DECIZIA nr. 99 din 16 februarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 7 mai 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 35 13/03/1997 ART. 15
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 35 13/03/1997 ART. 15
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 32
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE 350 21/07/2006 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 33
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 345 16/06/2020
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 223 16/04/2019
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 277 21/03/2006
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 350 21/07/2006
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 20REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 20REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 12
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii. Excepția a fost ridicată direct de Avocatul Poporului și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.300D/2018. 2.Dezbaterile au avut loc la data de 19 ianuarie 2021, cu participarea reprezentantei Avocatului Poporului, doamna consilier Linda Zenovia Timofan, cu împuternicire depusă la dosar, și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2021 și apoi, pentru aceleași motive, pentru data de 16 februarie 2021, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Adresa nr. 24.254 din 19 decembrie 2018, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 10.700 din 20 decembrie 2018, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituție, al art. 15 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului, precum și ale art. 32 din Legea nr. 47/1992, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii. 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului susține, în esență, că art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 este constituțional în măsura în care dispoziția potrivit căreia „alocația de stat pentru copii se acordă și tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea acestora“ nu exclude posibilitatea tinerilor care urmează învățământul secundar inferior sau gimnazial de a solicita și primi alocația, în condiții identice cu tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea acestora.5.Avocatul Poporului arată că realitatea socială demonstrează că există și situații de excepție, în care tineri care împlinesc 18 ani urmează cursurile clasei a VIII-a. Aceștia, din motive obiective și neimputabile lor, nu au avut o identitate formală, situație pentru care nu au putut frecventa cursurile școlare la timp (învățământ primar, secundar inferior sau gimnazial, secundar superior și liceal). Astfel, în contextul actual, acordarea alocației de stat doar tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea acestora, nu este adaptată realităților sociale din România.6.Excluderea de la acordarea alocației a tinerilor care au împlinit 18 ani și frecventează cursurile secundare inferioare echivalează cu o încălcare a principiului egalității în drepturi a cetățenilor, cu consecința unei discriminări nejustificate în cadrul aceleiași categorii de persoane, și anume tinerii. În acest context, Avocatul Poporului amintește că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea tinerilor nr. 350/2006, cu modificările și completările ulterioare, tinerii sunt definiți ca fiind cetățenii cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani. 7.Avocatul Poporului arată că acordarea alocației de stat pentru tinerii care au împlinit 18 ani trebuie să se subsumeze îndeplinirii a trei condiții: să se realizeze până la terminarea cursurilor liceale și profesionale (fără a exclude posibilitatea acordării acesteia în cazurile în care tinerii împlinesc 18 ani în timp ce frecventează învățământul secundar inferior sau gimnazial), nu mai târziu de împlinirea vârstei de 35 de ani și cu condiția nerepetării anului școlar (cu excepția cazurilor medicale). Apreciază însă că instituirea unei condiții suplimentare pentru acordarea alocației, în speță, „urmează cursurile învățământului liceal sau profesional“, are în vedere, în mod exclusiv, un criteriu de niveluri (așa cum este structurat sistemul național de învățământ preuniversitar în România în art. 23 din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare), criteriu care, în cazul de față, nu poate constitui o justificare obiectivă și rațională cu privire la diferența de tratament juridic la care este supusă o anumită categorie de persoane. În acest context, aplicarea unui astfel de criteriu încalcă principiul egalității consacrat de textul art. 16 alin. (1) din Constituție.8.Avocatul Poporului mai arată că, în interpretarea textului de lege criticat, unui tânăr care urmează cursurile secundare inferioare sau gimnaziale i se va refuza acordarea alocației, însă dacă ulterior urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, i se va acorda, pe considerentul că se încadrează în ipoteza normei legale.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) și ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.10.Președinții celor două camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantei Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, potrivit cărora „Alocația de stat pentru copii se acordă și tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea acestora“.13.Avocatul Poporului susține că aceste dispoziții de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor. 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 49 alin. (2) teza întâi din Constituție reglementează obligația statului de a acorda alocații pentru copii, precum și alte forme de protecție socială a copiilor. În acest sens a fost adoptată Legea nr. 61/1993, care stabilește natura juridică a alocației de stat pentru copii, aceasta fiind o formă de ocrotire acordată tuturor copiilor, fără discriminare, până la vârsta de 18 ani (a se vedea în acest sens Decizia nr. 223 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 9 iulie 2019, paragraful 24, sau Decizia nr. 345 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 16 noiembrie 2020, paragraful 17). 15.Alocația de stat pentru copii este acordată pentru îngrijirea copiilor până la vârsta majoratului, interval temporal care se suprapune cu perioada de participare la procesul educațional organizat. Cu toate acestea, Curtea subliniază că acest drept nu are natura juridică a unui ajutor acordat pentru educație, pentru urmarea cursurilor din cadrul învățământului primar, gimnazial, liceal, profesional. În acest sens, în jurisprudența sa, Curtea a precizat că obiectivul de a descuraja sustragerea copiilor de la pregătirea școlară sau de a împiedica dezvoltarea unor forme de învățământ neagreate de stat este independent în raport cu scopul de ocrotire specială a copiilor avut în vedere de Constituție prin consacrarea dreptului la alocații acordate de stat (Decizia nr. 277 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 18 aprilie 2006).16.Dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate instituie în favoarea tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani și care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional acordarea alocației de stat pentru copii până la terminarea acestora. Reglementând în acest sens, legiuitorul s-a raportat la situația în care o persoană a urmat procesul educațional în mod continuu, începând cu vârsta de la care poate avea acces în învățământul primar, astfel că la împlinirea vârstei de 18 ani se află fie în etapa finalizării studiilor liceale, fie în cea a finalizării studiilor profesionale. Pentru a nu crea o discriminare materială între persoanele care, aflându-se în etapa de finalizare a studiilor preuniversitare, împlinesc, în mod firesc, vârsta majoratului la date diferite, a instituit o excepție, stabilind că de alocația de stat pentru copii pot beneficia și tinerii care au împlinit 18 ani și nu au terminat cursurile învățământului liceal sau profesional. Curtea observă că acordarea alocației de stat pentru copii persoanelor care au depășit 18 ani este condiționată de modul în care tânărul înțelege să-și asume obligațiile legate de procesul educațional, astfel că nu se acordă celor care nu reușesc să promoveze anul școlar, excepție făcând motivele medicale [art. 1 alin. (4) din Legea nr. 61/1993, republicată]. 17.Curtea apreciază că, prin această excepție, legiuitorul nu a urmărit să schimbe natura alocației de stat pentru copii într-un drept bănesc acordat în vederea susținerii educației tinerilor peste vârsta împlinirii majoratului. 18.În critica pe care o formulează în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993, Avocatul Poporului invocă un aspect al realității sociale special, distinct față de ipoteza avută în vedere de legiuitor, respectiv faptul că, din cauze obiective, anumiți copii nu au putut urma procesul educațional începând cu vârsta de la care ar fi avut acces la învățământul primar, astfel că, la data majoratului, aceștia se află în etapa învățământului secundar inferior sau gimnazial. În argumentele invocate de autorul sesizării se apreciază că toate persoanele de până la 35 de ani ar trebui să beneficieze de alocația de stat pentru copii, până la finalizarea studiilor preuniversitare, indiferent de ciclul educațional în care se găsesc la data împlinirii vârstei majoratului. 19.Or, Curtea observă că Legea nr. 61/1993 are în vedere asigurarea protecției copiilor și nu se referă, decât în mod excepțional și pentru motivele mai sus arătate, la tineri, ale căror drepturi fac obiectul unor reglementări diferite, așa cum este și Legea tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006. Or, egalitatea în drepturi, respectiv nediscriminarea trebuie să se realizeze între aceleași categorii de persoane, în cazul de față copiii, aceștia fiind beneficiarii originari ai alocației de stat. Aceasta este regula, iar reglementarea instituită prin art. 1 alin. (3) din lege este excepția de la regulă. Este de principiu că orice excepție este de strictă interpretare, astfel încât o eventuală încercare de introducere în categoria persoanelor care în etapa de finalizare a studiilor liceale/profesionale împlinesc vârsta majoratului și a acelora la care se referă sesizarea Avocatului Poporului echivalează cu o schimbare a concepției legislative pe care legiuitorul a avut-o în vedere cu prilejul adoptării Legii nr. 61/1993, în sensul extinderii sferei de reglementare și asupra drepturilor tinerilor, cu consecința acordării și acestora a alocației de stat pentru copii. Or, schimbarea concepției legislative inițiale a unui act normativ, prin schimbarea sferei persoanelor ale căror drepturi le reglementează și instituirea unor măsuri de protecție și susținere a persoanelor care, din motive obiective, nu au putut urma studiile preuniversitare începând cu vârsta de la care aveau acces în învățământul primar, constituie un act de legiferare ce aparține competenței exclusive a legiuitorului, potrivit prevederilor constituționale ale art. 61 alin. (1) care stabilesc că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“.20.De altfel, Curtea observă că Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, prevede unele măsuri speciale în vederea susținerii copiilor și tinerilor din medii dezavantajate să urmeze procesul educațional prin acordarea de burse sociale și alte facilități, astfel încât să se evite abandonul școlar (a se vedea, spre exemplu, art. 12, 82 și 85 din Legea nr. 1/2011).21.Prin urmare, Curtea, având în vedere că autorul sesizării propune o modificare a concepției legislative a Legii nr. 61/1993, iar potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, excepție formulată direct de Avocatul Poporului. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x