DECIZIA nr. 97 din 10 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Gocsman și de Ioan Gocsman în Dosarul nr. 4.478/62/2018/a1 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.403D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât, prin motivele de neconstituționalitate formulate, autorii acesteia solicită completarea cazurilor de nulitate absolută. Pe fond, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține, în esență, că este atributul legiuitorului să selecteze dintre mai multe ipoteze, în care dispozițiile de lege sunt încălcate, pe acelea care corespund unui interes social general, în vederea reglementării acestora drept cauze de nulitate absolută.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 31/CP din 25 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.478/62/2018/a1, Curtea de Apel Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Elena Gocsman și de Ioan Gocsman în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva unei încheieri de cameră preliminară, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, prin care, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a autorilor excepției. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că imposibilitatea exercitării efective și depline a dreptului la apărare trebuie să fie sancționată întotdeauna cu nulitatea absolută, textul din Codul de procedură penală care prevede sancțiunea nulității absolute pentru încălcarea dreptului la apărare numai atunci când asistența juridică este obligatorie fiind neconstituțional. Invocă, în acest sens, și dispozițiile art. 10 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală. … 6.Curtea de Apel Brașov – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că legiuitorul are posibilitatea să reglementeze diferit regimul nulităților, în funcție de gravitatea încălcării normelor procesual penale. Prin faptul că dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu conțin și un caz de nulitate absolută, constând în încălcarea dreptului la apărare și în situațiile în care asistența juridică nu este obligatorie, nu se aduce atingere textelor constituționale indicate de contestatari. Art. 24 alin. (2) din Constituție reglementează, cu titlu general, că părțile au acest drept, de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului penal, iar art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu este în contradicție cu acest text constituțional, ci stabilește că, în situația unei asistențe juridice neobligatorii, anularea actului efectuat cu nesocotirea textului constituțional este subsumată unor condiții (cele prevăzute de art. 282 din Codul de procedură penală). Apreciază că textul legal criticat dezvoltă principiul constituțional al dreptului la apărare și reglementează modalitatea de sancționare a nerespectării acestui drept. Există deci o sancțiune pentru nerespectarea dreptului la apărare, astfel că se asigură o efectivă exercitare a acestui drept constituțional prin asigurarea pârghiilor necesare sancționării încălcării dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Constituție. Apreciază, totodată, că nu sunt încălcate egalitatea în fața legii și principiul unei justiții unice, imparțiale și egale pentru toți, prevăzute de art. 124 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, prin reglementarea unui regim juridic distinct pentru încălcarea dreptului la apărare, în funcție de obligativitatea asistenței juridice. Această reglementare, cuprinsă în art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, se aplică în toate cauzele penale și tuturor cetățenilor României, fără nicio discriminare. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: […] f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.“ … 11.Autorii excepției de neconstituționalitate invocă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 alin. (2) potrivit cărora, în tot cursul procesului penal, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că situațiile în care asistența juridică a suspectului sau a inculpatului este obligatorie sunt reglementate de dispozițiile art. 90 din Codul de procedură penală, iar cele în care este obligatorie asistența juridică a părții civile și a părții responsabile civilmente se regăsesc în art. 93 alin. (4) și (5) din același act normativ. Potrivit art. 90 din Codul de procedură penală, reglementarea asistenței juridice obligatorii este determinată de elemente particulare ale persoanei în cauză, cum ar fi minoritatea, lipsa capacității de exercițiu, existența unei capacități de exercițiu restrânse etc. [art. 90 lit. a) și b), respectiv art. 93 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală]. Totodată, asistența juridică este obligatorie în cursul procedurii în camera preliminară și în cursul judecății „în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani“ [art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală]. Aceste din urmă dispoziții au fost modificate prin art. II pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, anterior asistența juridică fiind obligatorie, în acest caz, doar în cursul judecății. Art. 91 alin. (1) din Codul de procedură penală instituie în sarcina organului judiciar obligația de a asigura prezența unui avocat din oficiu, dacă suspectul sau inculpatul nu și-a ales un avocat, în cazurile în care asistența juridică este obligatorie. Respectarea de către organul judiciar a acestor obligații este garantată prin intermediul art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența juridică este obligatorie. Dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nulitatea se constată atât în cadrul camerei preliminare, cât și în cursul judecății, ca efect al publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 88 din 13 februarie 2019 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din același act normativ sunt neconstituționale. … 13.În cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, autorii au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal. Astfel cum reiese din încheierea de sesizare, în motivarea contestației formulate împotriva încheierii, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, prin care, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a autorilor excepției de neconstituționalitate, s-a făcut referire la două convocări ale acestora, pentru date la care apărătorul a fost în imposibilitatea de a se deplasa de la București la Brașov, la sediul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov. S-a susținut că, în virtutea colegialității, cererea de amânare, prin care s-a arătat imposibilitatea apărătorului de a se prezenta, trebuia să fie admisă, având în vedere și dispozițiile art. 24 alin. (2) din Constituție potrivit cărora, în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin, în esență, că încălcarea dreptului la apărare trebuie să fie sancționată întotdeauna cu nulitatea absolută, fiind neconstituțional textul criticat, care prevede sancțiunea nulității absolute pentru încălcarea dreptului la apărare numai atunci când asistența juridică este obligatorie. … 14.Raportat la susținerile autorilor, Curtea reamintește că asistența juridică obligatorie este o opțiune legislativă. Instanța de control constituțional a statuat, în jurisprudența sa, că, prin reglementarea unui caz în care asistența juridică este obligatorie, legiuitorul a prezumat că dreptul la apărare nu poate fi exercitat în mod efectiv decât prin prezența apărătorului (Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 36). Totodată, Curtea a reținut că, din dispozițiile art. 90 din Codul de procedură penală, rezultă că legiuitorul a reglementat obligativitatea asistenței juridice, iar nu a reprezentării. Astfel, nulitatea intervine numai pentru situațiile în care părțile sunt prezente, dar neasistate. Astfel, lipsa apărătorului nu este caz de nulitate absolută când și partea lipsește fără a avea un reprezentant (Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 24). Reglementarea asistenței juridice obligatorii, în cazurile prevăzute de lege, se circumscrie într-un drept al suspectului, al inculpatului, al persoanei vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente. O atare reglementare dă naștere unei obligații în sarcina organului judiciar de a analiza dacă elementele cauzei determină aplicarea dispozițiilor legislative relative la asistența juridică obligatorie, indiferent dacă persoana în cauză a solicitat sau nu a solicitat acest lucru. Reglementarea menționată impune organului judiciar obligația de a nu rămâne în pasivitate, ci, prin depunerea diligențelor necesare, să asigure respectarea concretă și efectivă a dreptului la apărare al persoanei în cauză (Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 39). În aceste condiții, Curtea a constatat că legiuitorul a prezumat că este în interesul justiției reglementarea obligatorie a asistenței juridice în cazurile expres prevăzute de lege, încălcarea dispozițiilor relative la asistența juridică obligatorie determinând încălcarea dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 40). … 15.Curtea reține că dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. Curtea constată că dreptul la o apărare efectivă ocupă un loc central în derularea procesului penal, importanța lui constând în faptul că toate celelalte drepturi ar fi iluzorii, fără garanții procedurale, autoritățile judiciare având obligația de a asigura acest drept. Asigurarea efectivă a apărării este o garanție, o premisă sigură a cercetării obiective și complete a probelor, o condiție sine qua non a aflării adevărului, a apărării drepturilor și intereselor legale ale suspectului, inculpatului și ale celorlalte părți, creând condiții necesare emiterii unei sentințe legale și temeinice. Curtea reține însă că, în ipoteza din prezenta cauză, a respingerii cererilor de amânare prin care s-a arătat imposibilitatea apărătorului de a se prezenta la convocarea procurorului, părțile pot formula plângere, potrivit art. 336 și 339 din Codul de procedură penală, ce va fi soluționată de procurorul ierarhic superior. Soluționarea nefavorabilă a unor astfel de cereri însă nu se poate converti într-un caz de nulitate absolută în care producerea vătămării se află sub puterea unei prezumții legale juris et de jure. Totodată, Curtea reține că nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă. Autorii excepției solicită ca sancțiunea nulității absolute să intervină cu privire la orice incident referitor la asistarea de către apărător a suspectului sau a inculpatului, care relevă sau nu o încălcare a vreunei norme de procedură penală, fără nicio distincție, ceea ce ar echivala cu reglementarea unei prezumții absolute că încălcarea oricărei norme procedurale generează o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea sancțiunii nulității absolute, nu și prin aplicarea altor remedii procesuale. Or, o asemenea reglementare ar presupune că invocarea încălcării oricărei dispoziții legale ar atrage, per se, sancțiunea cea mai gravă – nulitatea absolută – consecința într-un asemenea caz fiind îngreunarea desfășurării procedurilor penale. … 16.De asemenea, Curtea nu poate reține nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor. Sub aspectul asigurării egalității în drepturi, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că principiul consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. El nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, și Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003). Totodată, Curtea a statuat că prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragraful 21, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragraful 23, Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, paragraful 23, și Decizia nr. 651 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1000 din 18 decembrie 2017, paragraful 28). Or, cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului se deosebesc esențial de asistența juridică facultativă, consacrată de art. 24 din Constituție. În cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea suspectului și a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în textul de lege (Decizia nr. 134 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018).  … 17.Totodată, Curtea observă că noul Cod de procedură penală, prin dispozițiile art. 280-282, a reformat materia nulităților, reducând numărul cazurilor de nulitate absolută și suplimentând condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea invoca nulitățile relative. De altfel, Curtea a statuat, în mod constant, că nulitatea absolută nu poate interveni în cazul oricărei încălcări a normelor de procedură, ci aceasta trebuie să fie incidentă atunci când normele de procedură încălcate reglementează un domeniu cu implicații decisive asupra procesului penal (Decizia nr. 247 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2020, paragraful 28, Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, paragraful 57). Cu alte cuvinte, atunci când normele de procedură reglementează elemente esențiale, cu implicații fundamentale asupra procesului penal, legiuitorul trebuie să reglementeze sancțiuni adecvate aplicabile în cazul încălcării acestora. Nulitatea reprezintă o sancțiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deși inițial nu au respectat formele procedurale, își pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor (deciziile nr. 133 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 aprilie 2004, nr. 868 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, și nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010).  … 18.În aceste condiții, având în vedere și jurisprudența constantă a instanței de control constituțional, potrivit căreia regimul juridic al nulităților, sub aspectul cazurilor în care pot fi invocate și al momentului până la care pot fi invocate, reprezintă opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Gocsman și de Ioan Gocsman în Dosarul nr. 4.478/62/2018/a1 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și constată că dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește