DECIZIA nr. 890 din 16 decembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, în ansamblul său, a dispozițiilor art. I pct. 19 prin raportare la art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, precum și ale art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Liviu Lugoj în Dosarul nr. 16.610/325/2019 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 295D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 509D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere și a dispozițiilor art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de George-Adrian Urziceanu în Dosarul nr. 14.939/301/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 509D/2020 la Dosarul nr. 295D/2020, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 13.382 din 4 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.610/325/2019, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, în ansamblul său, și a dispozițiilor art. I pct. 19 prin raportare la art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 și ale art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția a fost ridicată de Liviu Lugoj într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri în materie contravențională. … 8.Prin Încheierea din 17 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.939/301/2019, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere și a dispozițiilor art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția a fost ridicată de George-Adrian Urziceanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri în materie contravențională. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă, prin care se susține, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 sunt neconstituționale, deoarece niciuna dintre soluțiile legislative cuprinse în acest act normativ nu se fundamentează pe existența unei situații extraordinare, a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Totodată, la momentul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 nu a fost respectată obligația de motivare a necesității reglementării și a situației de fapt ce a impus o asemenea soluție legislativă. Practic, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență în domeniul legii organice prin utilizarea, în mod abuziv, a competenței de delegare legislativă întemeiată pe art. 115 alin. (4) din Constituție. Motivele expuse de Guvern pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 nu respectă exigențele necesare adoptării unui asemenea act normativ, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019, Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000 sau Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006. Cu privire la justificarea situației extraordinare, atât în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, cât și în nota de fundamentare, Guvernul invocă schimbările legislative în domeniul transportului public, impunându-se „abordarea într-o viziune nouă, integrată, a legislației în vigoare“, aspecte în raport cu care nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de Legea fundamentală în materie de delegare legislativă, întemeiată pe art. 115 alin. (4) din Constituție. Aceste constatări ale Guvernului pot constitui, cel mult, temeiul promovării de către Guvern a unui proiect de lege pentru modificarea și punerea în acord a actualului cadru normativ în domeniul transportului în regim de taxi sau în regim de închiriere, însă nu justifică și nu semnifică o situație extraordinară care nu necesită amânare, astfel încât să determine adoptarea unei ordonanțe în regim de urgență. Caracterul superficial al argumentării situației extraordinare reiese din nota de fundamentare în cuprinsul căreia Guvernul invocă Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007. În susținerea criticii de neconstituționalitate este invocat Avizul Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 21/2019. … 10.În condițiile în care jurisprudența Curții Constituționale a statuat, cu privire la conceptul de situație extraordinară și conceptul de urgență, că acestea nu se suprapun cu motivarea utilității reglementării, a oportunității adoptării actului normativ sau cu scopul/rațiunea legiferării, este evident că situația extraordinară nu poate fi determinată de existența unui cadru legislativ neunitar, complex, imprevizibil, iar urgența măsurii nu poate fi justificată de nevoia îmbunătățirii acestui cadru sau de cea a armonizării legislației române cu cea europeană. Or, fără îndoială că scopul urmărit prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 a fost perfecționarea legislației, așa cum rezultă atât din preambulul acestui act normativ, cât și din nota de fundamentare. Mai mult decât atât, în condițiile în care Parlamentul voia să dispună modificări legislative în domeniu, acestea puteau fi reglementate odată cu Legea nr. 328/2018 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, fapt care nu s-a întâmplat, de unde rezultă că o atare schimbare legislativă nu este oportună. … 11.Soluția Guvernului de transformare a unei contravenții cu caracter repetat într-o contravenție simplă prin intermediul unei ordonanțe de urgență este neconstituțională, neexistând o situație extraordinară care să justifice acest demers legislativ. Un alt argument al Guvernului pentru a legifera prin intermediul ordonanței de urgență a fost o presupusă existență a evaziunii fiscale în domeniul serviciilor de transport în regim de taxi sau în regim de închiriere. Or, acest argument este înlăturat de Ministerul Finanțelor Publice, care, în Punctul de vedere nr. 804.591/804.599/2019, menționat în Avizul Consiliului Legislativ cu privire la proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 21/2019, menționează următoarele: „Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, «veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale, indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale». În acest context, Ministerul Finanțelor Publice apreciază că veniturile obținute de operatorii de transport fără licențe de traseu, în condițiile în care acestea sunt declarate, potrivit legii, nu au efect în domeniul evaziunii fiscale, astfel cum sunt reglementate faptele de evaziune fiscală, potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare“. Astfel, invocarea, în mod nereal, a existenței unor fapte de evaziune fiscală în nota de fundamentare conduce la emiterea ordonanței de urgență cu exces de putere, în sensul în care acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin urmare, în considerarea celor arătate mai sus, în preambulul ordonanței de urgență, Guvernul avea obligația să identifice situațiile extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și să motiveze urgența legiferării cu privire la materiile modificate. Aceste exigențe constituționale nu au fost respectate la momentul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, aspect confirmat prin Avizul Consiliului Legislativ. Se invocă și Avizul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul nr. 46A din 25 martie 2019, care apreciază că este necesară detalierea situației extraordinare în privința intervențiilor legislative referitoare la Legea nr. 38/2003, inclusiv din perspectiva riscurilor, a eventualelor consecințe negative care s-ar produce în cazul neadoptării măsurilor propuse în proiect, a impactului negativ asupra bugetului de stat, ca urmare a evaziunii fiscale generate de caracterul permanent al activităților de transport de persoane în regim de taxi și în regim de închiriere, cu încălcarea prevederilor legale, precum și detalierea amplorii fenomenului constând în imposibilitatea sancționării faptelor de piraterie în transportul de persoane în regim de taxi, prin prezentarea unei statistici privind numărul cauzelor în care instanțele judecătorești au anulat procesele-verbale de constatare și de sancționare a unor contravenții ca urmare a imposibilității demonstrării de către agentul constatator a caracterului repetitiv al faptei. Se invocă și Punctul de vedere al Ministerului Justiției nr. 2/27.572 din 27 martie 2019, care apreciază necesitatea clarificării și reanalizării proiectului, în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) și (5), ale art. 116,117 și 120-122 din Constituție. Faptul că nu era nevoie de reglementarea acestei situații în regim de urgență reiese, în opinia autorilor excepției, și din Punctul de vedere al Consiliului Concurenței nr. 3.571 din 28 martie 2019 la care face referire Avizul Consiliului Legislativ, după cum urmează: „în condițiile existenței unor bariere administrative la intrarea pe piața transportului în regim de taxi, «dezvoltarea unor soluții inovative de transport urban necolectiv de persoane contribuie la creșterea gradului de concurență și facilitează interacțiunea dintre cerere și ofertă, având efect benefic pentru ambele părți, respectiv client și transportator»“. … 12.Se susține, de asemenea, că Guvernul a încălcat și normele privind tehnica legislativă, și anume art. 31 alin. (1) lit. a) teza a doua și art. 32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin urmare, nici în preambul, nici în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, situația de urgență ce nu necesită amânare a reglementării nu este motivată de o manieră expresă și neechivocă, fiind încălcate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. … 13.Referitor la dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, autorii susțin că acestea contravin principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale, dar și principiului proporționalități sancțiunii, încălcând prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Legea nr. 24/2000 și ale art. 1 și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane, fără a exista o autorizație taxi sau copie conformă pentru efectuarea serviciului, se poate dispune suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare pe o perioadă cuprinsă între 6 și 12 luni. Răspunderea juridică pentru săvârșirea unei fapte contravenționale își are temeiul în săvârșirea acesteia cu vinovăție. Subiectul activ al contravenției este persoana fizică ce săvârșește o faptă prevăzută de legea contravențională, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate. Prin urmare, calitatea de contravenient este dată de îndeplinirea tuturor condițiilor obiective și subiective privind existența contravenției. Individualizarea sancțiunii ce urmează a fi aplicată contravenientului se realizează conform principiilor legalității, individualității, proporționalității și personalității sancțiunii aplicate, principii specifice dreptului penal, care, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și instanțelor naționale, sunt asimilate și în materie contravențională. Oportunitatea aplicării unor astfel de măsuri nu poate fi sustrasă controlului judecătoresc, de vreme ce și sancțiunile complementare pot avea natura juridică de acuzație în „materie penală“, dacă măsurile dispuse au caracter atât preventiv, punitiv, cât și disuasiv, specific pedepselor accesorii. Prin urmare, aplicarea sancțiunilor contravenționale trebuie să fie în acord cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu art. 21 alin. (3) din Constituție. Or, dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 sunt neconstituționale, având în vedere faptul că acestea permit aplicarea sancțiunii contravenționale complementare unei persoane ce nu întrunește calitatea de subiect activ al faptei contravenționale – proprietarul autoturismului, în privința căruia se dispune măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare. … 14.Autorii mai susțin că se încalcă, în mod secundar, și dreptul de proprietate privată, ocrotit prin art. 44 din Constituție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin faptul că suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului unui terț conduce la limitarea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate cu privire la acesta, și anume: dreptul de folosință sau de dispoziție. Proprietarul autoturismului nu poate contesta în mod oficial măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului dacă contravenientul (altul decât proprietarul) nu înțelege să formuleze plângere contravențională, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Deși proprietarul autovehiculului poate contesta procesul-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare pe tărâmul contenciosului administrativ, o soluție pronunțată de instanță nu are finalitate efectivă, deoarece măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului (și procesul-verbal de reținere) este accesorie măsurii principale dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. De asemenea, dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 încalcă principiul proporționalității sancțiunii contravenționale, având în vedere, în primul rând, că, în practică, aceasta este aplicată fără a se ține seama de identitatea proprietarului autovehiculului al cărui drept de circulație este suspendat prin reținerea certificatului de înmatriculare și a numerelor de înmatriculare și fără a se lua în calcul dacă acesta a cunoscut sau nu activitățile care se efectuau cu autovehiculul. Se arată că trebuie asigurat un just echilibru între interesul general al societății și interesul individual vizat de măsura contravențională complementară aplicată, sens în care sunt invocate prevederile art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale, agentul constatator trebuie să parcurgă etapa individualizării acesteia în raport cu toate criteriile impuse de normele legale, inclusiv în ceea ce privește măsurile complementare ce urmează a o însoți. Or, dispozițiile legale criticate prevăd obligativitatea aplicării măsurii complementare a suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului în cazul îndeplinirii conținutului constitutiv al contravenției. Astfel, agentul constatator nu are la îndemână o marjă de apreciere în ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, fiind astfel obligat să aplice măsura contravențională complementară indiferent de circumstanțele faptei, cu toate că în această manieră se încalcă principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale și proporționalitatea sancțiunii contravenționale aplicate în raport cu natura și gravitatea faptei. Principiul proporționalității este încălcat ca urmare a faptului că măsura contravențională complementară a suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului se dispune pe o perioadă inițială de 6 luni. Măsura poate înceta în 30 de zile dacă persoana care a comis fapta contravențională achită amenda contravențională – sancțiunea principală. În ipoteza în care contravenientul nu achită amenda contravențională, măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului se prelungește pentru încă 6 luni. Prin urmare, proprietarul autovehiculului, care este terț față de sancțiunea contravențională, depinde de acțiunile contravenientului pentru a-și utiliza propriul autovehicul: dacă acesta alege să plătească sau nu amenda contravențională. Pentru a fi evitate aceste inadvertențe, aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să treacă prin filtrul proporționalității și al oportunității, nefiind astfel permise sancțiunile de drept. Sancțiunea contravențională nu poate fi aplicată de drept, legiuitorul nefiind în măsură să prevadă toate situațiile ce pot să apară în practică, astfel încât a învestit agentul constatator cu forța publică pentru a putea aplica o sancțiune în funcție de specificul fiecărei situații. Este necesar ca agentul constatator să analizeze proporționalitatea sancțiunii pentru a fi evitată situația aplicării legii în mod rigid. … 15.Autorii mai arată că procedura de suspendare a dreptului de utilizare a autovehiculului este neconstituțională în integralitatea sa prin raportare la Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 108/368/2010 pentru aprobarea Procedurii privind aplicarea măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, precum și a Procedurii privind modalitatea concretă prin care contravenientul face dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru continuarea transportului/deplasării, precum și condițiile necesare care trebuie îndeplinite pentru încetarea măsurii de imobilizare, având în vedere disproporționalitatea sancțiunii aplicate și măsurile efective ce necesită a fi luate pentru protejarea drepturilor proprietarului autoturismului. În fapt, este necesar ca persoana sancționată contravențional să formuleze plângere contravențională. Proprietarul autovehiculului are deschisă calea contenciosului administrativ, dar este necesar să formuleze cerere pentru suspendarea executării actului administrativ contestat – procesul-verbal de reținere a certificatului și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, după care, ulterior, acesta trebuie să atace în contencios administrativ procesul-verbal de reținere. Toate aceste demersuri sunt accesorii admiterii plângerii contravenționale formulate de contravenient (altul decât proprietarul autovehiculului), procesul-verbal de reținere a plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare fiind accesoriu procesului-verbal privind stabilirea și sancționarea contravenției. În opinia autorilor excepției, modalitatea de reglementare a sancțiunii prevăzute de art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 contravine și art. 1 din Legea nr. 24/2000. … 16.Judecătoria Timișoara – Secția I civilă consideră că prevederile contestate sunt constituționale, fiind reglementată o situație juridică existentă în concordanță cu realitatea socială. Instanța reține că, în ceea ce privește normele de tehnică legislativă, este de competența legiuitorului să decidă cu privire la oportunitatea adoptării unui act legislativ, iar referitor la norma despre care se presupune că încalcă principiul răspunderii personale complementare, instanța reține că această normă are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și împiedicarea săvârșirii pe viitor a unor astfel de contravenții, proporționalitatea aplicării acestei măsuri derivând din gradul de pericol social al contravenției. … 17.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă reține că petentul a contestat constituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, susținând, pe de o parte, că acest act normativ a fost adoptat de Guvern în lipsa unei situații extraordinare care să justifice aplicarea art. 115 alin. (4) din Constituție, iar pe de altă parte, că au fost încălcate prevederile art. 31 și 32 din Legea nr. 24/2000, deoarece nu a fost respectată obligația de motivare a situației extraordinare în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019.  … 18.În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, instanța apreciază că acesta nu poate fi reținut, deoarece în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 au fost descrise împrejurările care, în opinia Guvernului, au caracter extraordinar și au justificat adoptarea acestui act normativ. Caracterul extraordinar al situației expuse în preambulul ordonanței de urgență constituie o chestiune distinctă, care va fi analizată în continuare. Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Sunt invocate aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 sau Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011). Situația extraordinară care, în opinia Guvernului, a justificat adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 a constat în creșterea activităților de transport de persoane în regim de taxi cu încălcarea prevederilor legale, cu caracter de fenomen permanent, și în imposibilitatea sancționării acestor fapte, întrucât stabilirea caracterului repetitiv al acestora este imposibil de realizat. De asemenea, Guvernul a arătat și consecințele faptelor de piraterie în transportul de persoane în regim de taxi, respectiv atingerea adusă obiectivelor din strategiile autorităților administrației publice locale în privința transportului public local, cu impact negativ inclusiv asupra mediului înconjurător, precum și perturbarea mediului concurențial normal în care își desfășoară activitatea operatorii care sunt autorizați să presteze serviciul de taxi, în condițiile în care există un număr limitat al prestatorilor, prin eliberarea unui anumit număr de autorizații. Imposibilitatea sancționării persoanelor fizice și juridice care nu respectă prevederile art. 7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 38/2003, generat de dificultatea de a dovedi caracterul repetitiv atribuit faptei, a determinat perpetuarea efectuării transportului public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizație taxi valabilă sau copie conformă valabilă, și, implicit, a afectat calitatea serviciului de taxi și a determinat creșterea evaziunii fiscale. Instanța apreciază că motivele expuse în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 se circumscriu noțiunii de „situație extraordinară“ în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție. Astfel, creșterea activităților de transport de persoane în regim de taxi cu încălcarea prevederilor legale, cu caracter de fenomen permanent, constituie o situație obiectivă, cuantificabilă, care justifică, din cauza multiplelor consecințe negative pe care le produce, intervenția urgentă a Guvernului în scopul îmbunătățirii cadrului normativ prin întărirea caracterului represiv al normelor care vizează sancționarea faptelor de piraterie. Deși nerespectarea unor norme legale de către destinatarii acestora reprezintă, uneori, o situație des întâlnită în viața socială, creșterea excesivă a fenomenului de încălcare a normelor care reglementează un anumit domeniu (în speță, transportul de persoane în regim de taxi), poate reprezenta o situație anormală care justifică modificarea de urgență a cadrului normativ existent, mai ales în acele situații în care parcurgerea procedurii obișnuite de legiferare, care presupune o anumită durată în timp, nu ar fi suficientă pentru combaterea fenomenului contravențional și stoparea efectelor negative pe care le produce. În prezenta cauză, instanța apreciază că urgența unei reglementări se raportează și la consecințele pe care le produce creșterea activităților de transport de persoane în regim de taxi cu încălcarea prevederilor legale, respectiv distorsionarea mediului concurențial în care își desfășoară activitatea operatorii care sunt autorizați să presteze serviciul de taxi, afectarea calității serviciului de taxi, determinarea creșterii evaziunii fiscale și atingerea adusă obiectivelor din strategiile autorităților administrației publice locale în privința transportului public local, cu impact negativ inclusiv asupra mediului înconjurător. … 19.În acest context, insuficiența cadrului normativ în forma anterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 este dovedită de însăși creșterea fenomenului de încălcare a normelor din domeniul transportului de persoane în regim de taxi, motiv pentru care instanța apreciază că modificarea art. 55 pct. 3 lit. h) din Legea nr. 38/2003 în sensul eliminării sintagmei „în mod repetat“ este de natură a întări caracterul represiv al normei de sancționare, cu consecințe asupra eficienței preventive a acestei norme și a combaterii acestui fenomen. Prin urmare, instanța apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, excepția de neconstituționalitate fiind neîntemeiată.  … 20.Referitor la excepția de neconstituționalitate a art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, instanța reține că acest text de lege instituie o veritabilă sancțiune complementară, aplicabilă proprietarului unui autoturism utilizat pentru efectuarea de transport public de persoane cu nerespectarea dispozițiilor legale, sancțiune aplicabilă indiferent dacă persoana care a efectuat activitatea de transport și căreia i se aplică sancțiunea principală este sau nu aceeași cu proprietarul autoturismului. Instanța apreciază că sancțiunea suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului respectiv pentru o perioadă de 6 luni reprezintă în fapt o restrângere a dreptului de proprietate asupra autoturismului în ceea ce privește prerogativa folosinței și prerogativa dispoziției. Instanța consideră că susținerile petentului privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt neîntemeiate. Astfel, deși Legea nr. 38/2003 nu prevede în mod expres posibilitatea proprietarului de a contesta sancțiunea complementară a suspendării dreptului de utilizare a autoturismului, acesta poate formula plângere contravențională în temeiul art. 31 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, conform căruia partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării. Deși art. 31 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la persoana căreia îi aparțin bunurile confiscate, instanța apreciază că acest text poate fi aplicat prin analogie și în ipoteza reglementată de art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, având în vedere că atât confiscarea, cât și suspendarea dreptului de a utiliza un bun constituie restrângeri ale prerogativelor dreptului de proprietate pe care le suportă proprietarul bunului în cazul în care nu are și calitatea de contravenient. Din acest motiv, instanța apreciază că simpla omisiune a legiuitorului de a reglementa în mod expres o cale de atac specifică, pusă la dispoziția proprietarului autoturismului al cărui drept de utilizare este suspendat, nu constituie un motiv de neconstituționalitate a art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil, deoarece, din ansamblul normelor care constituie dreptul comun în materie contravențională, se poate deduce existența dreptului proprietarului de a formula plângere contravențională împotriva acestei sancțiuni complementare. … 21.Prin raportare la art. 44 din Constituție și la art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța apreciază că prevederile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 sunt constituționale numai în măsura în care sancțiunea se aplică proprietarului care, deși nu are calitatea de contravenient, a cunoscut faptul că autoturismul său este utilizat pentru efectuarea de activități de transport public de persoane cu nerespectarea dispozițiilor legale. Conform art. 44 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. De asemenea, conform art. 44 alin. (9) din Constituție, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. De asemenea, instanța reține și art. 1 din primul Protocol adițional la convenția menționată, care conține principiul protecției dreptului de proprietate, principiul posibilității privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și principiul exercitării dreptului de proprietate în conformitate cu interesul general. Acest text prevede condițiile în care privarea de un bun nu constituie o încălcare a dreptului titularului asupra bunului respectiv, și anume privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele juridice interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional. Sub aspectul restricțiilor și limitărilor aduse dreptului de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, de exemplu, confiscarea ca fiind legitimă atunci când statul respectă justul echilibru între propriile sale interese și interesele proprietarului și ia în considerare gradul culpei sau tipul de prudență necesar în anumite împrejurări. Spre exemplu, în Cauza Raimondo împotriva Italiei, Curtea a considerat legitimă confiscarea vehiculului în care reclamantul a săvârșit infracțiunea, cu scopul de a-l împiedica să mai săvârșească fapte de aceeași natură în viitor. Așadar, deși art. 44 alin. (9) din Constituție permite legiuitorului să stabilească condițiile în care pot fi confiscate bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții, marja de apreciere a acestuia este îngrădită de celelalte dispoziții constituționale referitoare la ocrotirea dreptului de proprietate, precum și de principiile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care impun, printre alte condiții, existența unui raport de proporționalitate între măsurile care aduc atingere dreptului de proprietate și scopul urmărit. În aceste condiții, instanța observă că măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului nu reprezintă o simplă măsură tehnico-administrativă, ci o veritabilă sancțiune complementară, având un scop preventiv și represiv, al cărei mod de operare depinde, printre altele, și de executarea sancțiunii principale a amenzii de către contravenient, astfel cum rezultă din prevederile art. 58^1 alin. (4) din Legea nr. 38/2003. Or, aplicarea unei asemenea sancțiuni proprietarului autovehiculului, care nu a participat în niciun fel la săvârșirea infracțiunii și nici nu a avut cunoștință de comiterea acesteia, reprezintă o măsură disproporționată, care încalcă garanțiile constituționale și convenționale ale dreptului de proprietate privată. … 22.Față de cele expuse, instanța opinează că prevederile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 sunt constituționale numai în măsura în care sancțiunea se aplică proprietarului care, deși nu are calitatea de contravenient, a cunoscut faptul că autoturismul său este utilizat pentru efectuarea de activități de transport public de persoane cu nerespectarea dispozițiilor legale. … 23.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.  … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 26.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, în integralitatea sa, dispozițiile art. I pct. 19 și ale art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 16 aprilie 2019, precum și ale art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, introdus prin art. I pct. 13 din Legea nr. 168/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri și de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. … 27.Prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, prin care se modifică și se completează Legea nr. 38/2003, au următorul cuprins:– Art. I pct. 19:La articolul 55 punctul 3, litera h) se modifică și va avea următorul cuprins:h)aplicabilă persoanelor fizice sau juridice pentru efectuarea de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism sau de mărfuri cu un autovehicul, fără respectarea prevederilor art. 7 alin. (2) sau, după caz, ale art. 7 alin. (3).; …  … – Art. IV alin. (3): „Prin excepție de la prevederile alin. (1) dispozițiile art. I pct. 19 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ …  … 28.Prevederile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 au următorul cuprins:(1)În cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să dețină autorizație taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depășită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile prezentei legi, precum și în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) și art. 36 alin. (3), odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, prevăzută de prezenta lege, se suspendă dreptul de utilizare a autoturismului respectiv pentru 6 luni.(2)Suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului se realizează prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare de către ofițerii și/sau agenții de poliție din cadrul Poliției Române care au calitatea de polițiști rutieri.(3)Plăcuțele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare și o copie a proceselor-verbale de constatare a contravenției și de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare se predau, în termen de maximum 3 zile, inspectoratului județean de poliție, respectiv Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, care notifică deținătorului autoturismului faptul că suspendarea dreptului de utilizare a acestuia încetează la 6 luni de la data procesului-verbal de reținere a acestora.(4)Suspendarea notificată a dreptului de utilizare a autoturismului încetează, iar plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:a)au trecut cel puțin 30 de zile de la data procesului-verbal de reținere; … b)se depune dovada achitării amenzii contravenționale. … (5)După epuizarea unui termen notificat de suspendare a dreptului de utilizare a autoturismului, dacă nu se face dovada achitării amenzii contravenționale, se notifică deținătorului prelungirea suspendării pentru încă 6 luni.(6)Dacă în decurs de cel mult 12 luni de la încetarea ultimei suspendări a dreptului de utilizare a autoturismului se aplică o nouă suspendare, nu se mai poate beneficia de reducerea termenului prevăzut la alin. (4) lit. a).(7)Pe perioada suspendării dreptului de utilizare a autoturismului acesta nu poate fi reînmatriculat. … 29.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din Primul Protocol adițional la Convenție. … 30.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentele cauze, iar prin Decizia nr. 456 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1016 din 25 octombrie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.  … 31.Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 instituie modificări și completări ale Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Punctual, dispozițiile art. I pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 dispun modificarea art. 55 pct. 3 lit. h) din Legea nr. 38/2003, stabilind că efectuarea de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism sau de mărfuri cu un autovehicul, fără respectarea prevederilor art. 7 alin. (2) sau, după caz, ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 38/2003, constituie contravenție, dacă fapta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei. În esență, modificarea operată prin dispozițiile legale invocate vizează conținutul constitutiv al contravenției. Astfel, prin modificarea efectuată s-a eliminat din conținutul normei sintagma „în mod repetat“, cu consecința că, pentru reținerea caracterului contravențional al faptei, nu se mai impune probarea săvârșirii faptei în mod repetat, fiind suficient un singur act material tipic pentru angajarea răspunderii contravenționale. Prevederile art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 stabilesc că dispozițiile modificatoare, anterior menționate, intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării acestei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I. … 32.Cu titlu introductiv, Curtea a reținut că este dreptul legiuitorului, inclusiv al celui delegat în conformitate cu prevederile art. 115 din Constituție, să stabilească, în reglementarea regimului contravențiilor, măsuri, inclusiv de executare a amenzilor contravenționale, care să țină seama de gradul de pericol social al diferitelor contravenții ori de frecvența acestora, să elaboreze și să aplice deci o anumită politică pentru prevenirea și sancționarea încălcărilor de lege care îmbracă forma contravențiilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 359 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 12 noiembrie 2003). De asemenea, în aplicarea „politicilor sale contravenționale“, în mod analog cu aplicarea politicilor penale, legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere, ținând seama, printre altele, de multitudinea de situații și împrejurări, precum și de dinamica socială accentuată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 716 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 20 ianuarie 2021). … 33.Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere (a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico – S.R.L. împotriva Italiei, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Elecctrosan – S.R.L. împotriva României, paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32). … 34.Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a invocat aspecte din jurisprudența sa referitoare la condițiile de adoptare a unei ordonanțe de urgență a Guvernului, condiții care trebuie întrunite cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 598 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 26 noiembrie 2019, Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, și Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007). … 35.Analizând preambulul actului normativ menționat și nota de fundamentare a acestuia, Curtea a reținut că situația extraordinară invocată de Guvern, constând, în esență, în creșterea activităților de transport de persoane în regim de taxi cu încălcarea prevederilor legale, cu caracter de fenomen permanent, și perpetuarea efectuării transportului public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizație taxi valabilă sau copie conformă valabilă, nu a depins de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, a fost constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea interesului public referitor la buna desfășurare a activităților de transport în regim de taxi și în regim de închiriere. … 36.De asemenea, astfel cum rezultă din nota de fundamentare, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 s-au urmărit creșterea calității transportului public în regim de închiriere, crearea unor beneficii directe asupra mediului de afaceri, prin stimularea activității transportului de închiriere, în condițiile legii, și luarea unor măsuri cu impact pozitiv asupra calității vieții tuturor cetățenilor, indiferent de categoria socială. … 37.Totodată, Curtea a reținut că urgența a fost motivată în cuprinsul ordonanței de urgență criticate. Astfel, în preambulul ordonanței se menționează: „consecințele negative asupra atingerii obiectivelor din strategiile autorităților administrației publice locale în privința transportului public local, cu impact negativ inclusiv asupra mediului înconjurător“; perturbarea mediului concurențial normal în care își desfășoară activitatea operatorii care sunt autorizați să presteze serviciul de taxi de activitatea de piraterie în domeniu, în condițiile în care există un număr limitat al prestatorilor, prin eliberarea unui anumit număr de autorizații; „imposibilitatea sancționării persoanelor fizice sau juridice care nu respectă prevederile art. 7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare“, deoarece, prin caracterul repetitiv atribuit faptei, neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 38/2003 nu poate fi dovedită de agenții de poliție constatatori; afectarea calității serviciului de taxi și creșterea evaziunii fiscale; influența negativă a faptelor de piraterie prestate în transportul public în regim de taxi și în regim de închiriere asupra activității operatorilor serviciului public de taxi care îndeplinesc condițiile legale, elemente de natură să justifice imposibilitatea de a amâna adoptarea actului normativ criticat. … 38.În raport cu cele enunțate, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituționalitate raportate la art. 115 alin. (4) din Constituție. … 39.În plus, Curtea a observat că, ulterior intrării în vigoare a actului normativ criticat, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 1 iulie 2019, au fost reglementate activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto, iar potrivit art. 37 din acest act normativ, modificat prin articolul unic pct. 5 din Legea nr. 204/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto, „Persoanele fizice și juridice care derulează operațiuni ce intră sub incidența prezentei ordonanțe de urgență beneficiază de o perioadă de tranziție până la data de 1 februarie 2020“. Însă aspectele legate de interpretarea și aplicarea legii excedează contenciosului constituțional, fiind de competența instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor. … 40.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată cu privire la dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, Curtea a reținut că acestea instituie măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului pentru transportul public de persoane pentru 6 luni, în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să dețină autorizație taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depășită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile Legii nr. 38/2003, precum și în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) și art. 36 alin. (3) din această lege. … 41.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile. Art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilește că dispozițiile art. 1 paragraful 1 din același protocol referitoare la protecția proprietății „nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general (…)“. De asemenea, art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că dreptul de proprietate este garantat, dar „conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege“, iar art. 136 alin. (5) din Constituție consacră caracterul inviolabil al proprietății private, însă „în condițiile legii“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 691 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009). … 42.Astfel, suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului reprezintă consecința unei conduite culpabile și nu are semnificația înfrângerii dreptului de proprietate privată asupra autoturismului, chiar dacă pune în discuție limitarea prerogativei folosinței. Măsura reținerii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare are caracter temporar și reprezintă o limitare a folosinței autoturismului pe o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită cu încă 6 luni, în condițiile art. 58^1 alin. (5) din Legea nr. 38/2003. De asemenea, potrivit art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, suspendarea notificată a dreptului de utilizare a autoturismului încetează, iar plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă au trecut cel puțin 30 de zile de la data procesului-verbal de reținere și se depune dovada achitării amenzii contravenționale. O astfel de măsură este justificată obiectiv și rațional, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol create ca urmare a nerespectării regulilor privind transportul în regim de taxi sau în regim de închiriere și prevenirea săvârșirii unor noi contravenții. … 43.Curtea a reținut că suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului prevăzută de textul de lege criticat este consecința legală a încălcării dispozițiilor cuprinse în actul normativ la care se referă critica de neconstituționalitate. Deși măsura prevăzută de textul de lege criticat limitează exercitarea dreptului de proprietate al unei persoane, chiar dacă aceasta nu este vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de lege, stabilirea acesteia are în vedere eficiența mecanismului de preîntâmpinare a săvârșirii unor noi contravenții, deoarece conducătorul auto contravenient s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Totodată, proprietarul (deținătorul) autoturismului utilizat în mod ilicit a încredințat folosința bunului său, asumându-și riscul ca activitatea conducătorului auto să genereze un pericol pentru societate. … 44.Așadar, având în vedere scopul urmărit, mijloacele folosite, precum și existența unui just echilibru între interesele individuale și cele generale, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate sunt conforme dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 45.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul deținătorului autoturismului de a se adresa unei instanțe judecătorești și de a beneficia de un proces echitabil. Astfel, procesul-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare reprezintă un act administrativ, a cărui legalitate poate fi supusă controlului judecătoresc, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004. Totodată, pentru a-și recupera prejudiciul, deținătorul autoturismului are la îndemână calea acțiunii în justiție împotriva conducătorului auto contravenient, dacă acesta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autoturismul. … 46.În consecință, Curtea a constatat că prevederile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și nu conțin norme contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. … 47.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză. … 48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liviu Lugoj în Dosarul nr. 16.610/325/2019 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă și de George-Adrian Urziceanu în Dosarul nr. 14.939/301/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, în integralitatea sa, dispozițiile art. I pct. 19 și ale art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, precum și ale art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă și Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește