DECIZIA nr. 9 din 31 ianuarie 2023

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 privind înființarea Universității „Tibiscus“ din Timișoara, excepție ridicată de Uniunea Fundația „Augusta“ din Timișoara în Dosarul nr. 6.604/30/2017 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 311D/2019. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2022, în prezența reprezentanților autoarei excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Andreea Mazalu și domnul avocat Ionuț Dojană, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea pentru 15 decembrie 2022, dată la care, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru 31 ianuarie 2023, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 1 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.604/30/2017, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 privind înființarea Universității „Tibiscus“ din Timișoara, excepție ridicată de Uniunea Fundația „Augusta“ din Timișoara într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în revendicare. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 484/2002, în mod nelegal, nejustificat și cu încălcarea dreptului de proprietate al autoarei excepției, s-a stabilit că Universitatea „Tibiscus“ din Timișoara, nou-înființată, dispune de patrimoniu propriu, înscris în anexa ce face parte integrantă din lege, care este proprietatea universității prin efectul legii, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate ocrotit de dispozițiile art. 44 din Constituție, coroborat cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, se arată că, în lipsa voinței juridice a proprietarului, legea nu poate lipsi de dreptul de proprietate o persoană decât în cazurile anume prevăzute, respectiv expropriere pentru cauză de utilitate publică ori rechiziționare în caz de război sau de declarare a stării de război, și în niciun caz nu poate lipsi de dreptul de proprietate o persoană privată în favoarea unei alte persoane private, alta decât statul român sau autoritățile de stat. … 5.Precizează că legea, privită ca titlu, este mod de dobândire, iar nu de pierdere a proprietății și vizează situația în care statul dispune de patrimoniul său propriu în favoarea terților, iar nu de patrimoniul terților (în cauză, Uniunea Fundația „Augusta“) în favoarea altor terți (respectiv Universitatea „Tibiscus“), deoarece prin lege nu se poate dispune de bunul altuia, atributul dispoziției aparținând exclusiv proprietarului. … 6.Arată că trecerea bunurilor din patrimoniul Uniunii Fundația „Augusta“ în patrimoniul Universității „Tibiscus“ prin efectul legii nu poate reprezenta un titlu de proprietate valid în sensul dispozițiilor art. 645 din Codul civil din 1864. Așadar, se susține că Legea nr. 484/2002 nu reprezintă un titlu de proprietate valabil, care să ateste fără echivoc transferul dreptului de proprietate din patrimoniul autoarei excepției în patrimoniul Universității „Tibiscus“, întrucât dispozițiile acestei legi sunt parțial neconstituționale în raport cu art. 44 din Constituție și cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că prin „împroprietărirea“ de facto a Universității „Tibiscus“ cu toate bunurile mobile și imobile menționate în anexa Legii nr. 484/2002 au fost încălcate prevederile constituționale care protejează dreptul de proprietate privată, singura ingerință admisă în această materie fiind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, situație ce nu poate fi reținută în prezenta cauză. … 7.Se susține că, deși Universitatea „Tibiscus“ a fost acreditată să funcționeze ca instituție de învățământ, este evident că transferul dreptului de proprietate care se pretinde a fi operat în baza Legii nr. 484/2002 nu a operat, în realitate, în mod legal și nici nu îndeplinește condițiile legale de expropriere pentru cauză de utilizate publică, în principal pentru că, pe de o parte, autoarea excepției nu și-a manifestat vreodată voința de înstrăinare a dreptului de proprietate și, pe de altă parte, în ipoteza exproprierii, nu s-a produs vreun act al acestei proceduri specific reglementate și nici nu a primit vreodată o justă și prealabilă despăgubire, conform dispozițiilor constituționale, care să repare prejudiciile substanțiale suferite. Prin dispozițiile criticate s-a creat, în mod nelegal și neconstituțional, o aparență publică de legalitate prin înregistrarea în evidențele de carte funciară a dobândirii de către Universitatea „Tibiscus“ a dreptului de proprietate, prin efectul legii, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile menționate în anexa Legii nr. 484/2002, în lipsa acordului autoarei excepției, în calitate de proprietar exclusiv asupra acestor bunuri. … 8.În aceste condiții, autoarea excepției, Uniunea Fundația „Augusta“, susține că nu se poate aprecia faptul că, în temeiul art. 5 din Legea nr. 484/2002, dreptul de proprietate asupra bunurilor menționate în anexa protocolului de predare-primire încheiat cu Universitatea „Tibiscus“ ar fi fost transferat în patrimoniul acesteia din urmă, întrucât o astfel de interpretare ar echivala cu o încălcare a dreptului său de proprietate, dar și cu o preluare abuzivă din patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor mobile și imobile prevăzute în anexa la Legea nr. 484/2002, fără acordul său, împotriva voinței sale și fără a exista vreo prealabilă și justă despăgubire. … 9.Se susține, în concluzie, că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 sunt neconstituționale în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al autoarei excepției, întrucât bunurile imobile înscrise în anexa la lege nu pot să devină proprietatea Universității „Tibiscus“ în lipsa voinței juridice a proprietarului acestora, Uniunea Fundația „Augusta“, voință juridică ce nu a existat. Un drept de proprietate privată nu poate să iasă din patrimoniul titularului și să intre în patrimoniul unei alte persoane private, în baza sau prin efectul legii. … 10.Tribunalul Timiș – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, în pofida susținerilor reclamantei, conform cărora legea poate fi mod de dobândire a proprietății doar în situația în care statul transferă dreptul său de proprietate către un terț, iar nu și în cazul în care acesta este transferat unui terț de la o persoană de drept privat, Codul civil din 1864 (în vigoare la momentul constituirii ex lege a dreptului de proprietate al pârâtei) consacră și situații de dobândire a proprietății private, în baza legii, de către un alt particular: dobândirea fructelor de către posesorul de bună-credință (art. 485 din Codul civil din 1864) și dobândirea de către vecini a dreptului de proprietate comună asupra zidului despărțitor, plătind jumătate din cheltuielile care s-au făcut cu edificarea lui). … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 privind înființarea Universității „Tibiscus“ din Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 17 iulie 2002, potrivit cărora „Patrimoniul prevăzut în anexă este proprietatea Universității «Tibiscus» din Timișoara prin efectul legii“. … 15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 din Constituție și celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că din analiza dosarului cauzei rezultă că aceasta a fost ridicată într-o acțiune în revendicare imobiliară prin comparație de titluri, în care se dispută între Uniunea Fundația „Augusta“ din Timișoara și Universitatea „Tibiscus“ din Timișoara dreptul de proprietate privată asupra unor bunuri imobile. … 17.Autoarea excepției critică prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 prin care se stipulează că patrimoniul prevăzut în anexa la legea menționată este proprietatea Universității „Tibiscus“ prin efectul legii. Susține că această dispoziție legală este neconstituțională întrucât îi încalcă dreptul de proprietate privată asupra bunurilor cu privire la care, anterior înființării instituției de învățământ superior pârâte, a încheiat cu aceasta un „protocol de predare-primire“. … 18.Susține că trecerea bunurilor din patrimoniul Uniunii Fundația „Augusta“ în patrimoniul Universității „Tibiscus“ prin efectul legii nu poate reprezenta un titlu de proprietate valid, autoarea excepției precizând, totodată, că nu și-a manifestat vreodată voința de înstrăinare a dreptului de proprietate privată prin intermediul protocolului de predare-primire la care se face referire. Autoarea excepției susține că este vorba, în realitate, doar despre un protocol de predare-primire a unor bunuri în folosință gratuită, încheiat pentru cazul în care se va înființa o universitate, bunuri care să alcătuiască baza materială în vederea utilizării în procesul de învățământ. … 19.Cu privire la aceste afirmații, Curtea reține că, în cauză, instanța învestită cu soluționarea procesului are competența de a stabili natura juridică a protocolului încheiat între Uniunea Fundația „Augusta“ și Universitatea „Tibiscus“, precum și efectele juridice ale acestuia, în condițiile în care prevederile Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, în vigoare la acel moment și, în principiu, cunoscute de reclamantă în baza principiului nemo censetur ignorare legem, stipulau că, pentru înființarea instituțiilor de învățământ superior este necesar ca acestea să dețină în proprietate (sau prin închiriere) bunurile necesare funcționării [art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 88/1993]. Ca atare, în considerarea acestui context legislativ, instanța trebuie să verifice dacă din probatoriul administrat rezultă sau nu intenția autoarei excepției, Uniunea Fundația „Augusta“, de a transfera însuși dreptul de proprietate sau doar posesia și folosința bunurilor cu privire la care poartă acțiunea în revendicare în cursul soluționării căreia a fost ridicată excepția. … 20.De aceea, excedează analizei Curții Constituționale susținerea în sensul că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 sunt neconstituționale în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al autoarei excepției pe motiv că bunurile imobile înscrise în anexa la lege nu pot să devină proprietatea Universității „Tibiscus“ în lipsa voinței juridice a proprietarului acestora, Uniunea Fundația „Augusta“. … 21.Totodată, Curtea observă că anexa la Legea nr. 484/2002 prin care a fost înființată universitatea menționată enumeră și individualizează bunurile în litigiu, cuprinzând și o rubrică în care este indicat titlul în temeiul căruia este deținut fiecare bun. Totodată, într-o notă finală, aceeași anexă specifică faptul că „Prezenta anexă are la bază protocolul de predare-primire a patrimoniului dintre Uniunea Fundația «Augusta» din Timișoara și Universitatea «Tibiscus» din Timișoara, care se înființează prin lege“, iar „Actele legalizate la notariat, în original, se află la dosarul Legii privind înființarea Universității «Tibiscus» din Timișoara, de la Camera Deputaților“. Așadar, legea criticată nu face altceva decât să consfințească o situație de fapt dedusă din documentația însoțitoare a proiectului de lege înaintat Camerei Deputaților ca primă Cameră sesizată. … 22.Autoarea excepției mai arată că, în opinia sa, legea poate fi mod de dobândire a proprietății doar în situația în care statul transferă dreptul său de proprietate către un terț, iar nu și în cazul în care acesta este transferat unui terț de la o persoană de drept privat. Față de această susținere, Curtea reține că, potrivit art. 645 din Codul civil din 1864, în vigoare la momentul încheierii protocolului în discuție, legea reprezintă unul dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate privată, fără ca alte prevederi ale codului menționat să facă vreo diferențiere în funcție de calitatea subiectelor de drept între care se face transferul de proprietate în această manieră. Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, astfel că interpretarea restrictivă susținută de autoarea excepției nu își găsește fundament în reglementările Codului civil invocate. … 23.Având în vedere că susținerile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt concentrate pe prezentarea detaliată a situației de fapt, tinzând să probeze dreptul de proprietate privată al reclamantei Uniunea Fundația „Augusta“ asupra bunurilor în discuție, în detrimentul Universității „Tibiscus“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind antamate aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale, care nu poate să exercite controlul de constituționalitate prin prisma unor argumente ce țin de fondul litigiului. … 24.De altfel, Curtea observă că, din studiul legislației în materie, rezultă că toate universitățile private din România au fost înființate prin legi similare celei supuse controlului de constituționalitate în cauza de față, în toate aceste legi regăsindu-se într-o formă identică textul de lege criticat prin prezenta excepție de neconstituționalitate. De asemenea, fiecare astfel de lege conține câte o anexă cuprinzând bunurile intrate în patrimoniul respectivelor instituții de învățământ superior, la finalul căreia se regăsește aceeași mențiune ca și în legea criticată în cauza de față, potrivit căreia anexa are la bază protocolul de predare-primire a patrimoniului dintre diverse fundații sau asociații și universitățile corespunzătoare, care se înființează prin respectivele legi. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 privind înființarea Universității „Tibiscus“ din Timișoara, excepție ridicată de Uniunea Fundația „Augusta“ din Timișoara în Dosarul nr. 6.604/30/2017 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 ianuarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește