DECIZIA nr. 93 din 25 februarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Valentin Nicolae Groza în Dosarul nr. 5.226/107/2016 al Tribunalului Alba – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.576D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că textul criticat nu încalcă prezumția de nevinovăție și respectă cerințele de calitate a legii, acesta fiind redactat într-o manieră clară. Se subliniază că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a sferei sale de aplicare, un rol important în acest sens revenind instanțelor judecătorești. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 9 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.226/107/2016, Tribunalul Alba – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Valentin Nicolae Groza într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revocare a dispoziției primarului privind mutarea temporară a autorului excepției într-un alt compartiment al primăriei. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagmele „în situația în care funcționarul public poate influența cercetarea“ și „mutare temporară“ nu sunt definite, ceea ce afectează previzibilitatea textului criticat. În același sens se menționează că legea nu specifică dacă mutării temporare i se aplică dispozițiile art. 91 din Legea nr. 188/1999. … 6.Se susține că mutarea temporară reprezintă o sancțiune în legătură cu o bănuială a săvârșirii de către funcționarul public a unei fapte penale, încălcându-se, astfel, prezumția de nevinovăție. Totodată, textul criticat este contrar principiului egalității în fața legii, întrucât nu se aplică anumitor categorii de funcționari, paralizează dreptul la apărare și contravine dreptului la muncă al persoanei conform pregătirii profesionale și capacității sale de muncă. … 7.Tribunalul Alba – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că textul criticat lasă la aprecierea conducătorului instituției să discearnă dacă funcționarul public se află în situația de a putea influența cercetarea, fără a fi necesară indicarea unor criterii obiective din care să se deducă dacă funcționarul public se află în ipoteza sus-menționată. Nu este necesar să existe indicii din care să rezulte că ar influența cercetarea, întrucât vizează o măsură administrativă de protejare a urmăririi penale pentru a nu se ajunge în situația influențării cercetării. … 8.Se arată că nu există nicio legătură între mutarea temporară reglementată de art. 86 alin. (5) și art. 91 din Legea nr. 188/1999, acest din urmă text referindu-se la mutarea temporară în interesul autorității. Cele două texte consacră noțiuni diferite, astfel că nu era necesar să se precizeze dacă art. 91 alin. (4) se aplică sau nu în contextul art. 86 alin. (5) din lege. Se mai menționează că nu este încălcată prezumția de nevinovăție, aceasta guvernând regulile procesului penal. … 9.În concluzie, se apreciază că textul criticat reglementează într-o manieră clară o măsură cu caracter provizoriu de prevenire și protejare a urmăririi penale în deplin acord cu prevederile Constituției. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 12.Cu referire la critica de neconstituționalitate privind neclaritatea sintagmei „în situația în care funcționarul public poate influența cercetarea“ se arată că, atât potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului, legea trebuie să aibă o anumită suplețe, astfel că stabilirea prin lege a anumitor criterii sau elemente de care ar trebui să țină cont angajatorul pentru a stabili dacă funcționarul public ar putea influența cercetarea riscă să limiteze marja acestuia de apreciere, situațiile practice fiind extrem de diverse. În ceea ce privește sintagma „mutare temporară“ se arată că aceasta se referă la o măsură administrativă temporară, luată doar în ipoteza descrisă de norma criticată numai când se apreciază că este necesară pentru bunul mers al cercetării penale, fără a fi afectată prezumția de nevinovăție. … 13.Referitor la pretinsa discriminare a funcționarilor publici față de alte categorii de funcționari cărora nu li se poate aplică o măsură similară celei criticate se arată că funcționarii publici sunt o categorie aparte de funcționari cu un statut special, reglementat în considerarea activităților desfășurate de aceștia, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică. … 14.În ceea ce privește criticile formulate prin prisma încălcării dreptului la muncă se arată că acestea sunt neîntemeiate, din moment ce mutarea temporară se face în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, iar legiuitorul are competența de a stabili condițiile exercitării dreptului la muncă, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dreptul la muncă. … 15.Se mai arată că textul criticat nu afectează dreptul la apărare, funcționarul public în cauză putând să atace în justiție decizia angajatorului de mutare temporară și să expună toate argumentele pentru care apreciază că soluția la care s-a recurs este una nejustificată și ilegală. … 16.Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituțional. În acest sens, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului în privința cerințelor de calitate a legii, se arată că textul legal criticat este suficient de clar și precis. Se subliniază că interpretarea legilor este o operațiune rațională utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a sferei sale de aplicare, iar un rol important în această ecuație revine instanțelor judecătorești. Se indică faptul că textul legal criticat se aplică tuturor persoanelor aflate într-o situație similară, nefiind, așadar, contrar art. 16 din Constituție. … 17.Referitor la încălcarea art. 41 din Constituție se arată că această critică nu poate fi reținută, întrucât mutarea temporară are un caracter provizoriu, fiind justificată de faptul că funcționarul se află în situația influențării cercetării. Având în vedere natura administrativă a măsurii, nu se pune problema încălcării prezumției de nevinovăție, care va trebui, însă, respectată pe tot parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care, la data sesizării, aveau următorul cuprins: „De la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, în situația în care funcționarul public poate influența cercetarea, persoana care are competența numirii în funcția publică are obligația să dispună mutarea temporară a funcționarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității ori instituției publice“. … 21.Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și faptul că dispozițiile legale criticate au fost aplicate în mod efectiv în cauza din fața instanței judecătorești a quo, Curtea constată că acestea continuă să producă efecte juridice în cauza autorului excepției de neconstituționalitate. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunța pe fondul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată. … 22.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 4 privind criteriile de nediscriminare, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, astfel cum este interpretat și aplicat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma exigențelor art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 23.Având în vedere natura criticilor, precum și Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, potrivit căreia exercitarea atributelor de funcție publică este parte componentă a dreptului de acces la funcțiile publice, prevăzut de art. 16 alin. (3) din Constituție, Curtea reține că normele de referință sunt reprezentate de dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) și (3) privind egalitatea în fața legii și dreptul de acces la funcția publică, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, astfel cum este interpretat și aplicat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma exigențelor art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul criticat reglementează o măsură administrativă necesară bunei desfășurări a urmăririi penale și, deși nu prevede expres, intervine numai atunci când funcționarul public a săvârșit o infracțiune în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu sau în legătură cu serviciul. O asemenea concluzie logică rezultă din însăși natura mutării temporare a funcționarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității ori instituției publice, care are ca finalitate prevenirea unei conduite a funcționarului de natură a influența cercetarea penală prin modul de exercitare a atribuțiilor sale de serviciu. … 25.Textul criticat lasă persoanei care are competența numirii în funcția publică o marjă de apreciere în dispunerea măsurii mutării temporare, aceasta având competența de a aprecia dacă funcționarul public în cauză poate influența cercetarea penală prin natura activităților desfășurate și a altor circumstanțe ce țin de relaționarea acestuia în cadrul autorității publice. Mutarea temporară este o măsură de prevenție, astfel că nu este necesar ca rezultatul acțiunii – influențarea – să se fi produs. … 26.Curtea constată că o asemenea măsură nu are caracter discriminatoriu, neputându-se susține că funcționarii publici față de care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală sunt tot în aceeași situație obiectivă cu cei față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Punerea în mișcare a acțiunii penale semnifică faptul că procurorul a constatat că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul din cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală [a se vedea art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Prin urmare, această situație obiectivă constituie o justificare obiectivă și rațională pentru a aplica un tratament juridic diferit între funcționarii publici antereferiți. În consecință, textul criticat nu încalcă art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. … 27.Curtea reține că nu este încălcată prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 23 alin. (11) din Constituție și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dispunerea măsurii mutării temporare nu răstoarnă și nu afectează această prezumție, ci ea are menirea de a asigura desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale și de a evita îngreunarea acesteia prin modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu. Totodată, acesta nu valorifică/previzionează în cadrul raportului de serviciu al funcționarului public o eventuală hotărâre de condamnare sau vreo bănuială cum că o anumită infracțiune ar fi fost săvârșită de funcționarul public, ci pur și simplu stabilește o măsură de natură administrativă necesară bunei desfășurări a anchetei penale. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, din perspectiva stabilirii vinovăției pentru săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală și, implicit, pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție, procesul penal parcurge mai multe etape caracterizate prin diferite niveluri de probațiune, de la bănuiala rezonabilă la dovedirea vinovăției dincolo de orice îndoială rezonabilă, și că, pe tot acest parcurs, anterior ultimului moment procesual menționat, prezumția de nevinovăție subzistă, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție [Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragraful 29]. … 28.Cu privire la încălcarea art. 24 din Constituție, Curtea a statuat că, în absența oricărei circumstanțieri, acest text constituțional are aplicabilitate și în afara sferei judiciare, așadar, inclusiv în cadrul procedurii disciplinare. Prin urmare, dreptul la apărare conține numeroase prerogative, iar una dintre acestea este, incontestabil, posibilitatea persoanei de a beneficia de asistență juridică, în condițiile reglementate prin legislația aplicabilă acestei forme de activitate juridică [Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017, paragraful 29]. Prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, paragraful 35, Curtea a reținut că art. 24 din Constituție garantează dreptul la apărare în tot cursul procesului, iar nu în cadrul unui control administrativ (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 122 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2007, și Decizia nr. 419 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 15 noiembrie 2018, paragraful 22]. Or, în speță, textul criticat se aplică într-o procedură administrativă, astfel că art. 24 din Constituție nu are incidență în cauză. Este de menționat că funcționarul public mutat poate ataca actul administrativ de mutare, iar în cursul procedurilor judiciare dispozițiile art. 24 din Constituție se analizează coroborat cu cele ale art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât se subsumează acestora din urmă. Astfel, art. 24 din Constituție își găsește aplicarea în cursul procedurii judiciare subsecvente procedurii administrative. … 29.Curtea reține că mutarea temporară este o măsură care limitează atributul exercitării plenare a funcției publice de către funcționarul public în cauză, prevăzut de art. 16 alin. (3) din Constituție, precum și dreptul la muncă al acestuia împreună cu corolarul său, și anume dreptul la salariu, prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituție, în sensul că reprezintă o ingerință a statului în desfășurarea raportului de serviciu atât sub aspectul locului de muncă, cât și sub cel al salarizării. Însă, astfel cum sa arătat, scopul urmărit este unul legitim, și anume buna desfășurare a urmăririi penale, iar măsura criticată este adecvată, putând în mod obiect îndeplini scopul legitim pentru care a fost edictată, este necesară, legiuitorul optând pentru măsura cea mai puțin intruzivă în raportul de serviciu în vederea îndeplinirii scopului urmărit, și respectă un just echilibru între interesele concurente, respectiv cel general, reprezentat de existența unui cadru normativ coerent care să asigure că funcțiile statului sunt în mod corect și complet îndeplinite – desfășurarea atât a urmăririi penale, cât și a activității autorității publice din care face parte funcționarul public respectiv -, și cel individual, reprezentat de exercitarea drepturilor și obligațiilor derivate din raportul de serviciu al funcționarului public, inclusiv sub aspectul dreptului la o salarizare corespunzătoare. Prin urmare, Curtea constată că textul criticat nu încalcă art. 16 alin. (3) și art. 41 alin. (1) din Constituție. … 30.Cu privire la pretinsa lipsă de corelare dintre art. 86 alin. (5) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, Curtea constată că acestea reglementează aspecte diferite ale mutării temporare. Astfel, art. 91 alin. (3) din lege prevede că „Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității sau instituției publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public“. Cu privire la art. 91 alin. (3) din lege, Curtea, în jurisprudența sa [Decizia nr. 1.071 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007], a statuat că nu încalcă, prin conținutul său, exercitarea dreptului la muncă și nu afectează nici libertatea alegerii profesiei sau a locului de muncă. Aceasta, deoarece mutarea funcționarului public în cadrul altui compartiment al aceleiași instituții sau autorități publice are caracter temporar, nu poate depăși o perioadă de maximum 6 luni într-un an, nu afectează statutul și drepturile salariale anterior dobândite. Totodată, această decizie se dispune motivat și se întemeiază pe rațiuni ce țin de interesul acelei autorități sau instituții publice, urmărind o mai eficientă funcționare a sa. Or, art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 se întemeiază pe rațiuni ce țin de interesul și eficiența desfășurării urmăririi penale. În acest context, Curtea constată că nu există o conexiune între cele două texte, astfel că invocarea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție nu poate fi reținută. … 31.În fine, Curtea reține că art. 53 din Constituție nu este incident în cauză, neexistând vreo abatere normativă de la cadrul firesc al exercitării drepturilor și libertăților fundamentale. … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valentin Nicolae Groza în Dosarul nr. 5.226/107/2016 al Tribunalului Alba – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și constată că dispozițiile art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Alba – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește