DECIZIA nr. 97 din 16 februarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, excepție ridicată de Adrian-Mircea Druhală în Dosarul nr. 4.400/111/2017** al Tribunalului Bihor – Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 975/2018. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru Fondul de garantare a asiguraților, doamna Selena Nechita, consilier juridic cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorul excepției de neconstituționalitate și celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că din partea Fondului de garantare a asiguraților a fost depus un punct de vedere prin care se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care reiterează, pe scurt, cele prezentate în punctul de vedere depus la dosarul cauzei. Susține astfel, pe de o parte, că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, întrucât nemulțumirea acestuia rezidă în existența unei proceduri prealabile pentru obținerea despăgubirilor de la Fondul de garantare a asiguraților, iar prin criticile formulate acesta solicită, indirect, modificarea reglementării criticate, în sensul eliminării obligativității parcurgerii acestei proceduri prealabile. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ Pe de altă parte, pe fondul excepției, arată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, Decizia nr. 741 din 22 noiembrie 2018, Decizia nr. 611 din 10 octombrie 2019 și Decizia nr. 819 din 10 noiembrie 2020, prin care Curtea a statuat că parcurgerea procedurii administrative nu aduce atingere dreptului de acces liber la justiție atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată pentru efectuarea controlului de legalitate. Învederează, de asemenea, că dispozițiile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional. Or, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 213/2015 presupune învestirea Fondului de garantare a asiguraților cu soluționarea unei cereri de plată, analiza acesteia și emiterea unei decizii care, în situația în care petentul nu este mulțumit de modalitatea de soluționare a cererii de plată, poate fi contestată la Curtea de Apel București, instanță competentă să soluționeze acest tip de cauze, fiind astfel garantat dreptul de acces la justiție. Așa fiind, prin prisma celor menționate, consilierul juridic apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015. … 5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 611 din 10 octombrie 2019. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 6 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.400/111/2017**, Tribunalul Bihor – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian-Mircea Druhală cu ocazia judecării unei cauze civile având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de garantare a asiguraților. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015 a fost interpretat în practica majoritară a instanțelor de judecată ca instituind o procedură obligatorie ce trebuie parcursă de orice persoană care dorește repararea pagubelor suferite printr-un accident de circulație unde autoturismul condus de șoferul „vinovat“ avea o poliță de asigurare la una dintre societățile de asigurare aflate în insolvență, în speță „Astra Asigurări“ și „CarpaticaAsig“ – S.A. Susține că în aproape toate cauzele cu acest obiect instanțele de judecată au admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată față de Fondul de garantare a asiguraților, concomitent dispunând suspendarea cererii formulate în contradictoriu cu societatea de asigurări aflată în insolvență. Practic, în toate aceste situații, persoana vătămată în urma unui accident de circulație, „asigurat“ la o societate în insolvență, nu poate să se adreseze unei instanțe de judecată care să stabilească dacă pretențiile sale sunt întemeiate sau nu. Pe de altă parte, susține că această persoană nu poate să se adreseze nici Fondului de garantare a asiguraților, deoarece este evident că această instituție nu are atribuția legală de a stabili vinovății și, mai mult, de a cuantifica despăgubiri morale, aspecte care, evident, țin de resortul unei instanțe de judecată. Învederează faptul că în dosarele penale în care victimele s-au constituit părți civile, potrivit Deciziei nr. 26 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, latura civilă se soluționează în contradictoriu cu societatea de asigurare aflată în insolvență, iar ulterior obținerii deciziei penale, aceasta este depusă la Fondul de garantare a asiguraților, care plătește în baza hotărârii instanței penale. … 8.Autorul excepției apreciază că interpretarea dată art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015 de către instanțele de judecată este contrară dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, care prevăd că „Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite“, întrucât în practica cvasiunanimă instanțele admit excepția inadmisibilității cererii față de Fondul de garantare a asiguraților, arătând că este obligatorie parcurgerea procedurii prevăzute de art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015. În aceeași logică, consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, în interpretarea aproape unanimă dată de instanțe prevederilor art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015, o persoană care este victima unui accident rutier cauzat de un autovehicul asigurat la o societate în insolvență nu poate să se adreseze instanței pentru recuperarea prejudiciului suferit. Așa fiind, autorul excepției susține că o persoană care este victima unui accident va rămâne finalmente nedespăgubită pentru că nu se poate judeca nici cu societatea de asigurare aflată în insolvență și nici cu Fondul de garantare a asiguraților care, în viziunea aproape unanimă a instanțelor de judecată, nu are calitate procesuală în acest gen de litigii, fapt confirmat indirect prin Decizia nr. 26 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. … 9.Tribunalul Bihor – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților și a reținut că reglementarea criticată instituie doar o procedură necontencioasă pentru soluționarea pretențiilor formulate de creditorii de asigurări, prealabilă acțiunii în instanță, ce trebuie urmată de creditorul de asigurări a priori formulării unei cereri de chemare în judecată. Totodată, referitor la constituționalitatea unei astfel de proceduri prealabile, instanța menționează că prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, Curtea Constituțională a reținut faptul că o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată.  … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților sunt constituționale. Arată astfel că normele supuse controlului de constituționalitate, care instituie anumite reguli în cadrul procedurii speciale de redresare financiară a asigurătorilor, nu pun în discuție îngrădirea dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru valorificarea drepturilor pretinse, dar și a intereselor lor legitime și de a se prevala, în tot cursul litigiului, de toate garanțiile care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Însă obținerea drepturilor pretinse trebuie realizată în cadrul unui litigiu ce se desfășoară după anumite reguli instituite de legiuitor. Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. În plus, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că regula constituțională a liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 628 din 18 august 2015). De altfel, prin Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 330 din 8 mai 2017, Curtea a statuat că art. 14 din Legea nr. 213/2015 instituie doar o procedură necontencioasă pentru soluționarea pretențiilor formulate de creditorii de asigurări.  … 12.Avocatul Poporului apreciază, totodată, că în susținerea neconstituționalității normelor legal criticate sunt relevate, mai degrabă, aspecte ce țin de modul de interpretare și aplicare a normelor criticate raportate la o eventuală situație de fapt. Or, modul de interpretare și aplicare a unui act normativ asupra proceselor aflate pe rol nu poate fi decât de competența exclusivă a instanței de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înțelesul și modul de aplicare a legii, iar întro atare conjunctură, Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței în interpretarea prevederilor legale incidente în cadrul unui proces, în condițiile în care, în virtutea rolului ei activ, instanța de judecată tocmai acest lucru trebuie să îl realizeze. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) și (2) cuprinse în cap. III intitulat „Procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile Fondului“ din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015, care au următorul cuprins normativ:– Art. 14:(1)În vederea încasării indemnizațiilor/ despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.(2)Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potențialul creditor și se depune direct la sediul Fondului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate. …  … 16.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (4), care consacră accesul liber la justiție.  … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, în acest sens fiind Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, Decizia nr. 741 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 14 martie 2019, precum și Decizia nr. 611 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2020, prin care s-a statuat în sensul conformității acestora cu Legea fundamentală. … 18.Astfel, prin jurisprudența amintită, Curtea a arătat că prin Legea nr. 213/2015 a fost constituit Fondul de garantare a asiguraților, care are drept scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător. În esență, acest fond garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în această lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite în actul normativ. În cazul în care disponibilitățile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanțele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului de garantare a asiguraților cu resursele financiare prevăzute de această lege. … 19.Curtea a reținut că Legea nr. 213/2015 cuprinde la cap. III procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților, fiind stabilite etapele de desfășurare a acestei proceduri și condițiile de efectuare a plăților. Astfel, acest fond asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de această lege. Orice persoană care invocă vreun drept de creanță împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliță de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară și cea a denunțării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului de garantare a asiguraților. În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, acest fond va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună și avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare. Fondul de garantare a asiguraților este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, în vederea încasării indemnizațiilor/ despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului de garantare a asiguraților în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Pe măsura înregistrării și analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmește lista creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide și exigibile urmează să fie plătite din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților. Lista se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată a creanțelor de asigurare solicitate. După aprobarea acestor liste de către comisia specială se efectuează plățile indemnizațiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări. În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia. … 20.Curtea a reținut, de asemenea, că art. 14 din Legea nr. 213/2015 instituie doar o procedură necontencioasă pentru soluționarea pretențiilor formulate de creditorii de asigurări. Dispozițiile acestui act normativ dispun că obținerea de despăgubiri din disponibilitățile Fondului nu se face prin acțiune în justiție pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraților prin formularea unei cereri de plată, declanșând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziție de Legea nr. 213/2015 și prevăzută de art. 22 alin. (1) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 2 septembrie 2015, care stipulează că „Indemnizațiile/Despăgubirile se plătesc creditorilor de asigurări, persoane fizice și/sau juridice, potrivit condițiilor prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu societatea de asigurare în faliment, în conformitate cu prevederile prezentei norme“. Astfel, în urma analizării cererii de plată, Fondul de garantare a asiguraților va emite o decizie care, în situația în care petentul nu este mulțumit de modalitatea de soluționare a cererii de plată (în sensul respingerii parțiale sau totale a cererii de plată), poate fi contestată la Curtea de Apel București, în termen de 10 zile, fiind astfel garantat dreptul de acces la justiție. Curtea a subliniat că exercitarea dreptului de a formula o cerere adresată instanței de judecată nu poate exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluționării amiabile, cu celeritate, a pretențiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanțelor de judecată. În acest sens este și Legea nr. 213/2015, care stabilește o procedură necontencioasă prealabilă acțiunii în instanță, ce trebuie urmată de creditorul de asigurări a priori formulării unei cereri de chemare în judecată. … 21.Referitor la constituționalitatea unei astfel de proceduri prealabile, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, spre exemplu, Curtea a reținut faptul că „o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată. Prevederile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional“. Curtea a subliniat astfel că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești“.  … 22.În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere împotriva Belgiei, paragraful 51, ori Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza Fischer împotriva Austriei, paragraful 28, a statuat că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenție. Ceea ce impun însă dispozițiile acestui articol convențional este ca decizia unei asemenea autorități să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicție, adică un „tribunal“ în sensul Convenției. Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 24.Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit și de modul în care unele instanțe de judecată aplică, în concret, prevederile legale criticate în cadrul litigiilor care au ca obiect „repararea pagubelor suferite printr-un accident de circulație unde autoturismul condus de șoferul «vinovat» avea o poliță de asigurare la una dintre societățile de asigurare aflate în insolvență“, aspect care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excedează competenței instanței constituționale. … 25.În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției de neconstituționalitate a Deciziei nr. 26 din 20 noiembrie 2017 referitoare la examinarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 86 din Codul de procedură penală în vederea stabilirii calității procesuale a entității denumite Fondul de garantare a asiguraților în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment, precum și limitele răspunderii în procesul penal, decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2018, Curtea Constituțională observă că prin această decizie instanța supremă a reținut faptul că, pornind de la definiția conferită de art. 86 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente este acea persoană care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces și este parte în procesul penal. Înalta Curte a subliniat faptul că „nici dispozițiile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților și nici cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență nu prevăd calitatea de parte responsabilă civilmente a Fondului de garantare a asiguraților, neexistând, așadar, nicio dispoziție legală în baza căreia această calitate să îi fie atribuită Fondului de garantare a asiguraților sau, în egală măsură, atât societății de asigurare, cât și Fondului de garantare. Or, în absența unei dispoziții legale, în condițiile în care societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente, iar deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia nu are ca efect încetarea calității de subiect de drept, nu există niciun temei legal în baza căruia calitatea de parte responsabilă civilmente a societății de asigurare să îi fie transferată Fondului de garantare a asiguraților sau în baza căruia Fondul de garantare a asiguraților să fie introdus în procesul penal, ca a doua parte responsabilă civilmente. Nici din punct de vedere convențional Fondului de garantare a asiguraților nu-i revine vreo obligație decurgând din subrogarea în calitatea de asigurător, el fiind, așa cum s-a arătat, doar un garant în ceea ce privește plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, în cadrul unei proceduri administrative strict reglementate, ce se constituie în singura modalitate de recuperare a creanței de la această entitate juridică, în cazul falimentului unui asigurător. Așadar, în cazul Fondului de garantare a asiguraților există o societate de asigurare care are calitatea de parte responsabilă civilmente și calitatea de subiect de drept, împotriva căreia s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, iar din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților se asigură efectuarea plății despăgubirilor către creditorii de asigurări în cadrul unei proceduri administrative. Raporturile dintre creditorii de asigurări și Fondul de garantare a asiguraților se derulează în cadrul procedurii speciale reglementate în cap. III din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, iar nu în cadrul procesului penal“. … 26.De asemenea, prin decizia precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că în reglementarea procedurii prevăzute în Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, care are drept scop protejarea creditorilor de asigurări, legiuitorul a pornit de la premisa că Fondul de garantare a asiguraților nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal și, neavând această calitate, este în drept să efectueze plăți creditorilor de asigurări, părți civile în procesul penal, anterior finalizării acestuia. Protecția creditorilor de asigurări presupune un mecanism de plată imediată a despăgubirilor din disponibilitățile Fondului de garantare a asiguraților, în limita plafonului de garantare, necondiționat de finalizarea procesului penal sau a procedurii falimentului și independent de suspendarea de drept a acțiunilor judiciare prin efectul hotărârii de deschidere a acestuia. Celeritatea în plata despăgubirilor și inexistența obligației de a parcurge un proces judiciar constituie elementele centrale ale mecanismului de protecție a creditorilor de asigurări instituit prin Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților și prin constituirea Fondului de garantare a asiguraților. … 27.Prin urmare, din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, prin raportare la conținutul normei legale ce definește noțiunea de parte responsabilă civilmente, reiese că protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător se realizează de către Fondul de garantare a asiguraților prin intermediul unei proceduri special reglementate legislativ, iar nu prin atragerea acestuia în procesul penal, ca parte responsabilă civilmente. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian-Mircea Druhală în Dosarul nr. 4.400/111/2017** al Tribunalului Bihor – Secția I civilă și constată că prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește