DECIZIA NR. 92 *) DIN 12 OCTOMBRIE 1994

Mihai Constantinescu – preşedinteIon Filipescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorConstantin Burada – magistrat-asistentNotă …
*) Definită prin recurareCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constata următoarele :Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, prin Încheierea din 17 august 1994, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cap. III secţiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, a Hotărârii Senatului nr. 25 din 15 septembrie 1993 privind trimiterea spre verificare, de către Curtea de Conturi, a conturilor generale de execuţie a bugetelor de stat pe anii 1990 şi 1991 şi a Hotărârii Senatului nr. 5 din 15 februarie 1994 privind obiectivele verificării, de către Curtea de Conturi, a exerciţiilor bugetare pe anii 1990 şi 1991, excepţie invocată de Ministerul Apărării Naţionale şi de pârâtul Arambasa Constantin în Dosarul nr. 24/1994.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un litigiu în care s-a solicitat, în urma unui control al organelor Curţii de Conturi, obligarea pârâtului Arambasa Constantin la plata sumei de 33.209.438 lei, reprezentind diferenţe de preţ în minus, rezultat din valorificarea unor autovehicule în cursul anilor 1991 – 1992, cu încălcarea prevederilor legale şi, respectiv, a pârâţilor Strugariu Stelian şi Burghelea Jan, la plata sumei de 1.335.800 lei, reprezentind diferenţe de preţ rezultate din achiziţionarea şi revinzarea unor aparate electronice.Prin excepţia ridicată se susţine ca, pe baza celor două hotărâri ale Senatului, organele de conturi şi-au exercitat atribuţiile prevăzute în cap. III secţiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992 şi pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestei legi – publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 septembrie 1992 – respectiv, pe perioada 25 februarie 1991 – 18 martie 1992, incalcindu-se astfel principiul neretroactivitatii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile art. 78 din Constituţie.În opinia Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi se apreciază, în esenta, ca dispoziţiile din cap. III, în general, şi din secţiunea a 3-a, în special, din Legea nr. 94/1992, nu cuprind, expres sau tacit, prevederi de aplicare retroactivă a acesteia, ci exclusiv atribuţiile organelor Secţiei de control ulterior a Curţii de Conturi. De asemenea, se considera ca textele contestate nu fac trimitere la o anume perioada de control, astfel ca perioada în care s-au constatat abaterile consemnate în actele de control, cît şi în actul de sesizare, constituie o problemă de fond, de aplicare a legii în timp, pe care este competenţa sa o soluţioneze potrivit prevederilor legale incidente în speta, respectiv art. 1 din Codul civil, art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie, cu raportarea corespunzătoare la dispoziţiile Legii nr. 94/1992 şi Legii nr. 10/1991. În legătură cu hotărârile Senatului nr. 25/1993 şi nr. 5/1994, se arata ca acest organ cu atribuţii de legiferare a emis cele doua hotărâri pe baza şi în exercitarea prerogativelor ce-i sunt conferite de Constituţie şi de Legea nr. 94/1992. În concluzie, se considera ca toate aspectele de neconstituţionalitate invocate prin excepţie sunt neintemeiate.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia nu este intemeiata, deoarece, în privinta hotărîrilor Senatului, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale controlul constituţionalităţii acestora, iar aspectele invocate în legătură cu dispoziţiile cap. III secţiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992 nu vizează o excepţie de neconstituţionalitate, ci interpretarea şi aplicarea prevederilor respective în legătură cu perioada supusă controlului.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,ţinând seama de excepţia de neconstituţionalitate ridicată, de opinia Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi, de punctul de vedere al Guvernului, de raportul judecătorului-raportor, precum şi de prevederile constituţionale invocate, de dispoziţiile Legii nr. 94/1992 şi de hotărârile Senatului nr. 25/1993 şi nr. 5/1994, ce fac obiectul controlului, retine următoarele :Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 3 alin. (2) şi art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată.Excepţia de neconstituţionalitate a cap. III secţiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992 se întemeiază pe dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, şi ale art. 78 din Constituţie, care prevede că legea intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau la data prevăzută în textul sau.Din examinarea dispoziţiilor cap. III secţiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992 rezultă ca acestea reglementează atribuţiile de control ale organelor Curţii de Conturi fără a stabili perioadele asupra cărora se poate exercita verificarea. Este de menţionat şi faptul ca nici unul dintre textele respective nu prevede că dispoziţiile sale se aplică retroactiv. Problema ridicată prin excepţie, în sensul că s-a extins controlul şi pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 94/1992 – 9 septembrie 1992 -, nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate, fiind o problemă de interpretare şi de aplicare a legii în scopul soluţionării unui litigiu care, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, este de competenţa exclusiv a instanţei ce soluţionează pe fond litigiul. Aceasta concluzie se impune şi în raport cu art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, potrivit căruia Curtea nu statuează decît asupra problemelor de drept.De altfel, nici prin concluziile scrise, depuse în susţinerea excepţiei, nu se susţine ca vreunul dintre textele contestate ar fi neconstitutional, ci numai ca aplicarea lor ar fi retroactivă, întrucît verificarea s-a efectuat pentru o perioadă de timp anterioară Legii nr. 94/1992. De acea, pentru considerentele arătate, excepţia este nefondata.Examinînd excepţia şi sub aspectul neconstitutionalitatii hotărîrilor Senatului nr. 25/1993 şi nr. 5/1994, se constata, de asemenea, ca motivele invocate nu sunt fondate. Atribuţiile Curţii Constituţionale sunt expres şi limitativ prevăzute în art. 144 lit. c) din Constituţie şi se referă doar la controlul „legilor şi ordonanţelor”, dispoziţie preluată şi în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În raport cu aceste prevederi constituţionale şi legale, care sunt de stricta interpretare, se retine că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate referitoare la hotărârile Senatului. A se admite teza contrară, susţinută prin excepţie, înseamnă a adauga la textul Constituţiei, ceea ce este inadmisibil, astfel cum s-a pronunţat constant Curtea Constituţională, potrivit practicii sale jurisdicţionale.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiD E C I D E :Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Ministerul Apărării Naţionale şi Arambasa Constantin în Dosarul nr. 24/1994 al Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 12 octombrie 1994.PREŞEDINTE,dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent,Constantin Burada–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește