DECIZIA nr. 893 din 15 decembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 12 martie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 193 06/11/2000
ART. 6REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 9REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 16REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 16REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 282 08/05/2014
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 93 28/02/2017
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 245 19/04/2016
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 270 07/05/2014
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 30REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 30REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 371 03/06/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 839 09/12/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Piraeus Bank România – S.A. în Dosarul nr. 14.509/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 707/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca nefondată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă bogata jurisprudență a Curții Constituționale în această materie, în special Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care Curtea a stabilit limitele de constituționalitate ale Legii nr. 77/2016.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 14 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.509/236/2016, Judecătoria Giurgiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de creditoarea Societatea Piraeus Bank România – S.A. cu prilejul judecării unei acțiuni civile între aceasta și debitorii Fifiita Viorica Valentina și Fifiita Marian Raicu, într-o cauză având ca obiect „contestație creditor Legea nr. 77/2016“.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că Legea nr. 77/2016 este un act normativ prin care debitorii care consideră că nu mai pot onora datoriile către bancă sau nu mai vor să plătească, în cazul unui credit ipotecar sau al unui credit garantat cu ipotecă, pot renunța definitiv la rambursarea creditului și a accesoriilor acestuia, concomitent cu renunțarea la dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația de locuință pe care l-au dat în ipotecă. Susține că adoptarea Legii nr. 77/2016 reprezintă un răspuns din partea clasei politice ca urmare a presiunii publice și a dosarelor aflate în prezent pe rolul instanțelor naționale privind constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale, în baza prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori demarate fie de consumatori în mod individual, fie în cadrul unor dosare colective. În opinia autoarei excepției, în loc să reprezinte o soluție justă a unor probleme economice și sociale pe care le au o parte din consumatorii care au contractat credite ipotecare, răspunsul normativ din Legea nr. 77/2016 încalcă într-o manieră disproporționată libertățile altor subiecte de drept – instituțiile financiar-bancare și nebancare, încălcare ale cărei efecte se propagă, din punct de vedere economic, asupra întregii populații.6.Punctual, apreciază că stingerea datoriilor prin darea în plată în baza Legii nr. 77/2016, cu privire la un contract încheiat anterior intrării acestei legi în vigoare, reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legii, deoarece prin contractul de credit părțile au stabilit obligațiile reciproce și modalitatea concretă de executare, iar una dintre părți și-a executat, sub imperiul legii vechi, în integralitate obligațiile esențiale asumate, având așteptarea legitimă de a primi contraprestația în modalitatea prevăzută de legea de la data contractării și de dispozițiile contractului care leagă părțile. Practic, aplicarea, în forma actuală, a Legii nr. 77/2016 asupra contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare nu afectează doar efectele prezente sau viitoare ale raportului juridic vechi, ci modifică chiar raportul juridic vechi, deoarece efectul legii noi este chiar schimbarea obiectului obligației asumate de consumator prin încheierea contractului de credit, ceea ce este nepermis. Autoarea excepției susține, astfel, că la stabilirea sferei de acțiune în timp a legii trebuie să se țină cont atât de prioritatea noii legi față de cea veche, cât și de siguranța raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv de ordine publică. În consecință, apreciază că Legea nr. 77/2016 este neconstituțională în măsura în care s-ar aplica cu privire la contracte de credit încheiate anterior datei intrării sale în vigoare, astfel încât legea modifică raporturi juridice contractuale, intervenind exclusiv în favoarea uneia dintre părțile contractului, prin prejudicierea patrimoniului celeilalte părți contractante, instituind deci o discriminare inacceptabilă între subiecții de drept privat.7.Referitor la invocarea art. 53 din Constituție, aceasta arată că dacă protejarea unei anumite categorii de subiecți de drept poate fi considerată necesară într-o societate democratică, totuși aceasta nu se poate face în detrimentul unei alte categorii prin încălcarea unor drepturi fundamentale. Deși prin adoptarea acestei legi s-a dorit să se vină în sprijinul debitorilor – persoane fizice care nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către bancă, în situația în care imobilul aflat în proprietatea debitorului a fost valorificat în urma executării silite, rămânând o diferență de plată din partea debitorului, actul normativ nu reglementează însă o procedură care să permită stingerea datoriilor izvorâte din contracte de credit pentru acea categorie de debitori. Prin urmare, chiar și un consumator care deține mijloace de achitare a obligațiilor asumate prin încheierea contractului de credit poate beneficia de prevederile Legii nr. 77/2016, aplicarea actului normativ criticat fiind lăsată la discreția consumatorului. În acest context, susține că Legea nr. 77/2016 nu reprezintă o necesitate pentru societatea română actuală, instanța de contencios constituțional fiind chemată să analizeze dacă măsurile adoptate prin forma actuală a legii sunt proporționale cu scopul urmărit declarat de legiuitor prin expunerea de motive, anume acela de a-i proteja pe debitorii – persoane fizice care nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituția de credit în situația în care imobilul aflat în proprietatea debitorului cu care a garantat rambursarea creditului a fost executat și a mai rămas o diferență de plată din partea debitorului.8.Autoarea excepției susține, de asemenea, că prin Legea nr. 77/2016 se aduce o gravă încălcare a dreptului la libertate economică și a libertății comerțului, întrucât prin actul normativ criticat se intervine în raporturile juridice încheiate de bănci cu consumatorii, afectând esențial contraprestația la care creditorul este îndreptățit prin încheierea contractelor de credit. Simpla modificare a condițiilor economice pe parcursul executării unui contract de credit, condiții care nu sunt sub influența creditorului, nu justifică modificarea obligației esențiale a debitorului dintr-un contract de credit prin lipsirea creditorului de posibilitatea de recuperare în integralitate a creanței sale. Arată astfel că Legea nr. 77/2016 modifică raporturi juridice contractuale, intervenind exclusiv în favoarea uneia dintre părțile contractului, prin prejudicierea patrimoniului celeilalte părți contractante, instituind deci o discriminare inacceptabilă între subiecții de drept privat. 9.Raportat la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autoarea excepției susține că prin legiferarea stingerii datoriilor în urma dării în plată Banca ajunge cel mai adesea în situația în care, prin efectul legii, este, pe de o parte, forțată să primească în proprietate un bun (cu toate consecințele care decurg de aici, inclusiv costuri de administrare și conservare a unui set numeros de imobile), iar, pe de altă parte, este lipsită de posibilitatea de valorificare a unei părți din creanța sa, fără a primi în schimb vreo compensație, ceea ce echivalează cu o reală expropriere fără dreaptă și prealabilă despăgubire. Așa fiind, consideră că este esențial în analiza constituționalității Legii nr. 77/2016 să se verifice dacă, în realitate, legea nu conduce la golirea de conținut a dreptului creditorului sau aduce atingere însăși substanței dreptului garantat, caz în care legea este contrară art. 44 din Constituție. Exproprierea cu privire la dreptul de creanță al creditorului reprezintă o măsură severă, deoarece prin aceasta nu se instituie o simplă limitare a dreptului creditorului, ci reprezintă chiar o pierdere a însuși dreptului, expropriere care nu poate interveni decât pentru cauze de utilitate publică. Chiar dacă s-ar aprecia că utilitatea publică este reprezentată de protecția consumatorilor, întotdeauna aceasta trebuie realizată cu o dreaptă și prealabilă despăgubire. Măsurile de protecție socială nu pot fi realizate prin impunerea de consecințe nefaste asupra operatorilor economici privați, ci trebuie susținute din resurse statale, ceea ce nu se regăsește în cazul Legii nr. 77/2016, care prevede că creditorul primește în schimbul creanței proprietatea asupra unui imobil, indiferent dacă valoarea acestuia este suficientă pentru a acoperi creanța stinsă prin efectul legii.10.Cu privire la susținerile privind încălcarea art. 148 alin. (2) din Constituție, autoarea excepției arată că atât din dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, cât și din prevederile Deciziei 98/415/CE reiese cu claritate că statul român ar fi trebuit să obțină un aviz de la Banca Centrală Europeană (B.C.E.) cu privire la proiectul legii dării în plată, având în vedere că această normă are o influență substanțială asupra stabilității instituțiilor și piețelor financiare. Or, prin nerespectarea obligației de a solicita avizul B.C.E. cu privire la adoptarea Legii nr. 77/2016, proiect ce are o influență substanțială asupra stabilității instituțiilor și pieței financiare, statul român și-a încălcat obligația constituțională prevăzută în art. 148 alin. (2), de adecvare a dreptului național cu dreptul european.11.Judecătoria Giurgiu – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar actul normativ criticat este constituțional, din moment ce, potrivit expunerii de motive, reprezintă o transpunere a prevederilor Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile Legii nr. 77/2016 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 care consacră principiul nediscriminării, ale art. 44 alin. (2) și (3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit cărora „Statul trebuie să asigure (…) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție“, ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și dispozițiilor art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17.Raportat la situația de fapt din speță, astfel cum reiese din dosarul cauzei, Curtea reține, în esență, că între creditoarea Piraeus Bank România – S.A. și debitorii Fifiita Viorica Valentina și Fifiita Marian Raicu, în calitate de împrumutați, a fost încheiat un contract de credit în anul 2016, aceștia depunând și două garanții imobiliare, respectiv o garanție imobiliară de prim rang constituită asupra unui imobil aparținând coplătitorilor, precum și o garanție imobiliară de rang doi constituită asupra unui alt imobil. Având în vedere imposibilitatea de a-și mai continua plata normală a contractului de credit menționat, împrumutații au solicitat creditoarei Piraeus Bank România – S.A. stingerea oricărei datorii, prin remiterea bunului imobil conform contractului de ipotecă aferent contractului de credit.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite au mai constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză.19.În speță, Curtea constată că, în ceea ce privește o parte dintre prevederile criticate din Legea nr. 77/2016, nu sunt respectate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a căror existență rezultă din art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“ și „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.20.Curtea reține, astfel, că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituțională, iar prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. Întrucât în prezenta cauză sesizarea Curții Constituționale a fost realizată ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, adică după data de 18 ianuarie 2017, și ținând cont de faptul că în speță contractul de credit a fost încheiat sub imperiul vechiului Cod civil din 1864, respectiv în anul 2008, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5) și (6) și art. 8 din Legea nr. 77/2016, este inadmisibilă. De asemenea, având în vedere Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, este inadmisibilă și excepția de neconstituționalitate referitoare la sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din cuprinsul art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016.21.Totodată, Curtea constată că, întrucât în cauză contractul de credit a fost încheiat înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, este relevant cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, raportate la art. 3 teza întâi din același act normativ, ce vizează numai noul Cod civil, excepție care va fi respinsă ca inadmisibilă. Tot astfel, data încheierii contractului de credit (2008) este relevantă și în examinarea admisibilității excepției având ca obiect neconstituționalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reține astfel că, potrivit primei teze a acestui articol, prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, întrucât aceasta vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.22.Pe fondul excepției, Curtea a statuat că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 este o decizie interpretativă, așa încât, atunci când criticile de neconstituționalitate a unei normei juridice privesc un înțeles sau înțelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumția de constituționalitate și care nu au fost excluse din cadrul constituțional prin decizia interpretativă, este evident că instanța constituțională este competentă să analizeze fondul excepției de neconstituționalitate (a se vedea Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017).23.Astfel, în bogata sa jurisprudență în această materie, cu titlu exemplificativ fiind Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 94 și următoarele, Curtea a statuat, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, că regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credință și echitatea atunci când are loc o schimbare fundamentală a condițiilor de executare a contractului. Curtea a reținut că prevederile puse în principal în discuție prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituție sunt cele ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, iar din analiza acestor prevederi legale rezultă faptul că ele se aplică și contractelor aflate în curs de derulare. Expresia „în derulare“ a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi și cazul prevăzut de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii. Curtea a mai reținut că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, Curtea a constatat că prevederile acestei legi nu retroactivează.24.Cu privire la critica privind pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă, potrivit căreia noțiunea fundamentală de egalitate în fața legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferențiat în cazul unor situații distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituțional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat“. 25.Cu referire la criticile formulate din perspectiva contrarietății Legii nr. 77/2016 cu dispozițiile art. 45 și 135 din Constituție, Curtea a reținut că însuși textul art. 45 din Constituție dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie – în condițiile legii – legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cele ale liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor“. 26.Prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, Curtea a constatat că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligației un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăților pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăților este o măsură imediată, care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condițiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestația creditorului, debitorul obligației va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. Mai mult, Curtea a reținut că, în condițiile în care instanța judecătorească admite contestația formulată de profesionist, prestațiile bănești datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligației, în acest caz, având dreptul și la repararea prejudiciului, în măsura în care instanța judecătorească a constatat reaua-credință a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.27.Referitor la art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 prin raportare la celelalte prevederi ale acestui act normativ, Curtea a subliniat că toate considerentele anterioare sunt aplicabile mutatis mutandis, iar în ceea ce privește criticile aduse din perspectiva încălcării dreptului de proprietate privată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), Curtea a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Curtea a reținut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59 și 60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate. Așadar, Curtea respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.28.În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauza dedusă controlului de constituționalitate.29.De asemenea, în ceea ce privește invocarea art. 148 din Constituție, Curtea reține că prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 148 nu au incidență în cauză.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce privește prevederile art. 11 teza întâi, raportate la prevederile art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, și cu unanimitate de voturi, în ceea ce privește celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, raportate la prevederile art. 3, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) și alin. (5)-(6) și ale art. 8 din același act normativ, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 și a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ cuprinsă în art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Piraeus Bank România – S.A. în Dosarul nr. 14.509/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 11 teza întâi, raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x