acest protocol reprezintă o înţelegere expresă de fixare concertata a preţurilor între SNTR şi distribuitorii menţionaţi şi constituie încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996.10. La data de 1 iulie 1999, SNTR hotărăşte*10) rezilierea, începând cu data de 9 iulie 1999, a contractelor de distribuţie încheiate cu următorii distribuitori: S.C. Abi Com – S.R.L. Targoviste, S.C. Mazen Impex – S.R.L. Suceava, S.C. Discret – S.R.L. Braşov, S.C. Semiramis – S.R.L. Iaşi, pentru următoarele motive: neridicarea întregii cantităţi contractate, neplata produselor contractate şi nerespectarea preţurilor de revânzare şi a termenului de plată.După rezilierea contractelor menţionate, SNTR a încheiat cu alţi distribuitori contracte de distribuţie exclusiva pentru teritoriile rămase neacoperite, realocarea teritoriilor altor distribuitori făcându-se în acelaşi sistem netransparent de selecţie.SNTR abuzeaza din nou de poziţia dominantă deţinută pe piaţa tigaretelor, impunând respectarea preţurilor de revânzare şi aplicând, în privinta distribuitorilor săi, condiţii inegale la prestaţii echivalente, prin rezilierea, fără motive rezonabile, la 1 iulie 1999, a celor 4 contracte de distribuţie, practica interzisă de art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996.11. La data de 10 august 1999 Consiliul de administraţie al SNTR hotărăşte şi îl mandatează pe directorul general al SNTR*11) sa rezilieze contractele de distribuţie, începând cu 13 august 1999, cu următorii distribuitori: S.C. Danis Impex – S.R.L. Sfîntu Gheorghe, S.C. Sartex 96 – S.A. Hunedoara, S.C. Delfinul Prodcom – S.R.L. Voluntari, S.C. Mig 76 Exim – S.R.L. Bucureşti, S.C. Relu Prod Comexim – S.R.L. Bucureşti, S.C. Ivy Company Impex – S.R.L. Bucureşti, pentru următoarele motive: neridicarea întregii cantităţi contractate, neplata produselor contractate şi nerespectarea preţurilor de revânzare şi a termenului de plată.La fel ca în cazul rezilierii contractelor de distribuţie care a avut loc în luna iulie 1999, SNTR încheie noi contracte de distribuţie exclusiva pentru teritoriile rămase neacoperite, realocand teritoriile altor distribuitori, prin acelaşi sistem netransparent de selecţie.SNTR abuzeaza pentru a treia oara de poziţia dominantă deţinută pe piaţa tigaretelor, impunând respectarea preţurilor de revânzare şi aplicând, în privinta distribuitorilor săi, condiţii inegale la prestaţii echivalente, prin rezilierea, fără motive rezonabile, a unora dintre contractele de distribuţie, practici interzise de art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996.12. La data de 28 iunie 2000, la sediul Consiliului Concurentei a avut loc o primă şedinţa de audiere în cadrul căreia a fost dezbătut raportul de investigatie transmis părţilor implicate la data de 17 mai 2000 şi în urma căreia Plenul Consiliului Concurentei a emis Decizia nr. 376 din 28 iulie 2000, prin care s-au dispus continuarea şi extinderea investigatiei cu privire la posibila încălcare de către SNTR şi/sau distribuitorii acesteia a prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996 şi după data de 1 ianuarie 2000, precum şi extinderea investigatiei asupra TDG România cu privire la posibila încălcare de către aceasta a prevederilor art. 5 şi 6 din Legea concurentei nr. 21/1996.În cadrul audierii, SNTR şi-a motivat tratamentul discriminatoriu aplicat distribuitorilor săi în decursul anului 1999 prin existenta unor oferte mai bune în teritoriile pentru care a reziliat contractele şi lipsa oricărei oferte în teritoriile în care a păstrat distribuitori cu realizari mai slabe decât ale distribuitorilor eliminati prin rezilierea contractelor, fără a proba existenta unor cereri ale SNTR în acest sens şi nici existenta ofertelor superioare.Din declaraţiile făcute de distribuitorii prezenţi la audiere s-a conturat suspiciunea ca grupul TDG, în contextul în care deţine o poziţie dominantă pe piaţa tigaretelor la nivelul distribuţiei, practica vânzări sub costuri şi vânzări legate, respectiv condiţionarea vânzării tigaretelor SNTR de cumpărarea tigaretelor JTI.13. La solicitarea Consiliului Concurentei ca SNTR să prezinte modalităţile prin care a mediatizat disponibilitatea acesteia de a încheia noi contracte pentru teritoriile considerate ca slabe din punct de vedere al distribuţiei, SNTR recunoaşte*12) că nu a "publicat în presa centrala nici un anunţ referitor la cererea de oferta pentru încheierea contractelor de distribuţie a tigaretelor sale".14. Din ianuarie 2000, SNTR renunţa la sistemul de distribuţie exclusiva, valorificandu-şi produsele către 17 comercianţi, printre care şi TDG România, în baza unor contracte de distribuţie care nu contineau clauze de exclusivitate.15. La data de 14 august 2000, SNTR*13) dispune tuturor fabricilor de tigarete din subordine ca "livrările de marfa pentru S.C. TDG România – S.R.L. se vor face pe baza comenzilor aprobate de SNTR fără a menţiona termenul şi modalitatea de plată", în timp ce ceilalţi distribuitori aveau obligaţia de a plati marfa la livrare.Prin aceasta SNTR continua practica de abuz de poziţie dominantă deţinută pe piaţa tigaretelor, aplicând, în privinta distribuitorilor săi, condiţii inegale la prestaţii echivalente, prin favorizarea evidenta a TDG România, practica interzisă de art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996.16. La data de 31 octombrie 2000, SNTR încheie alte contracte cu 7 distribuitori, printre care şi TDG România. Dintre cele 7 contracte de distribuţie, 6 contracte*14) au clauze identice, în timp ce contractul încheiat cu TDG România*15) conţine doua clauze favorizante, şi anume: TDG România nu are obligaţia de a depune garanţia bancară pentru buna execuţie a contractului, iar în cazul în care societatea comercială depăşeşte termenul de plată, independent de voinţa acesteia, nu se considera întârziere la plata şi TDG România nu are obligaţia de a plati marfa în avans sau la achiziţionarea acesteia, ci în termen de 25 de zile de la ridicare, în comparatie cu ceilalţi 6 distribuitori care aveau atât obligaţia de a plati marfa achizitionata în avans sau în cel mult 20 de zile faţă de data facturarii.Din nou SNTR abuzeaza de poziţia dominantă deţinută pe piaţa tigaretelor, aplicând, în privinta distribuitorilor săi, condiţii inegale la prestaţii echivalente, prin favorizarea TDG România. Aceasta practica este interzisă de art. 6 lit. c) din Legea concurentei nr. 21/1996.17. În cazul C62/86 AKZO Chemie BV vs. Comisia Europeană*16), Curtea Europeană de Justiţie retine ca "preţurile sub costurile totale medii… trebuie privite ca abuzive dacă acestea fac parte dintr-un plan de eliminare a unui concurent. Astfel de preţuri pot elimina de pe piaţa agenţi economici care sunt poate la fel de eficienti ca agentul economic cu poziţie dominantă, dar care, datorită resurselor financiare inferioare, sunt incapabili sa reziste concurentei desfăşurate împotriva lor".Din verificările efectuate pentru TDG România şi entitatile care formează grupul TDG, în ceea ce priveşte rulajul lunar, cantitativ şi valoric, pentru fiecare grupa de tigarete, pentru anii 1999 şi 2000*17), rezultă ca TDG România a comercializat tigaretele SNTR la preţuri sub costuri, astfel:a) Pentru anul 1999 … –––––-Pe total an TDG România a înregistrat profit din comercializarea tigaretelor SNTR. Acest profit este foarte mic, de numai 5,8 miliarde lei, reprezentând 4,7% din profitul realizat de TDG din toată activitatea de comercializare de tigarete – inclusiv tigarete JTI şi tigarete achiziţionate de la alţi producători, mai ales dacă se are în vedere faptul ca ponderea valorii tigaretelor SNTR în valoarea totală a tigaretelor comercializate de TDG România a fost de 21,5%, iar ponderea cantitativă a fost de 32,3%.Semnificativ este faptul ca TDG România nu a urmărit realizarea de profit din comercializarea tigaretelor SNTR.În perioada constituită de lunile iunie, iulie, august, noiembrie şi decembrie 1999, TDG România a înregistrat pierderi din comercializarea tigaretelor SNTR.b) Pentru anul 2000 … ––––––Pe întreg anul 2000, deşi vânzările de tigarete SNTR au avut o pondere cantitativă de 50,7% şi o pondere valorică de 34,6% din totalul vânzărilor de tigarete realizat de TDG România, din vânzarea tigaretelor SNTR, TDG România înregistrează o pierdere de 28,7 miliarde lei, respectiv – 1,8%, faţă de un profit de 2,1% realizat de TDG România pe total tigari comercializate (inclusiv tigarete JTI, la care profitul a fost de 4,8%).În concluzie, în anul 2000, TDG România a comercializat tigarete SNTR la preţuri care nu au acoperit costurile de distribuţie, acoperirea pierderilor fiind posibila din profitul realizat din comercializarea tigaretelor JTI, pentru care TDG România primea de la JTI un discont de 6,5%, cu 1,5%, respectiv 2,5% mai mult decât disconturile acordate distribuitorilor de concurentii JTI [British American Tobacco (România) şi Philip Morris].Acest comportament al TDG România a condus, şi în contextul favorizării acesteia în contractele încheiate cu SNTR în 14 august şi 30 octombrie 2000, la eliminarea de pe piaţa a unor distribuitori de tigarete SNTR, cum ar fi: S.C. Micro Mega Computers – S.R.L. Hunedoara, S.C. Meridian CC – S.R.L. Orşova, S.C. Dan Deli Serv Com – S.R.L. Oradea, S.C. Carmen – S.R.L. Resita, S.C. Semiramis – S.R.L. Iaşi, S.C. Alda Comex – S.R.L. Focsani [ultimii 3 agenţi economici aflându-se în procedura de faliment şi lichidare*18)].18. Anterior audierii din data de 30 octombrie 2002 în Plenul Consiliului Concurentei, TDG România a înaintat prin Adresa nr. 889 din 23 octombrie 2002, înregistrată la Consiliul Concurentei sub nr. 2.893 din 23 octombrie 2002, observaţiile sale la Raportul de investigatie, însoţite de un raport de expertiza contabila.Raportul de expertiza contabila pretinde ca TDG România a avut profit în anii 1999 şi 2000, identifica adaosul comercial practicat de TDG România în anul 2000, atât pe grupe de produse, cat şi pe luni, identifica contribuţia fiecărei grupe de produse la obţinerea profitului plecand de la adaosul comercial practicat pentru fiecare grupa de produse, concluzionand ca TDG România "nu a practicat preţuri excesive şi nici nu a vândut marfa sub costul de achiziţii".Consiliul Concurentei retine ca TDG România a obţinut profit în anul 2000 pe total activitate, dar pe grupe de produse situaţia este următoarea: pierdere pentru tigarete SNTR şi tigarete achiziţionate de la alţi producători şi profit pentru tigarete JTI.Comparatia dintre profitul total obţinut în anul 1999 şi cel obţinut în anul 2000 (24,9 miliarde lei în 2000 faţă de 99,5 miliarde lei în 1999), date preluate din Raportul de expertiza contabila prezentat de TDG România, nu face decât sa întărească concluzia Consiliului Concurentei, ca TDG România a recurs la practica anticoncurentiala de vânzare sub costuri a tigaretelor SNTR, practica interzisă de art. 6 lit. f) din Legea concurentei nr. 21/1996. Esenta practicii vânzărilor sub costuri consta în renunţarea la profiturile actuale în scopul obţinerii de profituri mult mai mari în viitor, după ce concurentii societăţii comerciale care a recurs la aceasta practica au fost eliminati de pe piaţa.Profitul anului 2000, în mod normal, nu avea cum să fie mai mic decât profitul anului 1999, în contextul în care:– cantitatea de tigarete JTI comercializate de TDG, în calitate de distribuitor exclusiv, în anul 2000 este aproximativ aceeaşi cu cea din anul 1999;– cantitatea de tigarete SNTR comercializate de TDG în anul 2000 este de peste trei ori mai mare faţă de cea comercializata în anul 1999 (7.632,51 tone în anul 2000 faţă de 2.373,11*19) tone în anul 1999).În ceea ce priveşte adaosul comercial practicat de TDG România în anul 2000, Consiliul Concurentei considera ca simpla identificare a adaosului comercial este irelevanta. Pentru a constata dacă societatea comercială a înregistrat profit dintr-o anume activitate de comercializare trebuie ca adaosul comercial să fie mai mare decât costurile aferente distribuţiei (exclusiv cheltuielile privind cumpărarea mărfurilor) realizate de către societatea comercială în cauza. Mai mult, comparandu-se adaosul prezentat în Raportul de expertiza contabila cu cheltuielile (exclusiv cheltuielile privind cumpărarea mărfurilor) de distribuţie realizate de TDG România, pentru tigaretele SNTR în anul 2000, pe baza datelor transmise de TDG România pe parcursul investigatiei, se constata o pierdere de 22,85 miliarde lei, confirmandu-se şi pe aceasta cale concluzia prezentată de Consiliul Concurentei.În plus, adaosul comercial pentru tigaretele JTI, constatat de Raportul de expertiza contabila, este de 4,99%, valoare care contrazice declaraţia JTI, conform căreia comisionul, în cazul tigaretelor JTI, de 6,5%, este echivalent cu adaosul comercial şi are drept scop acoperirea cheltuielilor şi asigurarea unui profit rezonabil pentru TDG România.În ceea ce priveşte contribuţia fiecărei grupe de produse la obţinerea profitului TDG România în anul 2000, în condiţiile în care logistica de distribuţie este folosită în comun pentru comercializarea tuturor grupelor de produse, din evidentele primare nu se pot identifica decât veniturile realizate de TDG România pe fiecare grupa de produse.Cheltuielile de distribuţie (exclusiv cheltuielile privind cumpărarea mărfurilor) pe unitate de produs practic sunt aceleaşi atât pentru tigaretele JTI, cat şi pentru tigaretele SNTR sau ale altor producători. Un pachet de Camel ocupa acelaşi loc în depozit sau în mijloacele de transport şi necesita aceleaşi cheltuieli cu stocarea, manipularea şi transportul acestuia ca şi un pachet de Snagov. Aceste cheltuieli, precum şi celelalte cheltuieli cu utilitatile, cum ar fi cele cu salariile, pot fi repartizate pe unitate de produs, pe baza rulajului fizic (cantitativ) realizat pentru fiecare grupa de produse. Totuşi, Consiliul Concurentei a ţinut cont de faptul ca tigaretele JTI sunt mai profitabile decât celelalte grupe de tigarate datorită preţului mai mare al acestora şi a utilizat drept cheie de repartizare a cheltuielilor totale cu distribuţia vânzările exprimate valoric, realizate pe fiecare grupa de produse.Prin utilizarea acestei chei de repartizare, cheltuielile cu distribuţia tigaretelor SNTR au fost practic subestimate faţă de cele reale. Diferenţa dintre adaosurile comerciale, respectiv veniturile realizate din comercializarea tigaretelor SNTR, asa cum sunt prezentate în Raportul de expertiza contabila, transmise de TDG România, şi cheltuielile aferente distribuţiei tigaretelor SNTR, defalcate asa cum s-a precizat mai sus, reprezintă o pierdere de 22,85 miliarde lei, înregistrată de TDG România din comercializarea tigaretelor SNTR în anul 2000, confirmandu-se concluzia la care a ajuns Consiliul Concurentei.Ultimul punct din Raportul de expertiza contabila urmăreşte "dacă prin adaosurile practicate şi profitul obţinut în anul 2000 TDG România a practicat preţuri excesive sau preţuri de livrare prin vânzare sub costuri fixe pe total vânzări, fie pe vânzările privind fiecare grupa de produse distribuite".Trecând peste neclaritatea exprimarii, acest punct suscita ca principala critica faptul ca adaosul comercial nu reprezintă profit.Expertiza utilizează într-un paragraf sintagma "preţuri de livrare sub costul mărfii", iar în alt paragraf sintagma "nu a vândut marfa sub costul de achiziţie", fără a defini termenii utilizaţi. În acest fel nu se poate şti care este diferenţa dintre "costul mărfii" şi "costul de achiziţie al mărfii".Concluziile din finalul Raportului de expertiza contabila, cu privire la realizarea de către TDG România de profit din comercializarea tigaretelor SNTR, sunt neintemeiate.De altfel, în Raportul de expertiza contabila nu au fost contestate algoritmul de calcul pentru rezultatele financiare (profit/pierdere) obţinute de TDG România din comercializarea tigaretelor SNTR şi nici rezultatele financiare ca atare*20) prezentate în Raportul de investigatie. Raportul de expertiza contabila a fost prezentat de TDG România împreună cu observaţiile la Raportul de investigatie şi este de presupus ca aceste elemente au fost cunoscute de autorul Raportului de expertiza contabila.Anexele cu privire la algoritmul de calcul al rezultatelor financiare, rezultatele financiare aferente anilor 1999 şi 2000 alături de alte anexe la Raportul de investigatie, care privesc activitatea TDG România, au fost ridicate chiar de autorul Raportului de expertiza contabila.19. Efectele practicilor anticoncurentiale19.1. Efectele practicilor anticoncurentiale ale SNTRAbuzul de poziţie dominantă al SNTR, prin impunerea preţului la nivelul tuturor verigilor lantului de comercializare, atât prin contractele, cat şi prin protocoalele încheiate cu distribuitorii, a avut ca efect eliminarea concurentei intramarca, exercitată prin preţ, la nivelul distribuţiei, pe o piaţa extrem de sensibila la orice variatie de preţ. Adoptarea de către SNTR a sistemului de distribuţie cu un singur distribuitor pentru fiecare judeţ şi alegerea distribuitorilor fără aplicarea unor criterii clare şi transparente au condus la situaţia în care numai o treime dintre comercianţii în cauza realizau distribuţie activa, restul actionand ca simpli comercianţi en gros, distribuţia efectivă către reţeaua de comercianţi cu amănuntul fiind realizată de alţi agenţi economici, marindu-se în acest fel numărul verigilor lantului de distribuţie. Toate acestea au determinat lungirea excesiva a lantului de distribuţie a tigaretelor, eliminarea concurentei prin preţ între agenţii economici potenţiali concurenţi la nivelul distribuţiei, ca urmare a impunerii preţului de revânzare pe toate verigile lantului de distribuţie şi, în final, au condus la un sistem de distribuţie ineficient.Prin abuzul de poziţie dominantă SNTR a prejudiciat:– comercianţii en gros, specializaţi în distribuţia bunurilor de larg consum, care – indeplinind cerinţele unei selectii transparente – ar fi putut deveni distribuitor al SNTR, în detrimentul altora cu rezultate mai bune în derularea activităţii de distribuţie;– consumatorii finali, prin faptul ca SNTR şi distribuitorii acesteia, prin derularea unui sistem de distribuţie care, pe lângă faptul ca impunea un preţ unic la nivelul aceleiaşi verigi a lantului de distribuţie, nu asigura nici măcar dispersia eficienta, în timp şi în spaţiu, printr-un număr cat mai mic de verigi intermediare;– în timp ce unii dintre distribuitori au fost avantajati, alţi distribuitori au fost dezavantajati de către SNTR prin tratarea în mod discriminatoriu a acestora pe parcursul derulării contractelor de distribuţie exclusiva, tratament concretizat în încetarea relaţiilor contractuale cu distribuitori care indeplinisera clauzele contractuale într-o măsura mai mare şi păstrarea relaţiilor contractuale cu cei care indeplinisera aceste clauze într-o măsura mai mica.19.2. Efectele practicilor anticoncurentiale săvârşite de TDG RomâniaTDG România deţine o poziţie dominantă pe piaţa tigaretelor la nivelul distribuţiei şi, abuzand de poziţia sa dominantă pe aceasta piaţa, a determinat:– eliminarea de pe piaţa a concurenţilor săi, prin recurgerea de către grupul TDG la vânzarea tigaretelor SNTR sub costuri, situaţie de care nu au beneficiat consumatorii finali, întrucât aceştia au cumpărat tigaretele la preţurile maximale cu amănuntul, stabilite şi publicate de SNTR conform reglementărilor în vigoare în domeniul accizarii;– perturbarea grava a concurentei pe piaţa tigaretelor – la nivelul distribuţiei, reducand prin practici anticoncurentiale interesul diversilor agenţi economici de a activa pe aceasta piaţa;– avantajul concurential conferit TDG România de calitatea de distribuitor exclusiv al tigaretelor JTI pe întreg teritoriul României a favorizat abuzul de poziţie dominantă prin recurgerea la practici anticoncurentiale în calitatea TDG de distribuitor al tigaretelor SNTR.––––*1) Datele de identificare a societăţilor comerciale sunt prezentate în anexa la prezenta decizie.*2) Instrucţiunile sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.*3) Definiţie data tigaretelor de Comisia Europeană în Decizia din 17 martie 1999 de declarare a unei concentrari economice compatibila cu piaţa comuna, în conformitate cu Regulamentul Consiliului CEE nr. 4.064/1989 – O.J. C120 din 1 mai 1999.*4) European Court reports 1979.*5) Decizia Comisiei Europene din 14 decembrie 1985 cu privire la o investigatie în baza art. 86 din Tratatul CEE – O.J. L374 din 31 decembrie 1985.*6) Studiu de piaţa realizat de Consiliul Concurentei, pe baza datelor primite, în baza art. 41 din Legea concurentei nr. 21/1996, de la agenţii economici care activează pe piaţa tigaretelor.*7) Hotărârea Adunării generale a acţionarilor nr. 2 din 15 martie 1999.*8) Anexa nr. 30 la Raportul de investigatie.*9) Anexa nr. 31 la Raportul de investigatie.*10) Decizia Consiliului de administraţie nr. 96 din 1 iulie 1999.*11) Decizia Consiliului de administraţie nr. 137 din 10 august 1999.*12) Adresa SNTR nr. 686 din 9 februarie 2001 (anexa nr. 37 la Raportul de investigatie).*13) Adresa SNTR nr. 1.231 din 14 august 2000 (anexa nr. 38 la Raportul de investigatie).*14) Contractele de distribuţie nr. 6.166, 6.167, 6.173, 6.175, 6.176 şi 6.178 din 30 octombrie 2000.*15) Contractul de distribuţie nr. 6.177 din 30 octombrie 2000.*16) European Court reports 1991.*17) Informaţii obţinute din evidentele computerizate ale TDG România, stampilate şi semnate de administratorul societăţii comerciale (date ce se găsesc în dosarele cauzei nr. 1-22).*18) Conform datelor primite de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, înregistrate la Consiliul Concurentei sub nr. CC/DBC/240 din 13 septembrie 2002.*19) Cifre bazate pe informaţiile furnizate de TDG România în cadrul investigatiei.*20) Anexele nr. 43 şi 44 la Raportul de investigatie.În temeiul art. 21 alin. (4) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996,DECIDE: + 
Articolul 1Societatea Naţionala "Tutunul Romanesc" – S.A. se face vinovata de încălcarea dispoziţiilor art. 6 lit. a), b), c) şi d) din Legea concurentei nr. 21/1996 prin folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante deţinute pe piaţa tigaretelor din România, şi anume: impunerea preţurilor de vânzare la nivelul tuturor verigilor lantului de comercializare a tigaretelor sale, limitarea distribuţiei tigaretelor sale în dezavantajul consumatorilor, aplicarea – în privinta distribuitorilor săi – a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente prin rezilierea, fără motive rezonabile, a contractelor de distribuţie pe parcursul anului 1999 şi prin favorizarea S.C. Total Distribution Group România S.R.L. pe parcursul anului 2000. + 
Articolul 2Societatea Naţionala "Tutunul Romanesc" – S.A. şi S.C. Alda Comex – S.R.L. Focsani, S.C. Abi Com – S.R.L. Targoviste, S.C. Carmen – S.R.L. Resita, S.C. Dan Deli Serv Com – S.R.L. Oradea, S.C. Danis Impex – S.R.L. Sfîntu Gheorghe, S.C. Delfinul Prod Com – S.R.L. Voluntari, S.C. Diogene – S.R.L. Alexandria, S.C. Dragomar Unico '98 – S.R.L. Pitesti, S.C. Discret – S.R.L. Braşov, S.C. Horcrist Serv – S.R.L. Braşov, S.C. Italiana Oli Trading – S.R.L. Bucureşti, S.C. Ivy Company Impex – S.R.L. Bucureşti, S.C. Lacof Com – S.R.L. Craiova, S.C. Lucifer – S.R.L. Sfîntu Gheorghe, S.C. Mazen Impex – S.R.L. Suceava, S.C. Meridian CC – S.R.L. Orşova, S.C. Micro Mega Computers – S.R.L. Hunedoara, S.C. Mig 76 Exim – S.R.L. Bucureşti, S.C. PNP Impex – S.R.L. Mangalia, S.C. Pop Star Romaximus – S.R.L. Baia Mare, S.C. Raxen Impex – S.R.L. Craiova, S.C. Relu Prod Comexim – S.R.L. Bucureşti, S.C. Rolicom Imp Exp – S.R.L. Cluj-Napoca, S.C. Sartex 96 – S.A. Deva, S.C. Semiramis – S.R.L. Iaşi, S.C. Sierra – S.R.L. Botosani, S.C. Sport Unirea – S.A. Slobozia, S.C. Sucado Impex – S.R.L. Ploiesti, S.C. Trans Gerrom – S.R.L. Alba Iulia, S.C. Traffic – S.R.L. Ramnicu Valcea şi S.C. Viofemi Com – S.R.L. Suceava se fac vinovate de încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), c) şi g) din Legea concurentei nr. 21/1996 prin încheierea unei înţelegeri anticoncurentiale având ca obiect fixarea concertata a preţurilor de vânzare, la nivelul tuturor verigilor lantului de comercializare şi pe întreg teritoriul României, împărţirea pieţei de desfacere a tigaretelor SNTR pe criteriul teritorial şi condiţionarea păstrării calităţii de distribuitor exclusiv de semnarea şi aplicarea protocolului. + 
Articolul 3S.C. Carmen – S.R.L. Resita, S.C. Dan Deli Serv Com – S.R.L. Oradea, S.C. Micro Mega Computers – S.R.L. Hunedoara, S.C. Sartex 96 – S.A. Deva, S.C. Trans Gerrom – S.R.L. Alba Iulia şi S.C. Voltamar – S.R.L. Baia Mare se fac vinovate de încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Legea concurentei nr. 21/1996 prin încheierea unei înţelegeri anticoncurentiale având ca obiect fixarea concertata a preţurilor de revânzare, limitarea şi controlul distribuţiei tigaretelor SNTR şi înţelegerea de a nu vinde către anumiti agenţi economici fără o justificare rezonabila. + 
Articolul 4S.C. Total Distribution Group România – S.R.L. se face vinovata de încălcarea dispoziţiilor art. 6 lit. f) din Legea concurentei nr. 21/1996 prin folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante deţinute, la nivelul distribuţiei pe piaţa tigaretelor din România, şi anume: practicarea unor preţuri de ruinare, sub costuri, în scopul inlaturarii concurenţilor. + 
Articolul 5În temeiul art. 50 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996 se ia măsura sanctionarii cu amendă pentru încălcarea de către Societatea Naţionala „Tutunul Romanesc” – S.A. a dispoziţiilor art. 6 lit. a), b), c) şi d) din Legea concurentei nr. 21/1996. + 
Articolul 6În temeiul art. 50 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996 se ia măsura sanctionarii cu amendă pentru încălcarea de către agenţii economici menţionaţi în art. 2 a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), c) şi g) din Legea concurentei nr. 21/1996. + 
Articolul 7În temeiul art. 50 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996 se ia măsura sanctionarii cu amendă pentru încălcarea de către agenţii economici menţionaţi în art. 3 a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Legea concurentei nr. 21/1996. + 
Articolul 8În temeiul art. 50 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996 se ia măsura sanctionarii cu amendă pentru încălcarea de către S.C. Total Distribution Group România – S.R.L. a dispoziţiilor art. 6 lit. f) din Legea concurentei nr. 21/1996. + 
Articolul 9În temeiul art. 56 lit. a) şi al art. 60 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, Comisia Consiliului Concurentei, ce va fi desemnată de către preşedintele Consiliului Concurentei prin ordin, va stabili cuantumul amenzii pe baza criteriilor prevăzute la art. 57 din Legea concurentei nr. 21/1996. + 
Articolul 10Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala părţilor implicate, în termen de 30 (treizeci) de zile de la comunicare. + 
Articolul 11Prezenta decizie intră în vigoare la data comunicării sale de către Secretariatul general al Consiliului Concurentei agenţilor economici prezentaţi în anexa la prezenta decizie. + 
Articolul 12Prezenta decizie poate fi atacată, conform art. 52 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, în termen de 30 (treizeci) de zile de la comunicare. + 
Articolul 13Secretariatul general va transmite prezenta decizie agenţilor economici prezentaţi în anexa la decizie. + 
Articolul 14Departamentul bunuri de consum şi Secretariatul general din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentei decizii.Preşedintele Consiliului Concurentei,Theodor Valentin PurcareaBucureşti, 4 februarie 2003.Nr. 11. + 
Anexă

––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește