DECIZIA nr. 97 din 5 martie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1067 din 24 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 7
ActulREFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 67
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 67
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 3REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 449 01/11/2019
ART. 6REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 570 29/05/2012
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 940 06/07/2010
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 232 05/07/2001
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 3 06/01/1994
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 17
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 17REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE 227 08/09/2015
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 130 10/03/2015
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 107 27/02/2014
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 503 20/04/2010
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 731 14/12/2023
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 360 27/06/2023
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 162 24/03/2016
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 126 10/03/2020
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 105 25/02/2020
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 6 14/01/2003
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 76 25/04/2000
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 81 25/05/1999
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Titirișcă – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 pct. 3 și ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Petru Adrian Luca în Dosarul nr. 662/59/2023 al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.836D/2023.2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Lăcureanu Alexandru, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent care, în esență, pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate în măsura în care textele de lege criticate permit recalificarea veniturilor obținute din vânzarea de imobile din patrimoniul personal drept venituri obținute dintr-o activitate independentă, ceea ce încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, astfel cum au fost analizate în jurisprudența Curții, precum și pe cele ale art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală. Afirmă că, în practică, persoanele care vând imobile din patrimoniul personal nu au acces la criterii clare prin care să se stabilească dacă datorează sau nu impozit pe venit ca urmare a desfășurării unei activități independente și nu cunosc nici condițiile în care se stabilește acesta. O situație similară a fost constatată și reglementată de legiuitor prin Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, însă, ulterior acestui act normativ, legiuitorul nu a mai intervenit pentru alte corecții legislative. Ca atare, în prezent nu există o reglementare care să se refere la impozitul pe venit, situație constatată și de organul fiscal a cărui decizie este atacată în speță, la instanța de fond.4.Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 449 din 11 iulie 2019. Totodată, arată că există norme metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare din 13 ianuarie 2016, prin care se explică noțiunile „activitate independentă“ și „venituri din activități independente“, astfel încât legislația este suficient de clară pentru ca destinatarii acesteia să poată aprecia în ce măsură este încălcată și să își reglementeze conduita.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 18 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 662/59/2023, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 pct. 3 și ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Petru Adrian Luca într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale reprezentate de o decizie de impunere și un raport de inspecție fiscală privind stabilirea de obligații fiscale și penalități.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 139 alin. (1) din Constituție deoarece sunt lipsite de previzibilitate, claritate și accesibilitate, contrar principiului legalității și securității raporturilor juridice, din moment ce: dispozițiile legale, în mod evident, nu sunt clare – situație recunoscută prin adoptarea Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale; ulterior adoptării Legii nr. 29/2018, legiuitorul nu a intervenit prin modificarea dispozițiilor Codului fiscal în sensul de a se oferi criterii clare ce trebuie avute în vedere pentru încadrarea veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în venituri din activități independente. În susținerea principiilor menționate, se invocă Deciziile Curții Constituționale nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 570 din 29 mai 2012, nr. 1 din 10 ianuarie 2014, nr. 3 din 6 ianuarie 1994 și nr. 940 din 6 iulie 2010 și, întrucât rațiunile adoptării Legii nr. 29/2018 subzistă și în prezent, se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale lăsând la libera apreciere a organului fiscal, în mod arbitrar, fără criterii clare stabilite de lege, reîncadrarea veniturilor din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal în venituri din activități independente. De asemenea, nefiind reglementate de lege în mod clar ipotezele și criteriile care trebuie avute în vedere pentru a se efectua de către organul fiscal o astfel de reîncadrare a veniturilor, interpretarea dispozițiilor art. 7 pct. 3 și ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în sensul dat de organul fiscal este neconstituțională.7.Se mai susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale prin raportare la art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție, raportate la art. 56 din Constituție, pentru că reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată. Dispozițiile criticate sunt neconstituționale și prin raportare la art. 11, 20 și art. 147 alin. (4) din Constituție. Stabilirea unei creanțe fiscale în baza unor prevederi neclare face ca acea creanță să nu respecte principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, ce impune următoarele criterii la stabilirea unei creanțe fiscale: taxa să fie legală, proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Dacă o creanță nu este stabilită printr-o lege clară, nu este respectată așadar cerința legalității, iar dacă pentru aceleași tranzacții, fără nicio modificare legislativă, se aplica o amnistie – deci o parte din contribuabili sunt iertați de datorie, tocmai pe motivul neclarității legii, iar alți contribuabili sunt în continuare obligați la plata creanței (deși nicio modificare legislativă nu a intervenit) – se încalcă cerința nediscriminării. Odată neîndeplinite cele două condiții, reiese că se încalcă principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, ce activează automat o încălcare a dreptului la proprietate. Cele două principii – principiul justei așezări a sarcinilor fiscale și principiul protecției dreptului de proprietate privată – sunt indisolubil legate, astfel cum s-a pronunțat Curtea Constituțională în repetate rânduri. Se arată că, în aprecierea legalității criticii de neconstituționalitate, nu trebuie neglijată nici gravitatea efectelor pecuniare date și de alte măsuri pe care organul fiscal se vede îndreptățit să le aplice. Astfel, măsura fiscală adoptată de organul fiscal în temeiul prevederilor legale criticate este nelegală atât pentru impunerea ei în temeiul unei prevederi neclare și în mod discriminatoriu, cât și pentru că este urmată de sancțiuni pecuniare excesive – în speță s-a impus o penalitate de nedeclarare de 30% din valoarea creanței fiscale principale -, cu încălcarea principiului proporționalității și a dreptului de proprietate.8.Se arată că principiul proporționalității este un principiu fundamental, constant invocat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar dintre cauzele relevante se menționează: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 februarie 2014, pronunțată în cauza C-424/12, S.C. Fatorie – S.R.L. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor; Hotărârea Curții din 16 decembrie 1992, pronunțată în cauza C210/91, Comisia Comunităților Europene împotriva Republicii Elene, punctul 19; Hotărârea Curții (Camera a șasea) din data de 7 decembrie 2000, pronunțată în cauza C-213/99, José Teodoro de Andrade împotriva Director da Alfândega de Leixões, în prezența Ministério Público, punctul 20; Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 noiembrie 1990, pronunțată în cauza C-331/88, The Queen v. Minister of Agriculture, Fisheries and Food Secretary of State for Health. O încălcare a principiului proporționalității are drept consecință o încălcare gravă a dreptului de proprietate, deoarece contribuabilul ajunge să suporte consecințe total disproporționate cu ceea ce se urmărește prin impunerea unei sancțiuni pecuniare excesive.9.Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 pct. 3 și ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Textele legale criticate au următorul cuprins:– Art. 7. – Definiții ale termenilor comuni: „În înțelesul prezentului cod, cu excepția titlurilor VII și VIII, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: … 3. activitate independentă – orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii: 3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru; 3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți; 3.3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea; 3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară; 3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității; 3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective; 3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii; (…)“;– Art. 67. – Definirea veniturilor din activități independente: „(1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile din activități de producție, comerț, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente. (2) Constituie venituri din profesii liberale veniturile obținute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective. (3) Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor, brevete de invenție, desene și modele, mărci și indicații geografice, topografii pentru produse semiconductoare și altele asemenea.“14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) care consacră statul de drept, caracterul democratic al statului și garantarea pluralismului politic, precum și alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 56 – Contribuții financiare, art. 136 alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietății private și art. 139 – Impozite, taxe și alte contribuții. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cele ale art. 17 privind dreptul la proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cele ale art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate reglementează în materia veniturilor din activități independente, respectiv stabilesc criteriile care determină calificarea unei activități desfășurate de o persoană fizică în scopul obținerii de venituri drept activitate independentă și, corelativ, tipurile de venituri considerate a proveni dintr-o astfel de activitate, în vederea impozitării corespunzătoare a acestora.16.În prezenta cauză, din documentele aflate la dosar reiese că autorul excepției de neconstituționalitate, înregistrat ca plătitor de TVA, a realizat, în perioada 2017-2020, operațiuni imobiliare constând în înstrăinarea unor terenuri, pentru care, la momentul încheierii actelor autentice notariale, a plătit impozitul datorat pentru venituri obținute din transferuri ale proprietății imobiliare din patrimoniul personal. Ulterior, în perioada 2021-2022, în urma unor inspecții fiscale, veniturile antereferite au fost reîncadrate de organul fiscal drept venituri din activități independente, stabilindu-se în sarcina autorului excepției sume suplimentare de plată, contestate de acesta în fața instanțelor de judecată. În acest context a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate.17.Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în realitate, autorul acesteia este nemulțumit de faptul că, în cazul său, organul de inspecție fiscală nu a aplicat prevederile Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, lege prin care se anulează impozitul pe venit și contribuțiile sociale, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora în cazul tranzacțiilor pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice ca urmare a reîncadrării veniturilor astfel obținute ca venituri dintr-o activitate independentă, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017 și neachitate până la data intrării în vigoare a acestei legi, cu atât mai mult cu cât, în opinia sa, rațiunea adoptării Legii nr. 29/2018, determinate de o pretinsă neclaritate a textelor legale considerate neconstituționale, subzistă și în prezent. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate dorește, în realitate, ca instanța de contencios constituțional să stabilească faptul că Legea nr. 29/2018 îi este aplicabilă în cauza dedusă judecății. Or, acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci elemente care țin de interpretarea și aplicarea legii în raport cu situațiile concrete supuse judecății, care sunt și rămân la aprecierea instanței de judecată sesizate cu soluționarea în fond a cauzei, fiind o problemă de legalitate, și excedează competenței instanței de contencios constituțional.18.În același timp, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu are competența să modifice sau să completeze dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate și nici să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 15].19.Totodată, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate critică modul de reglementare a soluțiilor legislative din textele criticate, respectiv omisiunea de reglementare a unor criterii concrete pentru încadrarea veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în venituri din activități independente. Referitor la omisiunile legislative, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, constant, că excepția de neconstituționalitate ridicată este admisibilă doar în situația în care omisiunea are relevanță constituțională, astfel încât Curtea să poată fi învestită cu soluționarea acesteia [a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, sau Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010]. În schimb, dacă omisiunea legislativă nu are relevanță constituțională, admiterea excepției de neconstituționalitate ar echivala cu subrogarea Curții Constituționale în sfera de competență a legiuitorului, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului [a se vedea Decizia nr. 130 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 11 mai 2015, paragraful 17]. Or, Curtea constată, contrar susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, că art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 stabilește astfel de criterii, iar faptul că acesta le consideră insuficiente nu reprezintă o omisiune legislativă care să genereze încălcarea unui drept fundamental astfel încât aceasta să aibă relevanță constituțională. În consecință, excepția de neconstituționalitate este, și din această perspectivă, inadmisibilă.20.Mai mult, nemulțumirile autorului excepției de neconstituționalitate privind acțiunile organului de inspecție fiscală nu pot fi convertite în veritabile critici de neconstituționalitate, acestea urmând să fie soluționate de instanțele de judecată de drept comun. Curtea apreciază că aspectele de fapt și de aplicare a legii nu evidențiază însă neconstituționalitatea reglementărilor supuse controlului de constituționalitate, astfel încât excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 360 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1067 din 27 noiembrie 2023, paragraful 58, Decizia nr. 162 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, sau Decizia nr. 731 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 24 mai 2024, paragraful 28].21.Distinct de cele de mai sus, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate motivează pretinsa neclaritate și neconstituționalitate a textelor criticate din perspectiva compatibilității cu un act normativ cu privire la care organul de inspecție fiscală a considerat că nu îi este aplicabil. Or, în jurisprudența sa, Curtea a afirmat, constant, că, în exercitarea controlului de constituționalitate, are competența să se pronunțe asupra constituționalității legilor și ordonanțelor criticate prin raportare la dispozițiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu să coroboreze sau să coreleze diversele acte normative ce fac parte din dreptul intern. Curtea a mai constatat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă, deci, că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă [a se vedea Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, Decizia nr. 105 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 8 mai 2020, Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, sau Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999].22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 pct. 3 și ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Petru Adrian Luca în Dosarul nr. 662/59/2023 al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Titirișcă
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x