DECIZIA nr. 9 din 18 ianuarie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 539 din 2 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 3REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 6REFERIRE LALEGE 46 21/01/2003 ART. 13
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/04/1997 ART. 5
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 9REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 11REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 13REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 13REFERIRE LALEGE 17 22/02/2001
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/04/1997 ART. 5
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 22REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 27REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 72
ART. 28REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 28REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 29REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 29REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 34REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 35REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 35REFERIRE LALEGE 46 21/01/2003 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 37REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 148
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Marin Ivana în Dosarul nr. 29.681/325/2020 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.359D/2021.2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției. Partea Inspectoratul de Poliție Județean Timiș lipsește. Procedura de înștiințare a fost legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.825D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Daniel Amuza în Dosarul nr. 24/315/2021 al Judecătoriei Târgoviște.4.La apelul nominal se prezintă autorul excepției. Lipsește partea Inspectoratul Județean Dâmbovița. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Părțile prezente și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.825D/2021 la Dosarul nr. 1.359D/2021, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului Marin Ivana, care susține că, de un an și 10 luni, poporului român i se restrâng drepturi și libertăți fundamentale, situație care va dura la nesfârșit, întrucât boala COVID nu există, nefiind demonstrată științific. Arată că, potrivit art. 22 din Constituție, dreptul la integritate fizică și psihică este garantat. Din discuțiile pe care le-a avut cu doctori imunologi reiese că cea mai afectată este integritatea fizică. Din cauza stresului, imunitatea corpului este afectată. Potrivit art. 53 din Constituție, exercițiul unor drepturi și libertăți poate fi restrâns, însă, atât timp cât din 30 în 30 de zile se emit noi acte normative care restrâng drepturi sau libertăți fundamentale, se poate afirma că aceste drepturi au fost anulate. Amintește că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că arestarea preventivă nu poate depăși 6 luni. Autorul excepției mai arată și că restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți pe perioada pandemiei de COVID-19 se face în baza factorilor de risc și a analizei epidemiologice realizate potrivit rezultatelor testelor RT-PCR. Aceste teste nu sunt precise, întrucât ele nu detectează decât virusul, nu și dacă o persoană are boala sau este contagioasă. Susține că s-a adresat Direcției de Sănătate Timiș pentru a răspunde cu privire la omologarea testelor RTPCR, dacă acestea fac deosebirea între virus și boală. Direcția de Sănătate Timiș a evitat să răspundă întrebărilor. Dispozițiile de lege criticate trebuie abrogate, întrucât, în caz contrar, drepturile și libertățile vor fi restrânse fără limită. Arată că introducerea certificatului verde a fost realizată în mod ilegal, prin hotărâre a Guvernului, și nu prin lege. Hotărârile Guvernului emise pe durata stării de alertă nu pot fi atacate în mod eficient în justiție, procedura jurisdicțională fiind supusă unor termene lungi. Mai arată că interesul autorităților este să vaccineze populația, vaccinul pentru COVID-19 existând încă din anul 2014. Referitor la art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, arată că, prin Sentința nr. 1.950 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a reținut că acest text de lege încalcă drepturile prevăzute de art. 26 din Constituție, referitor la dreptul de a dispune de propria persoană. Consideră că faptul că nu dorește să poarte mască de protecție nu afectează drepturile celorlalte persoane și că acest lucru nu ar fi posibil decât dacă ar obliga celelalte persoane să nu poarte nici ele masca de protecție. În plus, arată că masca este un dispozitiv medical, iar, potrivit art. 5 din Convenția de la Oviedo și art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, orice act medical se face doar cu încuviințarea pacientului. Niciun serviciu medical nu poate fi obligatoriu, poate fi doar recomandat. Este afectat dreptul la propria imagine. Masca nu poate acoperi nasul și gura. Măștile care se poartă nu protejează de virus. 7.Având cuvântul, domnul Daniel Amuza susține că obligația de a purta masca de protecție este neconstituțională, iar masca de protecție nu este eficientă pentru a stopa transmiterea virusului SARS-CoV-2. Arată că autoritățile cărora s-a adresat nu i-au răspuns nimic cu privire la eficiența măștii de protecție. Susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 53 și 34 din Constituție.8.Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 381 din 8 iunie 2021 și nr. 392 din 8 iunie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9.Prin Sentința civilă nr. 4.465 din 13 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 29.681/325/2020, Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) și ale art. 13 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Marin Ivana cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect o plângere contravențională.10.Prin Încheierea din 19 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 24/315/2021, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepția a fost ridicată de Daniel Amuza cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect o plângere contravențională.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate Marin Ivana susține, în esență, că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 dau un caracter permanent restrângerii drepturilor și libertăților prin prelungiri succesive, astfel că aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 53.12.În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 55/2020, Marin Ivana și Daniel Amuza susțin că acesta aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 34, întrucât afectează sănătatea fizică și psihică a persoanei. În acest sens, arată că măștile de protecție nu sunt eficiente în ceea ce privește prevenirea transmiterii virusului SARS-CoV-2, însă periclitează sănătatea, prin reinhalarea unei părți din dioxidul de carbon expirat și umidificarea măștii și crearea, în acest mediu umed, a condițiilor necesare dezvoltării agenților patogeni. Mai arată și că este afectată relaționarea dintre persoane, ducând la sentimentul de alienare socială.13.Tot cu privire la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 55/2020, autorii excepției arată că masca de protecție este un dispozitiv medical și nu poate fi obligatorie, ci doar recomandată, deoarece, prin obligativitatea purtării unui dispozitiv medical și de către persoanele sănătoase se aduce atingere prevederilor art. 53 din Constituție. Textul de lege criticat încalcă art. 5 din Convenția de la Oviedo din 4 aprilie 1997, ratificată prin Legea nr. 17/2001, potrivit căruia o intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. 14.De asemenea, autorii susțin că art. 13 din Legea nr. 55/2020 încalcă art. 21 din Constituție, întrucât o persoană care nu poartă mască nu este lăsată să intre în clădirile instanțelor de judecată, și se aduce atingere dreptului persoanei de a dispune de ea însăși, drept consacrat de art. 26 din Constituție.15.Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă arată că liberul acces la justiție nu este îngrădit de dispozițiile de lege care instituie obligativitatea purtării măștii de protecție. Formularea unei cereri adresate instanțelor de judecată se poate efectua în diverse modalități, inclusiv în format electronic. De asemenea, arată că se pot institui îngrădiri ale drepturilor garantate persoanei dacă acestea sunt justificate de un scop legitim, iar îngrădirea este proporțională cu scopul urmărit. Măsura sanitară de purtare a măștii de protecție a fost luată tocmai în virtutea obligației aflate în sarcina statului prin dispozițiile art. 34 din Constituție, care trebuie să asigure sănătatea publică, fiind proporționale cu scopul urmărit, respectiv prevenirea răspândirii noului tip de coronavirus. 16.Judecătoria Târgoviște arată că obligația purtării măștii de protecție are drept scop asigurarea sănătății în situații excepționale ce impun și luarea unor măsuri restrictive. 17.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) și ale art. 13 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, precum și obiectul cauzelor în care aceasta a fost ridicată, se apreciază că, în ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 55/2020, critica de neconstituționalitate privește doar dispozițiile lit. a). Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 3 alin. (1) și (2): (1)Starea de alertă se declară la nivel local, județean sau național, atunci când analiza factorilor de risc indică necesitatea amplificării răspunsului la o situație de urgență, pentru o perioadă limitată de timp, care nu poate fi mai mare de 30 de zile.(2)Starea de alertă poate fi prelungită ori de câte ori analiza factorilor de risc indică necesitatea menținerii răspunsului amplificat pentru o perioadă de timp suplimentară, care nu poate fi mai mare de 30 de zile.– Art. 13 lit. a): Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui:a)obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă;.21.Autorii excepției susțin că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 privind dreptul de acces liber la justiție, ale art. 26 referitor la dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, analizând dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, Curtea, prin Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021, a reținut, în esență, că pentru a garanta caracterul temporar al măsurilor dispuse în timpul stării de alertă, dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 prevăd că starea de alertă nu poate fi dispusă decât pentru o perioadă de cel mult 30 de zile. Cu toate acestea, în măsura în care, după expirarea termenului de aplicabilitate a hotărârii anterioare a Guvernului de instituire a acestei stări, se constată că rațiunile care au determinat-o se mențin, legea prevede posibilitatea prelungirii stării de alertă pentru același termen limitat. Decizia Guvernului este circumscrisă unor condiții obiective, clare, respectiv „ori de câte ori analiza factorilor de risc indică necesitatea menținerii răspunsului amplificat pentru o perioadă suplimentară“ și „pentru motive temeinice“ [art. 3 alin. (2) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020]. Pentru a asigura transparența criteriilor pe care Guvernul le evaluează cu prilejul declarării și al prelungirii stării de alertă, în cuprinsul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că vor fi avute în vedere: a) amploarea situației de urgență, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, județean sau național; b) intensitatea situației de urgență, respectiv viteza de evoluție, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive și gradul de perturbare a stării de normalitate; c) insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns; d) densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc; e) existența și gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc.23.Curtea a observat că circumscrierea clară a stării de alertă existenței condițiilor obiective care impun declararea acesteia reiese și din prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 55/2020, care precizează că: „Starea de alertă încetează, înainte de împlinirea termenului pentru care a fost declarată ori prelungită, atunci când analiza factorilor de risc indică faptul că nu mai este necesară menținerea unui răspuns amplificat.“24.Alături de aceste cerințe, măsurile dispuse odată cu emiterea hotărârilor Guvernului pentru prelungirea stării de alertă sunt condiționate de respectarea acelorași exigențe referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți aplicabile și în cazul declarării stării de alertă. 25.Curtea a reținut că reglementările referitoare la prelungirea stării de alertă prevăd cerințe și criterii clare și suficiente pentru ca decizia executivului să fie circumscrisă în mod strict existenței condițiilor obiective generate de evoluția și efectele pandemiei de COVID-19, astfel încât dispariția factorilor care amenință viața și sănătatea persoanelor să justifice și să determine decizia de încetare a stării de alertă. Dispozițiile art. 3 alin. (2) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 nu permit o permanentizare a stării de alertă, ci doar prevăd menținerea acesteia atât timp cât se păstrează condițiile obiective care justifică instituirea unor măsuri restrictive de drepturi și libertăți fundamentale, cu respectarea condițiilor constituționale ale art. 53. Prin urmare, Curtea a apreciat că dispozițiile art. 3 alin. (2) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 nu contravin, prin conținutul lor, acestor prevederi constituționale.26.Cu același prilej, Curtea a arătat însă că ansamblul condițiilor legale care condiționează declararea și prelungirea stării de alertă prin hotărâre a Guvernului dobândește eficiență doar în măsura în care există un mecanism de control al respectării acestor condiții și de sancționare a eventualelor încălcări. Altfel spus, garanția respectării tuturor exigențelor legale referitoare la instituirea și prelungirea stării de alertă nu poate fi realizată decât în măsura în care, în aplicarea prevederilor constituționale ale art. 21, art. 52 și art. 126 alin. (6), hotărârile Guvernului care dispun aceste măsuri sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ. În cadrul controlului judecătoresc, instanțele pot analiza dacă există condițiile obiective care justifică instituirea stării de alertă sau prelungirea acesteia, dacă măsurile sunt dispuse pentru termenul limitat prevăzut de lege, precum și dacă respectă exigențele constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.27.Or, așa cum Curtea a constatat cu prilejul analizării constituționalității art. 72 din Legea nr. 55/2020, dispozițiile acestui act normativ nu asigură un acces efectiv la justiție, întrucât persoanele interesate să conteste în contencios administrativ o hotărâre a Guvernului de declarare sau prelungire a stării de alertă nu au posibilitatea de a obține o hotărâre judecătorească în termenul de aplicabilitate al acestei hotărâri, astfel încât efectele nelegale și consecințele acestora asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justiției să poată fi înlăturate în mod eficient.28.Prin urmare, Curtea a apreciat că afirmațiile referitoare la posibilitatea permanentizării stării de alertă, cu consecința afectării unor drepturi sau libertăți fundamentale, nu își găsesc susținere în dispozițiile art. 3 alin. (2) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, însă pot fi circumscrise dispozițiilor art. 72 din aceeași lege, în măsura în care acestea nu asigură un acces efectiv la justiție.29.Cât privește dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, Curtea, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, a reținut că măsura purtării măștii de protecție face parte din ansamblul măsurilor reglementate de Legea nr. 55/2020 în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. Așa cum a arătat și în expunerea de motive la legea mai sus menționată, legiuitorul național, având în vedere situația de o gravitate excepțională generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 și consecințele negative asupra sănătății publice, a considerat că este necesară intervenția sa legislativă, în condițiile prevederilor constituționale ale art. 53, în vederea reglementării unor măsuri menite să combată efectele pandemiei de COVID-19.30.Curtea a observat că purtarea măștii de protecție ca măsură destinată să combată efectele pandemiei de COVID-19 a fost recomandată sau impusă în majoritatea statelor a căror populație a fost afectată de răspândirea virusului SARS-CoV-2, Curtea constatând o diversitate a modalităților în care autoritățile statale au înțeles să implementeze această măsură, dar o unanimitate în recunoașterea contribuției acesteia în procesul de prevenire a infectării cu virusul SARS-CoV-2.31.Curtea a arătată că, în contextul pandemiei de COVID-19, această măsură vizează acoperirea căilor respiratorii, respectiv a nasului și a gurii, cu un material, astfel încât să se diminueze într-o măsură cât mai eficientă inhalarea particulelor respiratorii provenind de la o persoană posibil infectată cu coronavirusul SARS-CoV-2, ca urmare a respirației, vorbirii, tusei sau strănutului. Din această perspectivă, obligația vizează protecția persoanei care poartă mască. La fel, însă, măsura contribuie și la diminuarea răspândirii particulelor respiratorii de către persoana care poartă masca de protecție către celelalte persoane aflate în proximitatea sa. Privită astfel, măsura este văzută ca un mod de protejare a celor care vin în contact cu o persoană posibil infectată.32.Curtea a constatat că, însoțită de alte măsuri de igienă și distanțare socială, purtarea măștii de protecție contribuie la realizarea obiectivului de prevenție a transmiterii intracomunitare a coronavirusului SARS-CoV-2. În condițiile în care amploarea, evoluția pandemiei, precum și insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns față de acest fenomen impun concentrarea tuturor eforturilor și adoptarea tuturor măsurilor pentru a combate efectele pandemiei de COVID-19, instituirea obligativității purtării măștii de protecție constituie o măsură justificată și necesară pentru protejarea dreptului la viață și la sănătate al persoanelor.33.Curtea apreciază că cele reținute prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021 răspund criticilor formulate în prezenta cauză referitoare la încălcarea dreptului persoanelor la ocrotirea sănătății. 34.Desigur, Curtea recunoaște faptul că, în situații justificate în mod obiectiv de starea sănătății anumitor persoane, dovedite prin acte medicale, legiuitorul poate și trebuie să prevadă modalitatea în care persoanele aflate în astfel de situații vor fi exceptate de la obligația de a purta masca de protecție. Dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 nu interzic însă astfel de exceptări, ci lasă în sarcina ministrului sănătății și a ministrului afacerilor interne reglementarea condițiilor concrete în care, în funcție de contextul avut în vedere, se va implementa măsura obligatorie a purtării măștii de protecție în perioada pandemiei de COVID-19.35.În ceea ce privește critica vizând încălcarea art. 53 din Constituție, întrucât dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 ar institui obligația purtării unui dispozitiv medical, Curtea reține că purtarea obligatorie a măștii de protecție nu poate fi echivalată cu o intervenție medicală asupra corpului persoanei în sensul art. 1 lit. d) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, care prevede că „prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.“ Așa cum s-a reținut și mai sus, purtarea măștii de protecție în contextul justificat de pandemia de COVID-19 este o măsură ce vizează prevenirea transmiterii virusului SARS-CoV-2 și urmărește, deopotrivă, atât protejarea persoanei care o poartă, cât și a celor cu care aceasta intră în contact. Chiar dacă, în anumite cazuri, măștile de protecție îndeplinesc condițiile pentru a fi calificate drept dispozitive medicale, purtarea lor nu este echivalentă unui act medical efectuat asupra persoanei.36.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 26 din Constituție, Curtea reține că acest drept constituțional consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăși, dacă nu încalcă ordinea sau bunele moravuri. Altfel spus, prevederile constituționale ale art. 26 vizează libertatea de care dispune omul de a se manifesta fizic și a lua decizii referitoare la corpul său, atât timp cât nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, acest drept nu are un caracter absolut, limitele sale fiind modelate de criteriile de ordine publică și bune moravuri ale societății, de aria de extindere și gradul de protecție a drepturilor și libertăților altora surprinse într-un anumit moment istoric. Or, Curtea observă că, în contextul pandemiei de COVID-19, imperativul protecției dreptului la sănătate și la viață a dobândit noi dimensiuni. În acest context istoric aparte, marcat de larga și rapida răspândire a unui virus cu efecte grave asupra sănătății persoanelor, frecvent letal, obligația de a purta masca de protecție în vederea prevenirii transmiterii ori contractării virusului SARS-CoV-2 se circumscrie textului constituțional care consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăși în limitele impuse de imperativul respectării drepturilor celorlalți.37.În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea reține că obligația de a purta masca de protecție nu afectează dreptul privind accesul liber la justiție. Astfel, persoanele care refuză să se supună acestei obligații au posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată prin mijloace care nu presupun prezența fizică a acestora, fie printr-un reprezentant, fie prin transmiterea cererii prin mijloace electronice [art. 148 alin. (2) din Codul de procedură civilă].38.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marin Ivana în Dosarul nr. 29.681/325/2020 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și de Daniel Amuza în Dosarul nr. 24/315/2021 al Judecătoriei Târgoviște și constată că dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x