DECIZIA nr. 896 din 15 decembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 182 din 23 februarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 322
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 326
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 322
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 326
ART. 1REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 322
ART. 1REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 326
ART. 4REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 322
ART. 4REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 326
ART. 5REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 322
ART. 7REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 326
ART. 9REFERIRE LAHOTARARE 29/07/2008
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 322
ART. 13REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 326
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 14REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 322
ART. 14REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 326
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 15REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 322
ART. 15REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 326
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 838 09/12/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 și ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de revizuenta Carmen Ionescu în Dosarul nr. 1.998/62/2017 al Tribunalului Brașov – Secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 813/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că autoarea excepției solicită, pe de o parte, interpretarea noțiunii de înscris nou, iar, pe de altă parte, extinderea sferei cazurilor de revizuire cu un caz nou, atribuții care nu intră însă în competența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 21 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.998/62/2017, Tribunalul Brașov – Secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 și ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de revizuenta Carmen Ionescu cu prilejul soluționării cererii de revizuire formulate în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că sintagma „s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților“ din cuprinsul art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă este neconstituțională și limitativă atunci când revizuirea se face în baza unor acte normative care au fost descoperite după pronunțarea sentinței. Arată, în acest sens, că în cauză, potrivit interpretării instanței de judecată, justițiabilul „trebuie să cunoască din oficiu toate actele normative emise de către autorități, chiar dacă acestea nu au fost aduse la cunoștința publicului prin publicarea în Monitorul Oficial sau în altă parte“, context în care face referire la Ordinul ministrului sănătății nr. 663/2006, apreciat de autoarea excepției ca fiind relevant cu privire la admisibilitatea cererii sale de revizuire, act despre care susține, însă, că nu a fost făcut public niciodată. Din această perspectivă, autoarea excepției arată că „în considerarea dreptului la apărare, justițiabilul are dreptul să folosească orice act normativ pe care îl consideră necesar, iar în situația în care autoritățile ascund existența unor asemenea acte, să fie posibilă invocarea lor măcar în faza de revizuire“. 6.Aceasta apreciază, de asemenea, că reglementarea criticată încalcă și accesul liber la justiție, întrucât justițiabilul nu mai poate cere revizuirea, deși descoperă noi acte normative în favoarea sa, dar care nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României sau în altă parte, astfel încât, pentru a fi constituțională, susține că „legea ar trebui să prevadă că orice act normativ care nu a fost adus la cunoștința publicului de autoritățile competente este document doveditor într-o cauză de revizuire.“7.Referitor la art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, autoarea excepției apreciază că textul de lege este limitativ în privința cazurilor speciale de revizuire, ceea ce împiedică stabilirea adevărului, astfel încât, pentru a fi constituțională și pentru a nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, legea ar trebui să prevadă posibilitatea de a se dezbate legalitatea altor documente și probe din dosarul de fond, în măsura în care înscrisul doveditor are legătură cu acestea, precum și consecințele juridice care s-ar fi produs dacă înscrisul doveditor ar fi fost cunoscut la momentul judecării fondului, această observație fiind valabilă doar pentru revizuirile care se bazează pe descoperirea unor înscrisuri doveditoare.8.Tribunalul Brașov – Secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, iar prin limitarea motivelor de revizuire și a dezbaterilor la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază nu se aduce atingere nici accesului liber la justiție și nici dreptului la apărare al părții revizuente, deoarece instanța este chemată să verifice, prin raportare la înscrisul nou prezentat, dacă, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, starea de fapt a fost corect stabilită și dacă soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată, în ipoteza în care înscrisul ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării cauzei. Instanța arată că dreptul la un proces echitabil și protecția dreptului la apărare trebuie asigurate tuturor părților din proces, ceea ce presupune că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei decât în cazuri excepționale.9.Învederează că în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exemplu fiind Cauza Mitrea contra României, în care instanța europeană a arătat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (a se vedea și Cauza Ryabykh împotriva Rusiei).10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 și ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, care aveau următorul cuprins normativ:– Art. 322 alin. 1:Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […]5.dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.– Art. 326 alin. 3: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.“14.Curtea subliniază faptul că soluția legislativă criticată în speță, cuprinsă în art. 322 alin. 1 pct. 5 și art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, se regăsește, în prezent, cu un conținut normativ similar, în cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 5 și, respectiv, al art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.15.Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a reținut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea constată că, în speță, prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 și art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, deși nu mai sunt în vigoare la momentul pronunțării prezentei decizii, pot fi supuse controlului de constituționalitate, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza concretă dedusă judecății.16.În susținerea neconstituționalității prevederilor criticate, autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și a celor ale art. 24 privind dreptul la apărare.17.Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține că autoarea acesteia invocă, mai degrabă, aspecte care țin de fondul litigiului, fiind nemulțumită, pe de o parte, de modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale de către instanța de judecată, precizând, în acest sens, că în „interpretarea instanței de judecată, justițiabilul trebuie să cunoască din oficiu toate actele normative emise de către autorități, chiar dacă acestea nu au fost aduse la cunoștința publicului prin publicarea în Monitorul Oficial sau în altă parte“. 18.În acest context, Curtea învederează faptul că, în temeiul art. 126 alin. (3) din Constituție, competența de interpretare și aplicare a legii revine instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea litigiului sau căilor de atac, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură unificarea practicii judiciare. Așa fiind, raportat la cauza concretă dedusă judecății, modul în care instanța care a judecat cererea de revizuire a înțeles să interpreteze și să aplice textele de lege criticate excedează controlului exercitat de Curtea Constituțională.19.Pe de altă parte, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate are în vedere și o omisiune de reglementare din cuprinsul prevederilor criticate, respectiv o completare a acestora, în sensul că „legea ar trebui să prevadă că orice act normativ care nu a fost adus la cunoștința publicului de autoritățile competente este document doveditor într-o cauză de revizuire“, precum și faptul că „legea ar trebui să prevadă posibilitatea de a se dezbate legalitatea altor documente și probe din dosarul de fond, în măsura în care înscrisul doveditor are legătură cu acestea, precum și consecințele juridice care s-ar fi produs dacă înscrisul doveditor ar fi fost cunoscut la momentul judecării fondului“. Raportat la aceste susțineri, Curtea apreciază că, în mod indirect, se solicită instanței de contencios constituțional completarea situațiilor în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.20.Or, față de cele expuse, Curtea precizează că atât aspectele privind interpretarea și aplicarea legii, respectiv verificarea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire, cât și cele privind o eventuală omisiune de reglementare, în sensul că norma criticată nu prevede în mod expres și alte motive de admitere a acestei căi extraordinare de atac, nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță „numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 și ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de revizuenta Carmen Ionescu în Dosarul nr. 1.998/62/2017 al Tribunalului Brașov – Secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x