DECIZIA nr. 897 din 16 decembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 și ale art. 168 alin. (1) din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Euroluc Trans – S.R.L. Șcheia, județul Suceava, în Dosarul nr. 3.415/40/2017 al Curții de Apel Suceava – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.131D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de înștiințare fiind legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, nefiind încălcate textele din Legea fundamentală invocate de către autoarea excepției. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, îndreptată prin Încheierea nr. 74 din 20 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.415/40/2017, Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și ale art. 168 alin. (1) din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Euroluc Trans – S.R.L. Șcheia, județul Suceava, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni de anulare a deciziei privind desfacerea contractului de muncă și plata de drepturi salariale. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că art. 38 din Codul muncii este contrar exigențelor de claritate a legii și încalcă dreptul la apărare al angajatorului. Astfel, deși definiția tranzacției din art. 2.267 alin. (1) din Codul civil se referă la contract, art. 38 din Codul muncii ar fi aplicabil și în cazul actelor juridice unilaterale ale angajatului prin care se recunoaște îndeplinirea de către angajator a obligației de a plăti salariul. … 6.Dreptul la apărare se încalcă, deoarece se restrânge angajatorului sfera mijloacelor de probă cu care poate dovedi îndeplinirea obligațiilor, în condițiile în care, de exemplu, declarând că a primit salariul, angajatul nu renunță la dreptul la salariu, ci recunoaște că acest drept a fost îndeplinit/executat de către angajator. … 7.În opinia autoarei excepției, legiuitorul ar trebui să reglementeze expres momentul în care operează renunțarea la drepturile legale ale salariaților sau limitarea acestora. Astfel, dacă la încheierea contractului salariatul nu poate renunța la dreptul de a primi salariul, ulterior, dacă angajatul declară că a primit salariul, nu se mai justifică considerarea acestei recunoașteri ca renunțarea la dreptul respectiv. … 8.Cu referire la art. 168 alin. (1) din Codul muncii, arată că este constituțional doar în măsura în care sintagma „orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit“ include și declarații prin care salariații recunosc încasarea drepturilor salariale. Sintagma „orice alte documente justificative“, fiind mult prea generală, nu este conformă exigențelor de calitate a legii. … 9.Mai departe, se susține că acest text de lege nu se corelează cu art. 1.499 din Codul civil, deoarece textul criticat nu precizează care sunt documentele justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Pentru a putea dovedi încasarea salariului, un înscris trebuie să fie semnat de salariat, acesta fiind motivul pentru care legiuitorul se referă la semnarea statelor de plată. … 10.Se încalcă și dreptul la apărare al angajatorului, câtă vreme, din cauza neclarității art. 168 alin. (1) din Codul muncii, deși angajatul recunoaște printr-un înscris semnat că a primit salariul, acesta nu va fi luat în considerare de către instanțe, deși exprimă voința nealterată a salariatului cu privire la încasarea salariilor. … 11.Autoarea invocă în susținere și decizii ale Curții Constituționale cu privire la standardele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească actele normative. … 12.Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă nu își formulează, în mod expres, opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 și ale art. 168 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, care au următorul cuprins:– Art. 38: „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.“; … – Art. 168 alin. (1): „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit“. …  … 17.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind procesul echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, consideră că sunt încălcate și art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) și art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 38 teza întâi din Codul muncii, potrivit cărora „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege“, se referă la instituția renunțării la un drept substanțial în materia dreptului muncii. În planul dreptului civil material, renunțarea la dreptul substanțial este reglementată de art. 13 din Codul civil, potrivit căruia „Renunțarea la un drept nu se prezumă“, iar în planul dreptului procesual este reglementată de art. 408 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului“. Se observă, deci, că legiuitorul a reglementat în mod diferențiat, chiar opus, instituția renunțării la un drept substanțial în dreptul muncii și, respectiv, în dreptul civil. Astfel, dacă în dreptul civil se poate susține că, principial, renunțarea la un drept este permisă, art. 13 din Codul civil interzicând exclusiv prezumarea renunțării, în materia dreptului muncii renunțarea este, principal, interzisă. … 19.Rațiunile unei astfel de reglementări diferențiate pot fi cu ușurință relevate. Astfel, dreptul la muncă este recunoscut printr-o reglementare expresă în Constituție, mai precis în art. 41 alin. (1), care dispune că „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă“. Întrucât munca este un aspect crucial al existenței individuale și colective, însăși Constituția reglementează dreptul la exercitarea acesteia. Mai mult, având în vedere că, prin natura lor, raporturile de muncă presupun o subordonare principială și legal consacrată a angajatului față de angajator, consacrarea în Constituție a dreptului fundamental la muncă trebuie să fie înțeleasă și ca o protecție oferită celui aflat într-o poziție vulnerabilă, angajatul, în fața celui mai puternic, angajatorul. În schimb, sfera mult mai cuprinzătoare a raporturilor de drept civil este, printre altele, guvernată (și) de principiul egalității formale a părților acestora. Ca atare, dispozițiile art. 38 teza întâi din Codul muncii trebuie înțelese ca un mecanism de asigurare a acestei protecții care trebuie să fie acordată angajatului. Interdicția expresă din cuprinsul art. 38 teza întâi din Codul muncii impusă angajatului – de a renunța la drepturile ce îi sunt recunoscute prin lege – reprezintă un mecanism efectiv și chiar necesar pus la punct de către legiuitor pentru a garanta dreptul fundamental la muncă. La rândul său, interdicția cuprinsă în art. 38 teza a doua din Codul muncii, potrivit căruia „Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate“, reprezintă o normă-mijloc menită să asigure efectivitatea normei-scop, cuprinsă în teza întâi a articolului menționat. În lipsa acestei norme-mijloc, norma-scop și-ar pierde mult din vitalitate și chiar însăși utilitatea. Într-adevăr, nulitatea expresă a unei eventuale tranzacții prin care angajatul ar renunța la drepturile acordate de lege închide, practic, posibilitatea de a eluda efectivitatea interdicției renunțării la drepturile prevăzute de lege. Prin urmare, art. 38 din Codul muncii, în ambele sale componente, contrar susținerii din motivarea excepției, respectă exigențele de calitate a legii. … 20.Criticile formulate prin raportare la dreptul la apărare vădesc confuzia dintre, pe de o parte, chestiunea renunțării la un drept legal, în particular dreptul la salariu, și, pe de altă parte, chestiunea executării de către angajator a obligației legale de a achita salariul. Aceste problematici sunt distincte: simplul fapt că legiuitorul interzice renunțarea la dreptul de a încasa salariul nu are nicio repercusiune asupra executării contractului de muncă și, implicit, a dovedirii faptului plății salariului. Astfel, prevederile criticate interzic renunțarea la dreptul de a primi salariul, prin act unilateral al angajatului sau pe calea unei tranzacții încheiate între angajat și angajator, și nu au o legătură directă cu faptul plății și primirii acestuia. Cum s-a menționat, recunoașterea primirii salariului reprezintă o simplă chestiune de executare a raporturilor de dreptul muncii. Prin urmare, interdicția impusă salariatului de a renunța la dreptul de a primi salariul nu îl împiedică pe angajator de a se prevala, în dovedirea executării obligațiilor contractuale, de eventuala recunoaștere scrisă a angajatului că a primit salariul. În aceste condiții, și critica formulată din perspectiva dreptului la apărare este neîntemeiată. … 21.În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a art. 168 alin. (1) din Codul muncii, Curtea observă că, în realitate, prevederile acestuia pot fi înțelese și ca un mijloc pus de lege la dispoziția angajatorului prin care acesta își poate reprezenta pentru viitor, în mod clar și efectiv, raporturile cu angajatul. Aceste norme sunt deci, în parte cel puțin, norme de protejare a angajatorului care, contrar susținerilor autoarei prezentei excepții, îl ajută să construiască în mod clar raporturile cu angajații săi. În mod concret, art. 168 alin. (1) din Codul muncii stabilește maniera în care angajatorul va putea proba că și-a executat obligația fundamentală, de plată a salariului. Este indicat mijlocul de probă dominant, cel mai răspândit și lesnicios în raporturile de muncă, respectiv semnarea statelor de plată de către salariat prin care recunoaște încasarea acestuia. Mai mult decât atât, legiuitorul a generalizat admisibilitatea tuturor înscrisurilor, pe care le denumește documente justificative, în probarea faptului plății salariului. Contrar susținerii autoarei excepției, simplul fapt că legiuitorul nu a detaliat expresia documente justificative nu antrenează, automat, sancțiunea neclarității acesteia. Curtea Constituțională nu poate să se substituie instanțelor judecătorești cărora, în procesul de înfăptuire a justiției, le revine rolul de a interpreta legea în procesul de soluționare a litigiilor cu care sunt învestite. … 22.Curtea reamintește că, prin Decizia nr. 882 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, a reținut că art. 168 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii nu creează o situație discriminatorie sau favorizantă pentru vreuna dintre părțile contractului de muncă. Această cerință prevăzută de textul criticat contribuie, în fapt, la protejarea siguranței raporturilor juridice dintre salariați și angajatori. De asemenea, Curtea a mai arătat că nu este împiedicată nici exercitarea dreptului la apărare al angajatorului, întrucât acesta este cel care deține documentele justificative prevăzute de textul de lege criticat, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Euroluc Trans – S.R.L. Șcheia, județul Suceava în Dosarul nr. 3.415/40/2017 al Curții de Apel Suceava – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 38 și ale art. 168 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește