DECIZIA nr. 91 din 5 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 lit. c) și ale art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Algernon Impex – S.R.L. din București în Dosarul nr. 34.406/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.398D/2020. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, doamnele avocat Andreea Livădaru și Anca Stăncescu, având împuterniciri avocațiale atașate la dosar. Lipsește partea Aurelian-Ion Lechea. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantelor autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia. Arată că aptitudinea condiționată la care face referire litigiul pune în dificultate îndeplinirea obligațiilor angajatorului de protejare a salariatului în realizarea atribuțiilor asumate prin contractul de muncă. Societatea a fost în imposibilitatea de a aplica dispozițiile legale criticate, care nu îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii. Consideră că prevederile art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 vizează și aptitudinea condiționată, în condițiile în care atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească salariatul potrivit fișei postului nu mai corespund din punctul de vedere al condițiilor și recomandărilor medicale. Astfel, în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii. Prin art. 4 alin. (1) se definește aptitudinea în muncă. În aceste condiții, sunt luate în considerare aptitudinile salariatului raportate la fișa postului și la activitățile pe care le desfășoară. De asemenea, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, organele competente de expertiză medicală emit fișa de aptitudine privind capacitatea în muncă. În condițiile în care această fișă conține recomandări sau are mențiunea „apt condiționat“, se apreciază că este obligația angajatorului de a evalua în ce condiții lucrătorul poate să își desfășoare activitatea și un raport în acest sens poate duce la concluzia îndeplinirii acestei obligații. Termenul de 30 de zile impus prin art. 62 din Legea nr. 53/2003 este un termen care nu poate fi aplicat în condițiile în care avizul este „apt condiționat“, întrucât angajatorul nu are posibilitatea să evalueze situația angajatului, să emită măsurile de protecție cu privire la locul de muncă și o decizie de a continua activitatea în raport cu condițiile impuse de avizul „apt condiționat“. Se mai susține că măsura de încetare a contractului individual de muncă trebuie văzută ca o măsură de protecție socială a salariatului, iar dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care angajatorul nu poate dispune concedierea, în condițiile în care se constată aptitudinea condiționată a salariatului. Dispozițiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 sunt lipsite de claritate și previzibilitate, în măsura în care concedierea trebuie emisă în 30 de zile de la data primirii avizului „apt condiționat“, întrucât acestea trebuie să dea posibilitatea angajatorului să facă o evaluare dacă și în ce condiții salariatul își poate continua activitatea. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, considerând că dispozițiile art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 nu au nicio incidență asupra soluției date de instanță în cauză. Cât privește dispozițiile art. 62 din Legea nr. 53/2003, apreciază că au un conținut clar, iar stabilirea, în cauză, a datei de la care curge termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile de lege criticate este apanajul instanței de judecată. Prin urmare, solicită respingerea criticii aduse acestui text de lege ca neîntemeiată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 20 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 34.406/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 lit. c) și ale art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Algernon Impex – S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect o contestație formulată împotriva unei decizii de concediere, aflată în etapa procesuală a apelului. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 încalcă art. 41 alin. (2) din Constituție, în măsura în care nu permit angajatorului să înceteze contractul individual de muncă în cazul în care se constată aptitudinea condiționată fizică și/sau psihică a salariatului, iar condiționările (recomandările) medicului de medicina muncii fac imposibilă pentru salariat îndeplinirea în continuare a atribuțiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat fără a-i fi periclitată starea de sănătate. … 7.Dispoziția constituțională a art. 41 alin. (2) teza întâi instituie pentru angajator obligația de a le asigura salariaților cele mai bune condiții de muncă, în scopul apărării vieții, a integrității corporale și a sănătății salariaților și a altor persoane participante la procesul de muncă. Pentru apărarea acestor drepturi au fost adoptate Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, care prevede la art. 6 obligația corelativă a angajatorului „de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă“, și Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, care stabilește o serie de obligații pentru angajator de a supraveghea și de a asigura securitatea salariaților în muncă. Între altele, acest din urmă act normativ stabilește că supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii. Art. 4 alin. (1) definește aptitudinea în muncă drept capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical, iar art. 9 alin. (1) și art. 10 stabilesc că în condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine, anexa nr. 5, avizul medicului va fi „apt condiționat“. … 8.Conform Hotărârii Guvernului nr. 355/2007, organele competente de expertiză medicală emit fișa de aptitudine privind capacitatea de muncă a salariatului cu una dintre următoarele mențiuni: „apt“, „inapt“, „inapt temporar“, „apt condiționat“, ca rezultat al evaluării capacității de muncă a salariatului. Atunci când medicul de medicina muncii stabilește aptitudinea în muncă a salariatului și eliberează avizul „apt condiționat“, angajatorul trebuie să evalueze modul în care restricțiile și recomandările medicului de medicina muncii înscrise în fișa de aptitudine, ca urmare a eliberării avizului „apt condiționat“, vor fi implementate în practică. … 9.Cu alte cuvinte, avizul „apt condiționat“ instituie în sarcina angajatorului obligația de a lua măsuri de protecție socială la locul de muncă, de asigurare a securității și sănătății în muncă: unele dintre aceste măsuri pot fi adaptarea locului de muncă, prin mijloace tehnice, în măsura în care acest lucru este posibil. Se pune însă întrebarea ce măsuri de asigurare a sănătății și securității în muncă are angajatorul, atunci când recomandările medicului de medicina muncii care însoțesc avizul „apt condiționat“ fac imposibilă desfășurarea muncii de către salariat fără a-i fi agravată starea de sănătate. … 10.Nici Codul muncii, nici actele normative speciale mai sus indicate nu reglementează nicio măsură în această situație. O măsură de protecție socială, care privește securitatea și sănătatea salariaților, o reprezintă însă posibilitatea încetării contractului individual de muncă pentru inaptitudine fizică și/sau psihică, în temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii, deoarece măsura încetării contractului individual de muncă pentru inaptitudine fizică sau psihică este reglementată ca un caz de concediere – act unilateral de decizie al angajatorului -, iar nu de demisie – act unilateral al salariatului, pentru care Codul muncii prevede la art. 81 alin (3) dreptul salariatului de a nu o motiva -, având în vedere că angajatorul este cel care are în atribuții întocmirea fișelor de post, a fișelor de risc, asigurarea serviciilor de medicina muncii, așadar poartă responsabilitatea pentru sănătatea și securitatea în muncă a salariaților. De asemenea, un salariat care este inapt din punct de vedere fizic sau psihic și care nu își poate îndeplini atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat este un salariat care își are puse în pericol grav sănătatea și securitatea la locul de muncă, iar decizia de încetare a contractului individual de muncă într-un asemenea caz trebuie să aparțină în primul rând angajatorului. … 11.În concluzie, pentru ca art. 61 lit. c) din Codul muncii să întrunească exigențele de constituționalitate prevăzute în art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, dispozițiile Codului muncii trebuie să permită angajatorului să aplice măsura încetării contractului individual de muncă pentru motive care țin de persoana salariatului în ambele situații care se pot întâlni în practică, respectiv: salariatul primește o decizie a organelor competente de expertiză medicală (fișă de aptitudine) prin care se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului; salariatul primește o decizie a organelor competente de expertiză medicală (fișă de aptitudine) prin care se constată aptitudinea condiționată fizică și/sau psihică a salariatului, care nu îi permite să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat. … 12.Se mai arată că dispozițiile art. 61 lit. c) din Codul muncii încalcă și prevederile art. 20 alin. (1) din Constituție și ale art. 31 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care nu permit angajatorului să înceteze contractul individual de muncă în cazul în care se constată aptitudinea condiționată fizică și/sau psihică a salariatului, iar condiționările (recomandările) medicului de medicina muncii fac imposibilă pentru salariat îndeplinirea în continuare a atribuțiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat fără a-i fi periclitată starea de sănătate. … 13.Referitor la dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, autoarea excepției susține că acestea încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru emiterea deciziei de concediere (data constatării cauzei concedierii prin fișa de aptitudine). Astfel, nu este cert dacă acest termen se aplică și în ipoteza concedierii pentru „aptitudine condiționată“, care nu îi permite salariatului să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat. Dispozițiile de lege criticate au aplicabilitate pentru toate situațiile reglementate de art. 61 lit. b)-d) din Codul muncii și nu permit să se facă distincție între situațiile prevăzute de art. 61 lit. c), când prin decizia organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului – în această situație fiind posibilă aplicarea termenului-limită de emitere a deciziei de concediere în 30 de zile, începând cu data constatării cauzei concedierii, care este data luării la cunoștință de către angajator a fișei de aptitudine cu avizul „inapt“ – și situația când prin decizia organelor competente de expertiză medicală se constată aptitudinea condiționată fizică și/sau psihică a salariatului, care nu îi permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat. În acest din urmă caz, data de la care curge termenul de 30 de zile în care se poate emite decizia de concediere nu poate fi data luării la cunoștință de către angajator a fișei de aptitudine în muncă a salariatului cu evaluarea „apt condiționat“, deoarece angajatorul este cel care are obligația de a decide care sunt măsurile de protecție ce urmează a fi luate, după ce a analizat dacă, în raport cu condițiile concrete de muncă și cu atribuțiile ce îi revin salariatului, poate să îi asigure acestuia îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în fișa postului, în condiții de siguranță și de securitate în muncă. … 14.Se susține și că dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii încalcă și dispozițiile art. 41 alin. (2) și ale art. 20 alin. (1) din Constituție, precum și pe cele ale art. 31 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care termenul de 30 de zile calendaristice se aplică și în ipoteza concedierii pentru „aptitudine condiționată“, care nu îi permite salariatului să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat. În acest sens, arată că, în situația în care angajatorul dispune concedierea salariatului pentru „aptitudine condiționată“, care nu îi permite salariatului să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, revine angajatorului să evalueze de la caz la caz dacă recomandările medicului de medicina muncii înscrise în fișa de aptitudine îi permit sau nu salariatului să își îndeplinească atribuțiile prevăzute în fișa postului, în condiții de siguranță a sănătății. Având în vedere că este necesară o astfel de analiză punctuală (deoarece, după cum tot în practică s-a demonstrat, avizul „apt condiționat“ nu conduce, automat, la imposibilitatea salariatului de a-și mai desfășura activitatea la locul de muncă), termenul de 30 de zile prevăzut de art. 62 alin. (1) din Codul muncii nu poate curge decât de la data la care angajatorul, după ce a analizat fișa de aptitudine, recomandările medicului de medicina muncii, fișa de risc și fișa postului, decide asupra măsurilor care trebuie luate. … 15.În ipoteza în care angajatorul decide că măsura cea mai potrivită pentru asigurarea sănătății și securității salariatului este încetarea contractului de muncă, termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de concediere nu poate curge decât de la data constatării, printr-un raport intern, a imposibilității concilierii recomandărilor medicului de medicina muncii cu atribuțiile din fișa postului. … 16.Situația este similară cu cea prevăzută de dispozițiile art. 252 alin. (1) din Codul muncii, în care termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității. … 17.În lipsa unei interpretări similare a datei de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, angajatorul nu poate asigura, cu adevărat, respectarea art. 41 alin. (2) și a art. 31 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în condițiile în care și concedierea salariatului pentru inaptitudine/aptitudine condiționată, fizică sau psihică, reprezintă o măsură de asigurare a sănătății și securității lucrătorilor la locul de muncă. … 18.Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale prin raportare la textele de referință constituționale și cele cuprinse în tratatele și pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, incidente prin filtrul art. 20 din Constituție. Plecând de la scopul reglementării, nu se poate admite ca sub umbrela prevederilor art. 61 lit. c) din Codul muncii angajatorul să dispună măsura concedierii salariatului pentru inaptitudine fizică și/sau psihică, dacă atribuțiile din fișa postului pot fi în continuare exercitate, cu implementarea unor măsuri de protecție a sănătății în muncă. De altfel, din interpretarea textului de lege supus controlului de constituționalitate rezultă că inaptitudinea trebuie să conducă la imposibilitatea exercitării atribuțiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat. Instanța mai reține că stabilirea limitei dintre inaptitudine și aptitudine condiționată nu este lăsată de legiuitor la aprecierea angajatorului (chiar dacă justifică interes în acest sens) și că nu se poate aprecia că aptitudinea condiționată reprezintă o subcategorie a inaptitudinii fizice/psihice, prevăzută expres și limitativ de art. 61 lit. c) din Codul muncii, întrucât acest tip de concediere a fost prevăzut în favoarea salariatului. Normele de drept material criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie coroborate cu întregul cadru legislativ în materie. În concret, limitarea cazurilor în care se poate dispune concedierea pentru inaptitudine fizică/psihică reprezintă o materializare a principiului constituțional prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție, conform căruia angajatorul are obligația de a le asigura salariaților cele mai bune condiții de muncă, cu scopul apărării vieții, a integrității corporale și a sănătății acestora și a altor persoane participante la procesul de muncă. Atunci când medicul de medicina muncii stabilește aptitudinea în muncă a salariatului și eliberează avizul „apt condiționat“, angajatorul are obligația să se conformeze recomandărilor dispuse și să adapteze condițiile de muncă nevoilor salariatului, fără să mai facă o evaluare proprie a posibilităților salariatului de a-și îndeplini atribuțiile. Cu alte cuvinte, avizul „apt condiționat“ instituie în sarcina angajatorului obligația de a lua măsuri de protecție socială la locul de muncă, de asigurare a securității și sănătății în muncă; una dintre aceste măsuri poate fi adaptarea locului de muncă, prin mijloace tehnice, dacă acest lucru este posibil. … 19.Perioada de 30 de zile calendaristice prevăzută de art. 62 alin. (1) din Codul muncii în care angajatorul are posibilitatea să emită decizia de concediere reprezintă un interval de timp prevăzut de lege în termeni imperativi, depășirea acestuia conducând la imposibilitatea angajatorului de a mai proceda la concedierea salariatului. Acest termen de prescripție a fost reglementat în considerarea specificului acestor cazuri de concediere ce țin de persoana salariatului: situația medicală a salariatului poate, prin trecerea timpului, deopotrivă să se amelioreze sau să se agraveze, indicațiile medicului de medicina muncii putând fi schimbate în urma reevaluării. De aceea, angajatorul este limitat la a lua o decizie într-un termen rezonabil, astfel încât să se preîntâmpine adoptarea unor eventuale măsuri neconforme. … 20.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) și ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 21.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantelor autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:22.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 23.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 61 lit. c) și ale art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziții potrivit cărora:– Art. 61 lit. c):Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: […]c)în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat; …  … – Art. 62 alin. (1): „(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.“ …  … 24.Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) referitor la protecția socială a muncii. De asemenea, susține că sunt încălcate prevederile art. 31 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la condiții de muncă echitabile și corecte. … 25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 61 din Legea nr. 53/2003 reglementează cauzele desfacerii contractului individual de muncă din motive ce țin de persoana salariatului. Dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, respectiv art. 61 lit. c), se referă la situația când concedierea are loc ca urmare a constatării de către organele competente de expertiză medicală a inaptitudinii fizice sau psihice a salariatului de a mai îndeplini atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat. Prin urmare, încetarea contractului de muncă, în acest caz, nu implică existența unei culpe a salariatului, ci doar o inaptitudine fizică și/sau psihică de a desfășura munca ce îi revine potrivit contractului individual de muncă aflat în desfășurare, iar nu o inaptitudine generală a muncii, care ar determina încadrarea persoanei într-un grad de invaliditate. Curtea mai reține și faptul că este avută în vedere o inaptitudine fizică și/sau psihică intervenită pe parcursul desfășurării contractului individual de muncă. … 26.Prin Decizia nr. 7 din 4 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2016, instanța supremă a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin decizie a organelor de expertiză medicală (prin care se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului) se înțelege rezultatul evaluării medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă, constând în fișa de aptitudine, necontestată sau devenită definitivă după contestare, prin emiterea deciziei de către entitatea cu atribuții legale în acest sens. … 27.Așa cum rezultă din dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 17 mai 2007, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical [art. 9 alin. (1)]. În condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine avizul medical va fi „apt condiționat“ [art. 10]. În situația în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situația de incapacitate medicală privind desfășurarea activității la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabilește inaptitudinea temporară până la dispariția cauzei medicale, iar în fișa de aptitudine avizul medical va fi „inapt temporar“ [art. 11 alin. (2)]. Inaptitudinea permanentă în muncă, în sensul Hotărârii Guvernului nr. 355/2007, reprezintă incapacitatea medicală permanentă a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă [art. 12]. … 28.Deciziile organelor competente de expertiză medicală referitoare la aptitudinea salariatului de a-și îndeplini atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat determină efecte juridice diferite. Astfel, în ceea ce privește situațiile puse în discuție de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate, respectiv decizia prin care se stabilește că salariatul este „apt condiționat“ și cea prin care se stabilește inaptitudinea permanentă a acestuia, Curtea observă că acestea generează obligații diferite din partea angajatorului. În primul caz, în temeiul art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, care privește, între altele, securitatea și sănătatea acestora, precum și al Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, angajatorul este ținut să ia măsuri pentru asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, a sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă. În acest sens, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 dispune că angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din aceeași lege obligă angajatorul să asigure cadrul organizatoric și mijloacele necesare securității și sănătății în muncă, potrivit următoarelor principii: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă și de producție, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat și a diminuării efectelor acestora asupra sănătății; e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos; g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă; h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală; i) furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor. Prin urmare, în cazul în care condițiile stabilite prin decizia organelor competente de expertiză medicală de constatare a aptitudinii condiționate a lucrătorului privesc obligații ce îi revin angajatorului potrivit dispozițiilor Legii nr. 319/2006, acesta este ținut să îndeplinească și să adapteze activitatea și condițiile de desfășurare a acesteia în raport cu necesitățile impuse de starea de sănătate a lucrătorului. … 29.Această reglementare relevă, în mod evident, intenția legiuitorului de a proteja salariatul și dreptul său la muncă, având în vedere că intervenirea unor cauze care diminuează aptitudinea fizică și/psihică de a munci nu îi poate fi imputată acestuia. Astfel, angajatorul este obligat să facă acele eforturi necesare în vederea asigurării unor condiții de muncă ce nu afectează sănătatea lucrătorului. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că dreptul la muncă este un drept complex, ce implică diferite aspecte, dintre care libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă reprezintă numai una dintre componentele acestui drept. Astfel, odată dobândit un loc de muncă, acesta trebuie să se bucure de o serie de garanții care să-i asigure stabilitatea, neputând fi de conceput că prevederile constituționale ar asigura libertatea de a obține un loc de muncă, dar nu și garantarea păstrării acestuia, cu respectarea, evidentă, a condițiilor și limitelor constituționale (a se vedea în acest sens paragraful 30 din Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015). … 30.În măsura în care prin decizia organului competent de expertiză medicală se constată inaptitudinea lucrătorului de a-și mai îndeplini atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, angajatorul poate dispune concedierea, așa cum prevede art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003. În acest caz, angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii. Salariatul, nefiind culpabil, se bucură de un preaviz, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. … 31.Autoarea excepției susține, în esență, că, în situațiile în care respectarea condițiilor prevăzute în decizia medicală prin care s-a constatat că lucrătorul este „apt condiționat“ nu pot fi realizate de angajator, atunci consecințele juridice ar trebui să fie identice cu cele ce decurg din decizia de constatare a inaptitudinii lucrătorului de a-și mai îndeplini atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat. Astfel, dispozițiile art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 ar fi neconstituționale în măsura în care se referă doar la cazul de inaptitudine a lucrătorului, nu și la cazul de aptitudine condiționată. … 32.Față de aceste critici, Curtea reține că cele două situații comparate de autoarea excepției sunt, în mod evident, diferite, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit este justificată. Susținerile autoarei excepției propun, în realitate, o modificare legislativă care are drept scop derobarea angajatorului de obligațiile constituționale și legale ce îi revin în vederea asigurării securității și sănătății lucrătorilor atunci când aceste obligații sunt dificil de realizat. Or, așa cum Curtea a reținut mai sus, intenția legiuitorului, în deplin acord cu prevederile constituționale, este tocmai aceea de a menține aceste obligații, astfel încât reducerea aptitudinilor fizice și/sau psihice ale salariatului de a desfășura munca să nu conducă la consecința dramatică pentru acesta de a pierde locul de muncă și salariul prin care își asigură venitul necesar traiului. Prin urmare, dispoziția art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 este în perfect acord cu prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) și cu art. 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 33.Curtea apreciază că nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora menținerea în muncă a unei persoane constatate ca fiind aptă condiționat pentru desfășurarea muncii ar aduce atingere sănătății acesteia, întrucât această critică se fundamentează pe premisa nelegală a nerespectării de către angajator a obligațiilor ce îi revin în vederea asigurării securității și sănătății în muncă a salariaților. … 34.Cu privire la critica referitoare la pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003, Curtea observă că reglementarea este clară în ceea ce privește ipoteza pe care legiuitorul a avut-o în vedere, respectiv aceea a concedierii doar atunci când salariatul este declarat inapt din punct de vedere fizic și/sau psihic pentru munca ce îi revine potrivit contractului individual de muncă. Critica autoarei excepției reiterează intenția acesteia de a modifica soluția legislativă, în sensul extinderii sale și la cazurile în care salariatul este declarat apt condiționat, aspect la care Curtea s-a mai referit și în cele mai sus reținute. … 35.În ceea ce privește criticile aduse art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Curtea constată că și acestea se întemeiază pe o premisă falsă, respectiv aceea că acest text de lege este aplicabil și în situația în care salariatul este declarat apt condiționat. Or, așa cum s-a mai arătat, reglementarea art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 are un conținut clar circumscris doar la cazurile de inaptitudine a salariatului de a mai desfășura munca. Astfel, criticile referitoare la efectele acestui articol în situația concedierii salariatului potrivit art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 atunci când acesta a fost declarat apt condiționat pentru desfășurarea muncii sunt lipsite de temei. … 36.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Algernon Impex – S.R.L. în Dosarul nr. 34.406/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 61 lit. c) și ale art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește