DECIZIA nr. 94 din 28 februarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221^3 alin. (2) lit. i) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Flaga LPG – S.A. din localitatea Verești, județul Suceava, în Dosarul nr. 2.379/314/2015 al Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 47D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că libertatea economică nu este un drept absolut, ci se exercită în condițiile legii, condiții ce sunt menite să asigure o anumită disciplină economică pentru protejarea unor interese generale. Or, tocmai în considerarea regimului special din punct de vedere fiscal al produselor supuse accizelor, precum și în situația de excepție aplicării regimului suspensiv de accize, cum este în speța de față, este firesc ca legiuitorul să prevadă condiții speciale în sarcina operatorului economic care dorește comercializarea unor astfel de produse. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice în măsura în care nu respectă prevederile legale. De altfel, chiar Directiva 2008/118/CE prevede în preambul său că statelor membre trebuie să li se permită să adopte o procedură specială în cazul transportului produselor accizabile în regim suspensiv de accize care se desfășoară pe teritoriul propriu, în speța de față, constatându-se că transportul produselor s-a făcut de la punctul de import către antrepozitul fiscal fără documentul fiscal prevăzut de lege. În acest context, cu privire la prevederile art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003, se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, acestea dau expresie prevederilor art. 44 alin. (9) din Constituție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.379/314/2015, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221^3 alin. (2) lit. i) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Flaga LPG – S.A. din localitatea Verești, județul Suceava, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Suceava, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 571/2003. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece prin transpunerea legislației europene cu privire la accizele armonizate în legislația națională are loc o suprareglementare, respectiv convertirea oricărei nereguli în contravenție. Astfel, în condițiile în care Directiva 2008/118/CE prevede drept consecință a unei nereguli obligația de plată a accizei, o obligație fiscală firească și proporțională cu consecințele ce decurg din aceasta, sancționarea contravențională reglementată de legea națională, cu sancțiune principală și complementară, după caz, este contrară art. 1 alin. (5), art. 11,art. 23 alin. (12),art. 44,art. 45,art. 53,art. 135,art. 136 și 148 din Constituție. … 6.Extinderea noțiunii de neregulă și consecințele fiscale ale unor acțiuni ce se circumscriu acesteia în Codul fiscal conduc, corelativ, la restrângerea drepturilor și libertăților garantate de Constituție, respectiv dreptul de proprietate privată și libertatea economică, fără să fie întrunite cerințele prevăzute de art. 53 din Constituție. Restrângerea exercițiului acestor drepturi nu respectă litera și spiritul directivei menționate, nu este proporțională cu situația care a determinat-o și este discriminatorie față de situația similară a unui competitor din Uniunea Europeană. Ca atare, măsurile instituite prin textul criticat nu sunt adecvate scopului urmărit, deoarece nu sunt capabile în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului de protejare a interesului public de colectare a impozitelor și taxelor, nu sunt necesare/indispensabile pentru îndeplinirea scopului având în vedere că legea fiscală națională excedează scopului urmărit de normele europene în materie și nu sunt proporționale pentru că nu asigură un just echilibru între consecințele neregulii și efectele față de subiectul neregulii, cu afectarea protecției asigurate libertății economice și restrângerea dreptului acesteia de a funcționa pe o piață liberă și concurențială. … 7.De asemenea, se susține că legiuitorul și-a îndeplinit doar în mod formal competența constituțională de a legifera, întrucât prin prevederile legale definește latura obiectivă a contravenției, dar fără claritate și fără a face vreo definire a laturii subiective a contravenției – respectiv lipsa vinovăției ca o consecință a intervenției unei erori de fapt cu incidența unei nereguli. Or, având în vedere că dreptul contravențional este asimilat penalului prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 23 alin. (12) din Constituție. … 8.În susținerea celor de mai sus prezentate se menționează jurisprudența Curții Constituționale, a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 cu privire la protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenție, prin prisma art. 11 și art. 148 alin. (2) din Constituție. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea unor sancțiuni suplimentare față de cele cuprinse în Directiva 2008/118/CE nu este de natură a contraveni normelor europene și constituționale invocate. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia norma criticată nu reglementează expres că este necesar ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție pentru a fi sancționată contravențional, menționează că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Referitor la aplicarea sancțiunii contravenționale a confiscării bunurilor sau, după, caz, a sumelor provenite din comercializarea acestora, precizează că este incidentă jurisprudența Curții Constituționale cu privire la stabilirea unei contravenții și a unor sancțiuni, care reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului și care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, reglementarea fiind justificată de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009). … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 221^3 alin. (2) lit. i) și alin. (3) lit. a) [cu referire la lit. i)] din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:(2)Următoarele fapte constituie contravenții:[…]i)transportul de produse accizabile în regim suspensiv de accize care nu este acoperit de documentul administrativ electronic sau, după caz, de un alt document utilizat pentru acest regim prevăzut în prezentul titlu ori cu nerespectarea procedurii în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediție; … […](3)Contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:a)confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ș), t), ț), u) și w); … […] … 14.Dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate. … 15.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, art. 23 alin. (12) care prevede că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 135 privind economia, art. 136 privind proprietatea și art. 148 în componenta privind prioritatea dreptului european. De asemenea, sunt menționate Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 cu privire la protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenție. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal reglementează în titlul VII: Accize și alte taxe speciale, iar dispozițiile legale criticate instituie un regim sancționatoriu pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege pentru operatorii economici care desfășoară activități privind transportul de produse accizabile în regim suspensiv de accize. Dispozițiile art. 221^3 alin. (3) lit. a), care prevăd sancțiunea confiscării produselor sau, în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate, raportat la alte fapte ce constituie contravenții din art. 221^3 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, sau Decizia nr. 100 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 18 iunie 2018, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 17.Analizând prevederile criticate, Curtea reține că, în situația în care operațiunea privind transportul de produse accizabile în regim suspensiv de accize nu este acoperită de documentul administrativ electronic sau, după caz, de un alt document utilizat pentru acest regim prevăzut de lege ori cu nerespectarea procedurii în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediție, cade sub incidența contravențiilor prevăzute la alin. (2) din articolul criticat și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare. … 18.Cu privire la regimul suspensiv de accize, aceasta înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deținerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri sau al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate, potrivit art. 4 pct. 7 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 9 din 14 ianuarie 2009. … 19.Cu privire la documentul administrativ electronic, prin Decizia nr. 1.152/2003/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2003 privind informatizarea circulației și a controlului produselor supuse accizelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 162 din 16 iunie 2003 sa instituit un sistem informatizat pentru circulația și controlul produselor supuse accizelor, care să permită transmiterea electronică a documentului de însoțire prevăzut de Regulamentul (CEE) nr. 2.719/92 și îmbunătățirea controalelor și să îmbunătățească funcționarea pieței interne prin simplificarea circulației intracomunitare a produselor în regim de suspendare a accizelor și prin acordarea posibilității statelor membre de a monitoriza fluxurile în timp real și de a efectua, după caz, controale necesare. Acest document trebuie utilizat în calitate de document administrativ care însoțește circulația în regim suspensiv a produselor supuse accizelor în sensul art. 3 alin. (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului. Exemplarul 1 al respectivului document cuprinde pe verso instrucțiunile privind completarea documentului și procedurile de utilizare. … 20.De asemenea, Directiva 2008/118/CE prevede procedura care trebuie urmată la deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. Astfel, potrivit art. 21, o deplasare de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este însoțită de un document administrativ electronic procesat în conformitate cu alin. (2) și (3). În sensul art. 21 alin. (1), expeditorul depune un proiect de document administrativ electronic la autoritățile competente din statul membru de expediție, prin intermediul sistemului informatizat menționat la art. 1 din Decizia nr. 1.152/2003/CE, denumit „sistemul informatizat“. Autoritățile competente din statul membru de expediție efectuează o verificare electronică a datelor din proiectul de document administrativ electronic. Expeditorul furnizează persoanei care însoțește produsele accizabile un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau orice alt document comercial care menționează codul de referință administrativ unic, identificabil în mod clar. Acest document trebuie să poată fi prezentat autorităților competente oricând este solicitat, pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize. În cursul deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate modifica destinația, prin intermediul sistemului informatizat, și poate indica o nouă destinație, care trebuie să fie una dintre destinațiile menționate la art. 17 alin. (1) lit. a) pct. (i), (ii) sau (iii) sau, dacă este cazul, la art. 17 alin. (2). … 21.Potrivit art. 26 din directivă, prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (1), în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediție, expeditorul poate începe o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele condiții: a) produsele să fie însoțite de un document pe suport hârtie care conține aceleași date ca proiectul de document administrativ electronic menționat la art. 21 alin. (2); b) să informeze autoritățile competente din statul membru de expediție înainte de începerea deplasării. Statul membru de expediție poate solicita, de asemenea, o copie a documentului menționat la lit. a), verificarea datelor conținute de copia respectivă și, dacă indisponibilitatea este imputabilă expeditorului, informații corespunzătoare cu privire la motivele acestei indisponibilități înainte de începerea deplasării. În cazul în care sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect de document administrativ electronic. De îndată ce datele cuprinse în documentul administrativ electronic sunt validate, în conformitate cu art. 21 alin. (3), acest document înlocuiește documentul pe suport hârtie menționat la alin. (1) lit. a) din acest articol. Acestea se aplică mutatis mutandis și în ceea ce privește procedura prevăzută la art. 21 alin. (4) și (5) și art. 24 și 25. Până la momentul validării datelor din documentul administrativ electronic, deplasarea este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize, pe baza documentului pe suport hârtie menționat la alin. (1) lit. a). … 22.Totodată, în secțiunea 5 – Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor accizabile din Directiva 2008/118/CE, la art. 38 se prevede că atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu art. 33 alin. (1) sau cu art. 36 alin. (1), în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula. Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu art. 33 alin. (1) sau cu art. 36 alin. (1), în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum și nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu toate acestea, dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de trei ani de la data achiziționării produselor accizabile, se aplică dispozițiile alin. (1). Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu art. 34 alin. (2) lit. a) sau cu art. 36 alin. (4) lit. a) și de orice persoană care a participat la neregulă. Autoritățile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă sau constatată neregula. Autoritățile competente din statul membru de destinație eliberează garanția depusă în temeiul art. 34 alin. (2) lit. a) sau în temeiul art. 36 alin. (4) lit. a). În cest context, „neregulă“ înseamnă o situație apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul art. 33 alin. (1) sau al art. 36 alin. (1), care nu face obiectul art. 37, din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător [art. 10 alin. (6)]. De asemenea, în contextul referitor la momentul și locul exigibilității, potrivit art. 10 alin. (6), „neregulă“ înseamnă o situație apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art. 7 alin. (4), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat conform art. 20 alin. (2). … 23.Potrivit art. 10 alin. (1)-(4), atunci când s-a produs o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu art. 7 alin. (2) lit. a), eliberarea pentru consum are loc în statul membru în care s-a produs neregula. În cazul în care, pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, a fost depistată o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu art. 7 alin. (2) lit. a) și nu este posibil să se determine unde s-a produs neregula, se consideră că aceasta s-a produs în statul membru și la momentul în care aceasta a fost depistată. În aceste situații, autoritățile competente din statul membru în care produsele au fost eliberate pentru consum sau în care se consideră că au fost eliberate pentru consum informează autoritățile competente din statul membru de expediție. În cazul în care produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinație și pe parcursul deplasării nu a fost constatată nicio neregulă care să ducă la eliberarea pentru consum a acestor produse, în temeiul art. 7 alin. (2) lit. a), se consideră că neregula s-a produs în statul membru de expediție și în momentul expedierii produselor accizabile, cu excepția cazului în care, în termen de patru luni de la începerea deplasării, în conformitate cu art. 20 alin. (1), se furnizează dovada încheierii acesteia sau a locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente din statul membru de expediție, în conformitate cu art. 20 alin. (2). În cazul în care persoana care a constituit garanția prevăzută la art. 18 nu a avut sau nu a putut să aibă cunoștință de faptul că produsele nu au ajuns la destinație, acesteia i se acordă un termen de o lună de la comunicarea acestei informații de către autoritățile competente din statul membru de expediție pentru a îi permite să aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu art. 20 alin. (2), sau a locului comiterii neregulii. … 24.Astfel, potrivit art. 7 din directiva menționată, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, iar „eliberarea pentru consum“ are și înțelesul de ieșirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, inclusiv dintr-o cauză ce ține de natura produselor sau ca urmare a unui caz fortuit ori de forță majoră sau ca o consecință a autorizării de către autoritățile competente din statul membru, nu sunt considerate ca eliberare pentru consum. În sensul acestei directive, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile trebuie dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă sau din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc. De altfel, cu privire la neregulă și „eliberarea pentru consum“, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 28 ianuarie 2016 pronunțată în Cauza C 64/15, BP Europa SE împotriva Hauptzollamt Hamburg-Stadt, a statuat, în esență, că art. 10 alin. (4) din Directiva 2008/118/CE trebuie interpretat în sensul că se aplică nu numai atunci când toate cantitățile de produse care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinație, ci și în cazurile în care doar o parte din aceste produse nu au ajuns la destinație. … 25.De asemenea, în virtutea pct. 25 din preambulul Directivei 2008/118/CE, statelor membre trebuie să li se permită să prevadă o procedură specială pentru deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize care se desfășoară integral pe teritoriul propriu sau să încheie acorduri bilaterale cu alte state membre, pentru simplificare. … 26.În ceea ce privește problema unor nereguli și abateri, potrivit art. 206^41 alin. (6) din Codul fiscal, în sensul acestui articol, neregulă înseamnă o situație apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art. 206^7 alin. (5) și (6), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat conform art. 206^30 alin. (7). Potrivit art. 206^7 alin. (5) și (6), nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea totală sau pierderea iremediabilă de produse accizabile, dacă acestea intervin în timpul în care se află într-un regim suspensiv de accize și dacă: a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundațiilor sau altor cazuri de forță majoră; b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului; c) distrugerea este autorizată de către autoritatea competentă. În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. … 27.Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni corespunzătoare reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, iar, în situația textelor de lege criticate, reglementarea contravenției este justificată de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, Decizia nr. 76 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Decizia nr. 721 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 7 septembrie 2011, sau Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009.) … 28.Ca atare, dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru operatorii economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la transportul și la vânzarea de produse accizabile. Or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiții operatorilor economici atunci când aceștia doresc să desfășoare activități privind transportul de produse accizabile în regim suspensiv, respectiv să fie acoperit de documentul administrativ electronic, în acord cu legislația europeană în materie. … 29.Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, Curtea observă că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravențională a persoanei juridice sau fizice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). … 30.Reglementarea unor contravenții și a sancțiunilor aplicabile are drept consecință diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată obiectiv și rațional de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 461 din 25 iulie 2013 și Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, paragraful 16). Însă acestea intră, de asemenea, în marja de apreciere a legiuitorului, fiind aspecte ce țin de politica statului în domeniul contravențiilor, în funcție de gradul de pericol social al faptelor săvârșite. În acest sens, art. 1 alin. (2) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a „amenzilor“. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32] (a se vedea Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragraful 16). … 31.Mai mult, în ceea ce privește instituirea unor sancțiuni contravenționale complementare cum este confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, aceste măsuri sunt o aplicare la nivel infraconstituțional a dispozițiilor art. 44 alin. (9) din Legea fundamentală, potrivit cărora, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate, în condițiile legii. … 32.Totodată, Curtea reține că prevederile criticate îndeplinesc criteriile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, prevederile cu privire la accize și alte taxe speciale, în contextul criticat, sunt previzibile și clare, persoanele care cad sub incidența acestor norme nefiind puse în dificultate pentru a își organiza conduita, respectiv faptul că în situația unor transporturi de produse accizabile în regim suspensiv de accize, acestea trebuie însoțite documente justificative, respectiv documentul administrativ electronic. … 33.De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 221^5 din Codul fiscal, contravențiilor prevăzute la art. 221^3 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în virtutea art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei. Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, context în care intervine rolul judecătorului instanței pe rolul căreia se află soluționarea cauzei și care are plenitudinea de a aprecia dacă fapta respectivă se circumscrie prevederilor referitoare la neregulă sau cade sub incidența dispozițiile legale cu privire la contravențiile prevăzute de normele criticate. … 34.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în cap. II – Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale – din Constituție. … 35.Față de cele prezentate, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale și convenționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, astfel că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 36.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Flaga LPG – S.A. din localitatea Verești, județul Suceava, în Dosarul nr. 2.379/314/2015 al Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 221^3 alin. (2) lit. i) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește