DECIZIA nr. 886 din 15 decembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare la 1 ianuarie 2007, respectiv în forma în vigoare la 1 ianuarie 2008, precum și a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2009 (anterioară modificării și completării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal), în ceea ce privește definirea noțiunii de „persoană impozabilă“ sub aspectul obligării persoanei fizice la plata taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.), excepție ridicată de Mariana Nanu în Dosarul nr. 489/59/2012* al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 157D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă pentru autoarea excepției de neconstituționalitate domnul avocat Radu Damaschin din Baroul Timiș, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. … 4.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.852D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ana Varga și de Gheorghe Varga în Dosarul nr. 812/35/2010*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 329D/2019 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în configurația anterioară anului 2010, excepție ridicată de Ioan Presăcan în Dosarul nr. 820/57/2011* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. … 5.La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 6.Magistratul-asistent referă că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise în Dosarul nr. 1.852D/2018, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. … 7.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.852D/2018 și nr. 329D/2019 la Dosarul nr. 157D/2018. … 8.Atât reprezentantul părții prezente, cât și cel al Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.852D/2018 și nr. 329D/2019 la Dosarul nr. 157D/2018, care a fost primul înregistrat. … 9.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Se arată că instanța de contencios constituțional nu a mai analizat prevederile art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal din această perspectivă. Deși legea a transpus Directiva 2006/112/CE a Uniunii Europene, nicăieri în această lege nu apare o definiție clară a noțiunii de teren construibil. Or, există cel puțin trei scenarii în interpretarea noțiunii de teren construibil: a) teren cu privire la care dreptul de a construi este născut și actual (există o autorizație de construire); b) teren în privința căruia există o aptitudine generală și abstractă de a construi (în condițiile în care nu există nicio autorizație de construire); c) teren cu privire la care există doar un certificat de urbanism. Dispozițiile legale criticate trimit la prevederi legale care nu pot fi identificate concret. Or, legea, inclusiv cea fiscală, trebuie să fie clară și previzibilă. Formula legală criticată deschide calea arbitrarului prin interpretările multiple pe care le generează. … 10.În ceea ce privește art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se arată că, deși instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat în câteva rânduri asupra acestor prevederi legale, există un aspect care nu a mai fost analizat, și anume în ce măsură statul român este obligat să preia identic textul unei directive fără a o adapta la realitățile locale.  … 11.În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal reglementează clar condițiile în care o persoană fizică care construiește imobile devine plătitoare de T.V.A. Astfel, pentru a construi, persoana în cauză trebuie să obțină autorizație de construire, iar o persoană fizică devine plătitoare de T.V.A. numai dacă desfășurarea activității de vânzare are caracter de continuitate și dacă se depășește un anumit plafon prevăzut de lege. Persoana ia cunoștință de caracterul construibil al terenului cu mult timp înainte de a obține autorizația de construire. Prin acceptarea autorizației de construire, se acceptă și condițiile în care acel teren devine construibil. Astfel, o persoană care a construit devine plătitoare de T.V.A. numai după ce înstrăinează respectivele imobile. … 12.Se arată că nici art. 56 și nici art. 135 din Constituție nu sunt încălcate, opțiunea legiuitorului fiind aceea de a egaliza situația persoanelor fizice și cea a persoanelor juridice în ceea ce privește edificarea de construcții. … 13.Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate arată că examenul de constituționalitate este unul abstract, or, reprezentantul Ministerului Public face referire la dezlegările date de instanțe pe fond în legătură cu art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, text care nu este, în sine, suficient de clar în ceea ce privește datorarea T.V.A.-ului. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:14.Prin Încheierea din 17 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 489/59/2012*, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare la 1 ianuarie 2007, respectiv în forma în vigoare la 1 ianuarie 2008, precum și a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2009 (anterioară modificării și completării prin Ordonanța de urgență nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal) în ceea ce privește definirea noțiunii de „persoană impozabilă“, sub aspectul obligării persoanei fizice la plata taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.), excepție ridicată de Mariana Nanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unui act administrativ-fiscal, respectiv a unei decizii de impunere prin care s-a stabilit cuantumul T.V.A. de plată. … 15.Prin Încheierea din 26 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 812/35/2010*/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ana Varga și de Gheorghe Varga într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui act administrativ-fiscal, respectiv a unui act de control fiscal prin care s-a stabilit cuantumul T.V.A. de plată. … 16.Prin Încheierea din 25 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 820/57/2011*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în configurația anterioară anului 2010, excepție ridicată de Ioan Presăcan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva unor acte administrative fiscale, respectiv o decizie de soluționare a unei contestații, a unei decizii de impunere și a unui raport de inspecție fiscală prin care s-au stabilit cuantumul T.V.A. de plată și dobânzile aferente. … 17.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în ceea ce privește dispozițiile art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, autorii acesteia susțin, în esență, că acestea sunt neconstituționale, întrucât exclud posibilitatea de încadrare pe baza unor criterii legale a unei persoane fizice care înstrăinează imobile în categoria „persoană impozabilă“ sub aspectul plății T.V.A. Se arată că această încadrare este condiționată de livrarea unui „teren construibil“, sintagmă care este vag reglementată în legislația națională și doar amintită în cuprinsul Codului fiscal, astfel încât, printr-o analiză exhaustivă a posibilităților de definire abstractă a acestei noțiuni, s-ar putea concluziona fie că niciun teren pe care se dorește a fi edificată o construcție pentru care nu s-a emis o autorizație de construire pentru o anume construcție nu se califică drept construibil, fie că, exceptând terenurile care, prin natura lor, sunt terenuri din domeniul public al statului (neputând fi trecute în proprietatea privată a statului), orice teren ar putea fi clasificat drept teren construibil. … 18.Se precizează că nu se poate stabili cu certitudine cum anume se determină caracterul de „construibil“ sau „neconstruibil“ al unui teren în sensul art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în lipsa unei construcții care se dorește a fi realizată pe teren în baza unei autorizații de construire sau cel puțin în lipsa unui certificat de urbanism eliberat pentru o construcție concretă urmată de realizarea actelor sau faptelor care condiționează eliberarea autorizației de construire. … 19.Se menționează că reglementarea este lacunară mai ales sub aspectul conținutului noțiunilor de „exploatarea bunurilor“ și „venituri cu caracter de continuitate“. … 20.Se arată că, în ceea ce privește prima noțiune, cea de „exploatare a bunurilor“, aceasta nu putea să însemne, în economia legislației fiscale în vigoare în anii fiscali 2007 și 2008, decât activitatea de închiriere/arendare a bunurilor (activitate pe care însă autoarea excepției de neconstituționalitate susține că nu a desfășurat-o), raportat la următoarele aspecte: prin art. 128 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar este definit drept „livrare de bunuri“ și se bucură de o reglementare separată și amănunțită; totodată, în anii fiscali 2007 și 2008 era în vigoare și Codul comercial, care nu includea în art. 3 vânzarea imobilelor în categoria faptelor de comerț și care nu a fost modificat în sensul ca vânzarea imobilelor să fie considerată faptă de comerț pentru a fi evidențiată, chiar indirect, voința legiuitorului de a modifica tratamentul fiscal al tranzacțiilor imobiliare realizate de persoanele fizice care nu au calitatea de comerciant (caz în care operațiunile erau asimilate faptelor subiective de comerț). … 21.În privința celei de-a doua noțiuni, cea de „venituri cu caracter de continuitate“, învederează că și această noțiune este neclară, lăsând loc de echivoc, ceea ce contravine caracterului clar și precis pe care trebuie să îl aibă legea. Astfel, contribuabilul este supus arbitrariului organelor fiscale în aprecierea acestui caracter al veniturilor. … 22.Prin urmare, autorii excepției de neconstituționalitate consideră că reglementarea cuprinsă în art. 127 alin. (2) din Codul fiscal este vădit deficitară din punctul de vedere al tehnicii legislative și nu este de natură să îndeplinească acele condiții de calitate normativă, cel puțin în ceea ce privește interpretarea în sensul aplicabilității sale în domeniul tranzacțiilor imobiliare, iar faptul că aceasta este neclară o face susceptibilă de o aplicare arbitrară. … 23.Subliniază, totodată, faptul că, ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a introdus un nou alineat la art. 127, respectiv alin. (2^1) și a clarificat în mod expres situația subiecților fiscali angajați în tranzacții imobiliare, în sensul explicitării situațiilor în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile. … 24.Prin urmare, consideră că textele legale criticate încalcă cerințele de calitate a legii, invocându-se, în acest sens, jurisprudența relevantă în materie a instanței de contencios constituțional, precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului. … 25.Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța consideră că trimiterea din cadrul normei fiscale la legislația în vigoare este în concordanță cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. … 26.Referitor la criticile aduse art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, instanța apreciază că, de fapt, autoarea excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci deduce contrarietatea textelor de lege criticate cu Legea fundamentală prin comparația dintre aceste articole. Or, controlul de constituționalitate nu poate viza compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibile contradicții din cadrul legislației interne (sens în care se invocă Decizia nr. 16 din 17 ianuarie 2012 a Curții Constituționale). … 27.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 28.Se arată că dispozițiile legale criticate individualizează în mod expres și fără echivoc activitățile cuprinse în sfera activităților economice, clarificând și situația activității de exploatare a bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. În același timp, dispozițiile criticate îndeplinesc cerințele privind respectarea Constituției, a supremației sale, precum și asigurarea accesului liber la justiție, având în vedere faptul că instanței de contencios administrativ i-a fost conferită competența de a verifica legalitatea deciziilor de impunere în cadrul unei proceduri care respectă exigențele unui proces echitabil, asigurând dreptul la apărare al părților și toate celelalte garanții procesuale oferite de lege. … 29.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 30.Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere în Dosarul nr. 157D/2018, apreciind că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. … 31.Astfel, cât privește critica referitoare la pretinsa lipsă de previzibilitate și de claritate a prevederilor legale criticate, arată că definiția terenului construibil și a persoanei impozabile este în conformitate cu prevederile constituționale invocate și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.  … 32.Referitor la critica privind încălcarea art. 56 și a art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, se arată că textul de lege se aplică tuturor persoanelor considerate impozabile potrivit definiției legale criticate, fără privilegii și excepții, impozitarea fiind unitară, astfel că nu se poate constata favorizarea pe piață a unei întreprinderi față de altele. … 33.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 34.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 35.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare la 1 ianuarie 2007, respectiv în forma în vigoare la 1 ianuarie 2008, precum și prevederile art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2009 (anterioară modificării și completării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal) în ceea ce privește definirea noțiunii de „persoană impozabilă“, sub aspectul obligării persoanei fizice la plata taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.). În realitate, din examinarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 18 octombrie 2007, dar și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, precum și ale art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009. Aceste dispoziții au următoarea formulare: – Art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003, în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2007: „(2) Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: […] f) livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele: 1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare;“ […] … – Art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003, în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009: „(2) Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: […] f) livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele: 1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare;“ […] … – Art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009: (1)Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.(2)În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. …  … 36.Curtea observă că dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate înainte de modificarea menționată, întrucât continuă să își producă efecte juridice în cauză. … 37.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, ale art. 56 privind justa așezare a sarcinilor fiscale și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. … 38.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care sunt Decizia nr. 449 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 1 noiembrie 2019, paragrafele 14 și 17-23, Decizia nr. 729 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 1 martie 2019, paragraful 17, Decizia nr. 636 din 16 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 mai 2019, sau Decizia nr. 378 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2012, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată. … 39.Potrivit acestei jurisprudențe, nu se consideră că persoanele fizice realizează o activitate economică în sfera de aplicare a T.V.A.-ului atunci când acestea obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de acestea pentru scopuri personale. Se consideră că persoana fizică realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale numai dacă sunt îndeplinite anumite criterii avute în vedere de către organul fiscal la calificarea unei persoane fizice ca fiind persoană impozabilă. Astfel, această persoană trebuie să acționeze ca atare, de o manieră independentă, și activitatea respectivă să fie desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. Numai constatând îndeplinirea acestor cerințe, persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile pot fi calificate ca fiind persoane impozabile ca atare, tocmai pentru a nu permite eludarea dispozițiilor legale referitoare la contribuțiile fiscale aplicabile. … 40.În ceea ce privește critica formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la calitatea legii, încălcare adusă prin prevederile art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în configurația avută înainte de modificarea realizată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009, Curtea a reținut prin Decizia nr. 449 din 11 iulie 2019, precitată, că, atât la adoptarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cât și ulterior, în dinamica legislativă, legiuitorul a urmărit armonizarea legislației naționale cu legislația fiscală a Uniunii Europene și cu acordurile fiscale internaționale la care România este parte și asigurarea unui cadru unitar, coerent și clar al reglementărilor fiscale, avându-se în vedere astfel Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare. În cuprinsul art. 9 alin. (1) din directiva precitată se prevede că „Persoană impozabilă“ înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective. Orice activitate a producătorilor, comercianților sau persoanelor care prestează servicii […] este considerată „activitate economică“. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate este, de asemenea, considerată activitate economică. Potrivit art. 12 alin. (1) din această directivă, statele membre pot considera ca „persoană impozabilă“ orice persoană care efectuează, în mod ocazional, o operațiune legată de activitățile prevăzute la art. 9 alin. (1) și, în special, „operațiunea de livrare a unei clădiri sau a unor părți ale unei clădiri și a terenului pe care se află clădirea, înaintea primei ocupări“. … 41.În legislația națională, potrivit art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este considerată a fi persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activități. În acest sens, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. … 42.Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în repetate rânduri că legislația Uniunii trebuie să fie certă, iar aplicarea sa trebuie să fie previzibilă pentru justițiabili, acest imperativ al securității juridice impunându-se cu o rigoare deosebită atunci când este vorba despre o reglementare care poate să aibă consecințe financiare, pentru a permite persoanelor interesate să cunoască în mod exact întinderea obligațiilor pe care aceasta le-o impune. De asemenea, în domeniile care intră sub incidența dreptului Uniunii Europene, normele din dreptul statelor membre trebuie formulate într-un mod neechivoc, de natură să permită persoanelor vizate să își cunoască drepturile și obligațiile în mod clar și precis, iar instanțelor naționale să asigure respectarea acestora. Așa fiind, în ceea ce privește problema de drept analizată, prin Hotărârea din 9 iulie 2015, pronunțată în Cauza C-183/14, Salomie și Oltean împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj, paragrafele 30-38, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că definiția „persoanei impozabile“, ce figurează la art. 127 din Codul fiscal, articol care transpune în dreptul național dispozițiile art. 9 alin. (1) din Directiva 2006/112/CE, trimite la orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activități, și că trebuie considerate „activități economice“ orice activități ale producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, între care în special exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate; pe de altă parte, Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal precizează că, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice cu ocazia vânzării unor locuințe proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate; art. 141 din Codul fiscal, în versiunea în vigoare în cursul anilor 2008 și 2009, prevede că scutirea de taxa pe valoarea adăugată, aplicabilă în cazul livrării unei construcții sau a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, ceea ce, de altfel, corespunde principiilor care guvernează taxa pe valoarea adăugată în dreptul Uniunii Europene. În consecință, nu s-a putut susține în mod rezonabil că astfel de dispoziții de drept național nu stabilesc în mod suficient de clar și de precis că livrarea unei construcții sau a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită poate, în anumite cazuri, să fie supusă taxei pe valoarea adăugată. … 43.Ca atare, având în vedere dreptul Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și criteriile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența instanței de contencios constituțional, Curtea a constatat că reglementarea cuprinsă în art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este clară, precisă și previzibilă, fiind conformă dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 729 din 20 noiembrie 2018, paragraful 23, și Decizia nr. 636 din 16 octombrie 2018, paragraful 23). … 44.De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că normele criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. Așa fiind, în procesul de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate, prin prisma normelor naționale și europene incidente, revine instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor concrete deduse judecății, în care se pune problema aplicării textului în discuție, să interpreteze măsura în care poate fi reținut caracterul de continuitate al obținerii veniturilor respective și dacă acestea se circumscriu prevederilor în discuție cuprinse în Codul fiscal, neputând fi aplicate de plano. … 45.În concret, se impune ca organul fiscal să aibă un rol activ, astfel cum prevede legea, respectiv acesta să înștiințeze contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale și să acționeze cu bună-credință, respectiv relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii. … 46.Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009, în raport cu dispozițiile constituționale invocate, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 47.Distinct de cele de mai sus, Curtea mai reține că, potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în data de 4 decembrie 1990 în Cauza C-186/89 W. M. van Tiem împotriva Staatssecretaris van Financiën, pct. 18, în conformitate cu principiul neutralității sistemului T.V.A., termenul de exploatare se referă la toate operațiunile, oricare ar fi forma juridică a acestora, efectuate în scopul obținerii de venituri având un caracter de continuitate. Prin urmare, sintagma „exploatarea bunurilor corporale sau necorporale“ utilizată în cuprinsul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal include și operațiunea de vânzare a acestor bunuri. … 48.Totodată, transferul bunurilor sau serviciilor achiziționate în scop personal de persoanele fizice în patrimoniul comercial în scopul utilizării pentru desfășurarea de activități economice nu este o operațiune asimilată unei livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate cu plată, iar persoana fizică nu poate deduce taxa aferentă bunurilor/serviciilor respective prin aplicarea procedurii de ajustare prevăzute la art. 148 și art. 149 din Codul fiscal. … 49.De asemenea, Curtea mai observă că prin art. I pct. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 a fost completat art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, introducându-se un nou alineat, alineatul (2^1), prin care legiuitorul a prevăzut că „situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme“. În aplicarea Codului fiscal au fost adoptate norme metodologice, iar pct. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, prevedea, în versiunea în vigoare de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2009, că „În sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal […]“. … 50.În ceea ce privește dispozițiile art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2007, respectiv în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009, Curtea constată că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), ele fiind clare. De altfel, aceste dispoziții reflectă prevederile art. 12 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, care prevăd că „teren construibil“ înseamnă orice teren neamenajat sau amenajat, definit ca atare de statele membre. … 51.În cazul tranzacțiilor cu terenuri efectuate anterior datei de 22 decembrie 2008, în vederea încadrării terenurilor în categoria celor construibile sau de altă natură, documentațiile cadastrale necesare înscrierii în cartea funciară a acestora se realizau în conformitate cu prevederile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, și ale altor acte normative emise în temeiul prevederilor acestei legi. … 52.Potrivit art. 9 din legea menționată, cadastrul are trei funcții (tehnică, economică și juridică), iar funcția tehnică a cadastrului general vizează, printre altele, determinarea categoriei de folosință a terenurilor și construcțiilor. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) pct. A.b) din partea întâi din aceeași lege referitoare la descrierea imobilelor, cartea funciară cuprindea elementele evidențiate în documentația cadastrală, respectiv suprafața imobilului, destinația, categoriile de folosință și, după caz, construcțiile. … 53.În acest context, scutirea de T.V.A. era aplicabilă dacă la momentul vânzării terenurile nu se clasificau drept terenuri construibile, modificarea, ulterior acestui moment, a categoriei de folosință a terenurilor nefiind relevantă. Începând cu data de 22 decembrie 2008, în conformitate cu prevederile pct. 37 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, astfel cum acestea au fost modificate și completate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.618/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 22 decembrie 2008, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinație, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism. Prin urmare, Curtea reține că prezentarea certificatului de urbanism la momentul vânzării este obligatorie pentru a justifica aplicarea scutirii de T.V.A. sau taxarea, după caz. … 54.Așadar, nu se poate invoca faptul că sintagma „teren construibil“ este afectată de neclaritate și imprevizibilitate atât timp cât în perioada la care se face referire în legislația națională erau în vigoare Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în 2006, precum și alte acte de reglementare secundară emise în temeiul prevederilor acestei legi, în baza cărora erau întocmite documentațiile cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a terenurilor, pe baza acestor documentații putând fi făcută încadrarea terenurilor în categoria celor construibile sau de altă natură. … 55.În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii. … 56.De asemenea, pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (1) și (3) din Constituție nu poate fi reținută, întrucât toți subiecții de drept au obligația să își îndeplinească obligațiile fiscale care le revin potrivit legii fiscale. … 57.În ceea ce privește invocarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, Curtea constată că prevederile constituționale ale art. 135 alin. (1), potrivit cărora economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu cele ale alin. (2) lit. a) și b) din același articol, care prevăd obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și protejarea intereselor naționale în activitatea economică (a se vedea Decizia nr. 378 din 26 aprilie 2012, precitată). Dispozițiile legale criticate dau expresie acestor prevederi constituționale, fapt pentru care Curtea nu poate constata încălcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. … 58.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana Nanu în Dosarul nr. 489/59/2012* al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, de Ana Varga și de Gheorghe Varga în Dosarul nr. 812/35/2010*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și de Ioan Presăcan în Dosarul nr. 820/57/2011* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 sunt constituționale prin raportare la criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește