DECIZIA nr. 95 din 10 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Nicolae Ciupac în Dosarul nr. 4.073/296/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 854D/2019. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține că autorul invocă, în mod formal, dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în realitate criticile fiind formulate în legătură cu dispozițiile art. 65 din același act normativ, în sensul că acestea din urmă ar trebui să prevadă încă un caz de incompatibilitate în afara celor deja reglementate. Așa încât apreciază că normele procesual penale criticate nu au legătură cu cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Reține că, în speță, se creează o confuzie între situația organului de urmărire penală, care, în opinia autorului, nu poate avea atribuții de constatare a infracțiunilor, și situația organului de constatare, care nu are atribuții de urmărire penală, ci doar atribuții de sesizare a organului de urmărire penală. Reține că, în această materie, au fost pronunțate decizii de speță și decizii ale instanței de control constituțional referitoare la dispozițiile art. 61 din Codul de procedură penală, în sensul că organul ce are doar atribuții de constatare nu poate efectua probațiunea ca organ de urmărire penală și că acele probe pe care le înaintează organului de urmărire penală nu pot avea decât valoarea unor acte de constatare.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.073/296/2017, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Vasile Nicolae Ciupac cu ocazia formulării apelului împotriva unei sentințe penale. Autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, în cauză, organul de constatare s-a transformat în organ de cercetare penală, efectuând acte de urmărire penală. În aceste condiții, precizează că, atunci când un organ de constatare, precum cel prevăzut la art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală – în speță, un organ de ordine publică (poliție/jandarmerie) -, constată săvârșirea unei infracțiuni în mod nemijlocit, devin incidente prevederile art. 293 din același act normativ, care reglementează constatarea infracțiunii flagrante. Arată că potrivit atât art. 61 alin. (4) din Codul de procedură penală, ce se adresează în genere organelor de constatare care au suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei infracțiuni, cât și art. 293 alin. (4) din același act normativ, ce se adresează acelorași organe de constatare, care însă au perceput nemijlocit săvârșirea faptei, acestea au obligația de a încheia un proces-verbal de constatare a infracțiunii, în ipoteza ultimă chiar un proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, sens în care automat calitatea acestor organe de constatare, în dosarul format ca urmare a sesizării lor, se rezumă cel mult la calitatea de martor, neputând efectua acte de urmărire penală în cauză. Susține că, dat fiind faptul că aceste organe de constatare au perceput nemijlocit activitatea desfășurată de făptuitor, dobândesc calitatea de martor în procesul penal, percepția nemijlocită asupra faptei fiind anterioară întocmirii vreunui act de sesizare ori act de urmărire penală. Invocă, în acest sens, considerentele ce se regăsesc în paragraful 20 al Deciziei Curții Constituționale nr. 243 din 19 aprilie 2018. Precizează că atât art. 64 alin. (4), cât și art. 293 alin. (3) din Codul de procedură penală prevăd obligația imperativă a organelor de constatare de a înainta de îndată procesul-verbal întocmit în asemenea condiții organului de urmărire penală, care este singurul îndrituit să efectueze acte de urmărire penală. Având în vedere art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală, se susține că organele de constatare nu pot avea decât calitatea procesuală de martor în procesul penal, putând fi audiate în acest sens. Face referire la literatura de specialitate, în care s-a susținut, cu privire la judecători, că aceștia sunt obligați să se abțină de la judecarea unei cauze dacă au cunoștințe despre fapte sau împrejurări ale cauzei ce ar putea constitui probe în procesul penal, iar ulterior admiterii abținerii, să fie audiați ca martori. Precizează că, în speță, există o diferență procesuală diferită de modalitatea sesizării din oficiu prevăzută de art. 294 din Codul de procedură penală și cea a constatării infracțiunii flagrante prevăzută de art. 293 din Codul de procedură penală, ori a constatării săvârșirii infracțiunii în condițiile art. 61 din Codul de procedură penală, această distincție fiind oferită chiar de art. 288 din același act normativ, care prevede că organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin acte încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu. Arată că, atunci când un organ de urmărire penală se sesizează din oficiu, el este îndrituit să efectueze acte de urmărire penală, însă atunci când un organ de constatare percepe în mod nemijlocit faptele și încheie un proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, acesta nu mai poate exercita acte procesuale în cauză, incumbându-i obligația de a înainta procesul-verbal organului de urmărire penală, urmând ca organul de constatare să dobândească singura calitate procesuală de martor în condițiile art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală. Prin urmare, consideră că, în speță, se impune constatarea intervenției nulității absolute, iar nu a unei nulități relative ce generează obligația justițiabilului de a face dovada unei vătămări, într-o anumită perioadă de timp. … 6.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că, în prezent, incompatibilitatea organului de urmărire penală este sancționată cu nulitatea relativă, care trebuie invocată în faza camerei preliminare. Faptul că autorul excepției a depășit această fază procesuală, fără a invoca incompatibilitatea organului de urmărire penală, nu înseamnă că sancțiunea încălcării unor norme procedurale trebuie să fie modificată în sensul transformării dintr-o nulitate relativă într-una absolută, care să poată fi invocată în orice moment procesual și de orice parte sau chiar din oficiu. Prin urmare, reține că, odată depășită faza camerei preliminare, partea nu mai poate invoca neregularități privind actul de sesizare ori alte acte procesuale sau procedurale efectuate în cursul urmăririi penale. Totodată, apreciază că nu este firesc ca neregularitatea invocată să fie trecută în rândul sancțiunilor mai grave, atât timp cât această operațiune este de competența legiuitorului, iar, pe de altă parte, cazurile enumerate limitativ la art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală nu permit sau nu lasă loc includerii neregularității invocate în rândul celor expres prevăzute de lege, astfel cum s-a întâmplat prin Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: a) compunerea completului de judecată; […].“ … 11.Autorul excepției de neconstituționalitate invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, cât și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Potrivit susținerilor autorului, agentul de poliție din cadrul Biroului rutier al Poliției Municipiului Satu Mare care a întocmit procesul-verbal de constatare a dispus, ulterior, începerea urmăririi penale, efectuarea în continuare a urmăririi penale, audierea inculpatului, reținerea acestuia și întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale. În aceste condiții, criticile de neconstituționalitate relevă faptul că organul de constatare a efectuat acte de urmărire penală în cauză, deși, potrivit normelor procesual penale ale art. 114 alin. (4), singura calitate a acestui organ este aceea de martor. În consecință, autorul apreciază că, într-o atare ipoteză, se impune „constatarea intervenției nulității absolute, iar nu a unei nulități relative ce generează obligația justițiabilului de a face dovada unei vătămări, într-o anumită perioadă de timp“. … 13.În raport cu motivele de neconstituționalitate astfel formulate, Curtea reține că, potrivit art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, „(1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: […] c) organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege.“ În ceea ce privește organele de ordine publică, Curtea a constatat că identificarea acestora se poate realiza plecând de la atribuțiile și competențele în materie de ordine publică ce sunt conferite, prin lege, anumitor instituții/organe (Decizia nr. 463 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 5 noiembrie 2018, paragraful 24). … 14.De asemenea, Curtea reține că, potrivit alin. (5) al art. 61 din Codul de procedură penală, procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) al aceluiași articol constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ, alin. (4) stabilind că „Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.“ Totodată, potrivit dispozițiilor art. 198 alin. (2) și ale art. 288 alin. (1) din Codul de procedură penală, „procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a)-c) constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală și nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal“, respectiv „organul de urmărire penală este sesizat […] prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege […]“.  … 15.În aceste condiții, Curtea constată că procesul-verbal întocmit potrivit art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală de către organele de ordine publică constituie un act de sesizare a organului de urmărire penală. Obligația instituită în sarcina organelor de ordine publică reprezintă, în fapt, o reglementare particulară a obligației de a încunoștința organele judiciare competente atunci când se constată săvârșirea unor infracțiuni, obligație ce incumbă unui număr mare de persoane/organe. De pildă, art. 291 din Codul de procedură penală reglementează obligația oricărei persoane cu funcție de conducere în cadrul unei autorități a administrației publice sau în cadrul altor autorități publice, instituții publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum și a oricărei persoane cu atribuții de control, care, în exercitarea atribuțiilor lor, au luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, de a sesiza de îndată organul de urmărire penală și de a lua măsuri pentru ca urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă să nu dispară (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 725 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 23 martie 2020). … 16.Totodată, având în vedere dispozițiile art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora poate fi audiată în calitate de martor orice persoană ce are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală, alin. (4) al aceluiași articol stabilind că pot fi audiate în calitate de martori și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut, în esență, în jurisprudența sa, că procesul-verbal reprezintă un înscris cu caracter oficial prin care se consemnează anumite fapte sau acte juridice. Organele prevăzute de art. 61 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedură penală, întocmind procesul-verbal, consemnează în mod detaliat faptele, cu enumerarea elementelor pe care se întemeiază (constatări personale, declarații, documente etc.). Astfel, aplicând jurisprudența de principiu în materie a instanței de la Strasbourg, Curtea Constituțională apreciază că procesul-verbal întocmit în condițiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală poate constitui «mărturie în acuzare», organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de «martori» în sensul Convenției. Curtea Constituțională a constatat, astfel, că posibilitatea conferită de textul criticat, de a fi audiate în calitate de martori și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din Codul de procedură penală, se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia. … 17.Așa încât – având în vedere că, potrivit jurisprudenței instanței de control constituțional, anterior citată, organele de ordine publică au, ex lege, atribuții și competențe în materie de ordine publică, iar procesul-verbal întocmit potrivit art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală de către acestea constituie un act de sesizare a organului de urmărire penală, având și natura juridică a unei „mărturii în acuzare“ – Curtea constată că motivele de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză relevă modul defectuos de aplicare a legii, în condițiile în care organele de ordine publică (organele de poliție) au exercitat acte procesuale contrar dispozițiilor din Codul de procedură penală, anterior menționate. … 18.Dispozițiile Codului de procedură penală realizează o delimitare clară a funcțiilor judiciare, prin reglementarea, în mod distinct, a etapelor procesului penal și a competenței organelor implicate în realizarea lor. Potrivit art. 3 alin. (4) din Codul de procedură penală, în exercitarea funcției de urmărire penală, procurorul și organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 55 și ale art. 56 din Codul de procedură penală, care detaliază categoria organelor de urmărire penală și competența acestora, în timp ce art. 285 alin. (1) din același act normativ prevede că urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.  … 19.Din analiza coroborată a dispozițiilor legale precitate, Curtea constată că procurorul are competența funcțională de a efectua urmărirea penală în cauzele prevăzute de lege și de a conduce și controla nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege; în exercitarea funcției de urmărire penală și de supraveghere a cercetărilor penale, procurorul și organele de cercetare penală, pe care le supraveghează, au ca atribuție strângerea probelor care au ca rol și scop să servească drept temei de trimitere sau netrimitere în judecată; procurorul sesizează judecătorul de drepturi și libertăți și instanța de judecată; exercită acțiunea penală; exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege; încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii; formulează și exercită contestațiile și căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești; îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege (Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, paragraful 43).  … 20.Reglementarea competenței organelor judiciare reprezintă un element esențial ce decurge din principiul legalității, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept. Aceasta deoarece o regulă esențială a statului de drept este aceea că atribuțiile/competențele autorităților sunt definite prin lege. Principiul legalității presupune, în principal, că organele judiciare acționează în baza competenței pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispozițiile de drept substanțial, cât și pe cele de drept procedural incidente, inclusiv normele de competență. În acest sens, dispozițiile art. 58 din Codul de procedură penală reglementează instituția verificării competenței de către organul de urmărire penală, care este dator să își verifice competența imediat după sesizare, iar dacă constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, fie dispune de îndată, prin ordonanță, declinarea de competență, fie trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent (paragraful 55 din Decizia nr. 302 din 4 mai 2017). Pe de altă parte, în ceea ce privește legiuitorul, principiul legalității – componentă a statului de drept – îl obligă pe acesta să reglementeze în mod clar competența organelor judiciare. În acest sens, Curtea a statuat că legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Din această perspectivă, Curtea a statuat că legiuitorului îi incumbă obligația de a adopta prevederi care să determine respectarea în practică a competenței în materie penală, prin reglementarea unor sancțiuni adecvate aplicabile în caz contrar (paragraful 56 din Decizia nr. 302 din 4 mai 2017). … 21.Prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, ale cărei considerente au fost citate anterior, Curtea – reținând că, prin eliminarea din categoria nulităților absolute a nerespectării dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația ce decurge din respectarea principiului legalității, aspect ce contravine art. 1 alin. (3) și (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție – a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională. … 22.În aceste condiții, având în vedere soluția pronunțată prin decizia menționată anterior, Curtea constată că încălcarea competenței materiale și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală se sancționează cu nulitatea absolută, susținerile autorului fiind nefondate, așa încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Nicolae Ciupac în Dosarul nr. 4.073/296/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește