DECIZIA nr. 96 din 10 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Societatea Lemarco – S.A. din București, de Mircea Rădină și de Neculai Martaș în Dosarul nr. 5.803/3/2019 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.326D/2019. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Dan Lupașcu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului prezent, care arată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, întrucât, în temeiul textului de lege criticat, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația privind durata procesului penal formulată de autor. Susține, totodată, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece limitarea posibilității de a formula contestația privind durata procesului penal doar în ceea ce privește cauzele începute anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil în componenta referitoare la termenul rezonabil al procedurilor penale. Invocă Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, potrivit căreia statele parte la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale au obligația de a pune la dispoziția justițiabililor o cale de atac în vederea valorificării plângerilor privind durata procedurii. Dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 din Convenție, implică posibilitatea fiecărei părți de a obține soluționarea cu celeritate a cauzei sale, iar cadrul normativ intern trebuie configurat în așa fel încât să permită valorificarea dreptului, iar nu negarea dreptului, suprimarea remediului procedural corespunzător, în ipoteza tergiversării soluționării cauzei. Observă că art. 13 din Convenție consacră dreptul fiecărei persoane de a se adresa unei instanțe naționale în ipoteza încălcării drepturilor și libertăților fundamentale, iar în aplicarea acestui articol, Curtea de la Strasbourg a statuat că, la nivel național, trebuie să existe un remediu eficient, efectiv, care să asigure aplicabilitatea garanțiilor convenționale. Or, excluderea din categoria persoanelor care pot formula contestația privind durata procesului penal a acelora care sunt părți în procesele penale începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală are un vădit caracter discriminatoriu fără o justificare obiectivă. Susține că situația în care se află aceste din urmă persoane este aceeași, fiind părți ale unui proces penal aflat în derulare, în concret, în cauza penală în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate dosarul aflându-se în faza de urmărire penală. Observă că, deși standardul constituțional și convențional instituie o protecție efectivă în această materie, dispozițiile criticate împiedică o categorie semnificativă de persoane să beneficieze de acest remediu. Reține că norma criticată este o normă de procedură, cu privire la care se aplică principiul activității legii penale, însă acest aspect nu constituie un obstacol în a se constata neconstituționalitatea acesteia. Subliniază că nu ne aflăm în prezența unei aplicări retroactive a normelor procesual penale criticate, întrucât autorii excepției nu au solicitat să se constate aplicarea pentru trecut a acestora, până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, ci pentru viitor. Reține că legiuitorul are atribuția constituțională de a reglementa competența, procedura de judecată, căile de atac, însă această atribuție nu trebuie exercitată arbitrar, ci trebuie exercitată conform Legii fundamentale. Având în vedere toate cele menționate anterior, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și reconsiderarea jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale.  … 4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Susține că prevederile art. 105 din Legea nr. 255/2013 sunt contrare dispozițiilor art. 16 și 21 din Legea fundamentală, întrucât instituie un tratament juridic diferit pentru situații identice, respectiv nu permit accesul la verificarea duratei rezonabile a procesului penal unei categorii de persoane stabilite discriminatoriu, fără fundament constituțional. Reține că textul criticat înlătură această din urmă categorie de persoane de la un remediu procesual, deși aceasta se află într-o situație identică cu destinatarii normei. Apreciază că ipoteza – din care rezultă identitatea de situație – este aceea a persoanei față de care procesul penal a debutat de mai mult de un an, iar tratamentul discriminator îl constituie legea după care procesul penal a început de mai mult de un an. Subliniază că, în speță, nu se pune problema retroactivității legii de procedură, întrucât ceea ce se cere a fi examinat este dacă, la momentul actual, persoanele pe care norma le exclude se află într-o situație dezavantajoasă din punctul de vedere al procedurilor, în condițiile în care legea de procedură penală, spre deosebire de legea de procedură civilă, a fost de imediată aplicare. Reține că rațiunea introducerii dispozițiilor art. 105 în Legea nr. 255/2013 a fost aceea de a degreva instanțele de numărul mare de cauze având ca obiect contestația privind durata procesului penal. Arată că acest fapt a fost mascat prin realizarea unui paralelism cu legea de procedură civilă, deși s-a omis faptul că noua lege de procedură penală a fost de imediată aplicare, inclusiv cu privire la procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată. Așadar, spre deosebire de Codul de procedură civilă, care nu sa aplicat proceselor aflate pe rol, materie în care contestația privind durata procesului privea doar procesele pe care legea nouă le reglementa, noul Cod de procedură penală s-a aplicat și proceselor aflate în derulare, așa încât apreciază că era firesc ca și în procesele începute sub legea veche să se aplice contestația privind durata procesului penal. Apreciază că legiuitorul ar fi putut reglementa ca perioada anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală să nu fie avută în vedere la calculul duratei nerezonabile a procesului penal, deși apreciază că și o astfel de prevedere ar fi fost susceptibilă a fi declarată neconstituțională.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 27 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.803/3/2019, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Excepția a fost ridicată de Societatea Lemarco – S.A. din București, Mircea Rădină și Neculai Martaș cu ocazia soluționării contestației privind durata procesului penal, formulată de aceștia într-o cauză penală începută înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că, în mod contrar garanțiilor convenționale și interne invocate, opțiunea legiuitorului a fost să limiteze aplicabilitatea contestației privind durata procesului penal doar la cauzele demarate sub imperiul noului Cod de procedură penală, fără a se observa că atât dispozițiile Legii fundamentale, cât și cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrau acest drept în mod nediscriminatoriu. Susțin că dreptul la soluționarea cauzei întrun termen rezonabil cunoaște o protecție mult mai elaborată și nediferențiată prin normativul și practica judiciară aferente Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât, în mod firesc, se vor aplica cu prioritate aceste instrumente de protecție a drepturilor omului, și nu o dispoziție neconvențională și neconstituțională cuprinsă în Legea nr. 255/2013. Invocă, în acest sens, dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție. Arată că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil, acces care nu poate fi îngrădit prin invocarea pretextului potrivit căruia legea procesuală nouă nu prevede o cale de atac efectivă internă împotriva duratei excesive a procesului. Susțin că, prin norma criticată, legiuitorul național a nesocotit caracterul universal și nediscriminatoriu al unui proces echitabil, în eficientizarea căruia trebuie recunoscut dreptul la o durată rezonabilă a procesului penal, garanție consfințită inclusiv prin art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. … 7.Tribunalul București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că dispozițiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 au mai fost supuse controlului de neconstituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, astfel încât invocă considerentele deciziilor nr. 589 din 21 octombrie 2014, nr. 154 din 17 martie 2015 și nr. 423 din 9 iunie 2015, prin care instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.  … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu următorul conținut: „Dispozițiile art. 488^1-488^6 din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestația privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010.“ … 12.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013, criticate dintr-o perspectivă identică, prin deciziile nr. 295 din 6 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 16 august 2021, nr. 488 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 14 decembrie 2017, nr. 612 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1049 din 27 decembrie 2016, nr. 668 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, și nr. 589 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 14.Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că, fiind vorba de norme penale ce aparțin domeniului procedural, acestea sunt guvernate de principiul activității, ceea ce înseamnă că legea se aplică din momentul intrării în vigoare și până la momentul ieșirii sale din vigoare. Astfel, la aplicarea legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârșirii infracțiunii, ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural, chiar dacă procesul a fost început anterior intrării în vigoare a legii. Totodată, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea „sunt prevăzute numai de lege“. … 15.Curtea a reținut, de asemenea, că, prin dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații diferite. Curtea a constatat, astfel, că textul de lege criticat nu stabilește vreo distincție sau discriminare, motiv pentru care nu se poate reține încălcarea art. 16 din Constituție. Câtă vreme procesul penal este guvernat de alte reguli procedurale pentru fiecare categorie în parte, este evident că, din această perspectivă, cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferențiat este pe deplin justificat. Prin urmare, Curtea a constatat că, în cauză, nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Legea fundamentală. … 16.Referitor la invocarea prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea a constatat că principiul accesului liber la justiție are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social. Cu toate acestea, el poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece competența și procedura sunt stabilite de lege. Este îndeobște admis că procesul penal se desfășoară sub autoritatea ordinii normative de drept care capătă caracter efectiv prin constrângere și conformare, sens în care, dimpotrivă, tocmai în realizarea dreptului la un proces echitabil, situația nou-reglementată, dacă s-ar aplica retroactiv, adică proceselor începute sub imperiul legii vechi, ar duce la afectarea previzibilității legii ce guvernează procesul. Mai mult, Curtea a reținut că împrejurarea că procesele începute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitată pe calea contestației privind durata rezonabilă a procesului nu echivalează cu afectarea principiului constituțional consacrat de art. 21, deoarece, în acord cu art. 8 referitor la caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal din Codul de procedură penală, „Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât (…) orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil“. Prin urmare, indiferent de regimul juridic sub autoritatea căruia au fost începute procesele, organele judiciare, în deplin acord cu principiul legalității procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, sunt obligate să respecte un termen rezonabil de soluționare a cauzelor. … 17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Lemarco – S.A. din București, de Mircea Rădină și de Neculai Martaș în Dosarul nr. 5.803/3/2019 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește