DECIZIA nr. 884 din 15 decembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de procuror în Dosarul nr. 134/36/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 620D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 131 alin. (3) din Constituție, care prevăd că funcționarea parchetelor are loc în condițiile legii, revenind, astfel, legiuitorului atribuția de a stabili politica penală a statului și, în consecință, atribuțiile procurorilor. Se arată că efectuarea urmăririi penale de către procuror constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, sub aspectul independenței și efectivității anchetei, și a aplicării unitare a legii, raportat la posibilitatea procurorului de a efectua orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce și le supraveghează. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 17 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 134/36/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție invocată de procuror într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de inculpat împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, în condițiile în care inculpatul, având calitatea de procuror, a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de ucidere din culpă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 131 și ale art. 132 din Constituție nu prevăd obligația cu caracter general a procurorilor de a efectua personal urmărirea penală. Prin urmare, atribuția lor constituțională este de a conduce și a supraveghea activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, putând, în mod evident, să efectueze acte de urmărire penală atunci când consideră necesar. Se susține că, de la această regulă, Constituția stabilește excepții; în acest sens, art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală prevede că urmărirea și trimiterea în judecată penală a deputaților și a senatorilor se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Se arată că excepțiile sunt de strictă interpretare și că, în aceste condiții, prevederile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală extind, în mod nepermis, situațiile de excepție. Se susține că, potrivit dispozițiilor legale criticate, într-o bună parte din cauzele penale procurorii sunt obligați să efectueze personal urmărirea penală, poliția judiciară nemaiavând niciun rol. … 6.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că, potrivit textului criticat, competența reglementată în privința procurorului pentru a efectua urmărirea penală în cazul infracțiunilor enumerate nu este doar obligatorie, ci și exclusivă. Se arată că art. 60 din Codul de procedură penală prevede că, în cazurile urgente, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența sa, și că lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent. Se susține că aceste dispoziții legale au în vedere actele care trebuie efectuate de urgență, nefiind timp pentru sesizarea organului competent și existând pericolul, spre exemplu, ca o probă să fie distrusă, o persoană să nu mai poată fi audiată etc. Se face trimitere la Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, paragrafele 42 și 43. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: (3)Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror:a)în cazul infracțiunilor pentru care competența de judecată în primă instanță aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție sau curții de apel; … b)în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 188-191, art. 257,277,art. 279-283 și art. 289-294 din Codul penal; … c)în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție depășită, care au avut ca urmare moartea unei persoane; … d)în cazul infracțiunilor pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcției Naționale Anticorupție; … e)în alte cazuri prevăzute de lege. …  … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român și ale art. 131 alin. (3) cu privire la rolul Ministerului Public. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 55 și art. 56 coroborate cu cele ale art. 29 din Codul de procedură penală, procurorul este participantul la procesul penal care are rolul de a conduce și de a supraveghea urmărirea penală. Totodată, potrivit art. 55 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, referitor la atribuțiile procurorului, acesta supraveghează sau efectuează urmărirea penală. … 13.Așa fiind, dispozițiile legale cu caracter general din cuprinsul Codului de procedură penală prevăd, deopotrivă, obligația procurorului de a supraveghea activitatea de urmărire penală și obligația acestuia de a efectua, în mod nemijlocit, activitatea de urmărire penală. … 14.În aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, au fost reglementate, în cuprinsul Codului de procedură penală, în mod distinct, cele două ipoteze mai sus arătate. Astfel, dispozițiile art. 56 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că procurorul conduce și controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, acestea fiind organele de urmărire penală, conform art. 55 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Codul de procedură penală, iar art. 56 alin. (3) din același cod prevede situațiile în care urmărirea penală este efectuată, în mod obligatoriu, de către procuror. Acestea din urmă au în vedere: infracțiunile pentru care competența de judecată în primă instanță aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție sau curții de apel; infracțiunile prevăzute la art. 188-191, art. 257,art. 277,art. 279-283 și art. 289-294 din Codul penal; infracțiunile săvârșite cu intenție depășită, care au avut ca urmare moartea unei persoane; infracțiunile pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcției Naționale Anticorupție, precum și alte infracțiuni prevăzute de lege. … 15.În acest sens, Curtea reține că la art. 188-191, art. 257,art. 277,art. 279-283 și art. 289-294 din Codul penal sunt prevăzute următoarele infracțiuni: infracțiunile contra vieții, cu excepția infracțiunii de ucidere din culpă, ultrajul, compromiterea intereselor justiției, ultrajul judiciar, cercetarea abuzivă, supunerea la rele tratamente, tortura, represiunea nedreaptă, luarea de mită, darea de mită, traficul de influență, cumpărarea de influență, faptele săvârșite de către membrii instanțelor de arbitraj sau în legătură cu aceștia și faptele săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia. De asemenea, conform art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, conform art. 38 alin. (1) din Codul de procedură penală, curțile de apel judecă în primă instanță următoarele infracțiuni: infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, art. 399-412 și art. 438-445; infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale; infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe; infracțiunile săvârșite în legătură cu atribuțiile de serviciu de avocați, notari publici, executori judecătorești, precum și auditori publici externi. Art. 394-397, art. 399-412 și art. 438-445 din Codul penal prevăd următoarele infracțiuni: trădarea, trădarea prin transmitere de informații secrete de stat, trădarea prin ajutarea inamicului, acțiuni împotriva ordinii constituționale, acțiunile ostile contra statului, spionajul, atentatul care pune în pericol securitatea națională, atentatul contra unei colectivități, actele de diversiune, comunicarea de informații false, propaganda pentru război, compromiterea unor interese de stat, divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, constituirea de structuri informative ilegale, nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale, genocidul, infracțiuni contra umanității, infracțiuni de război contra persoanelor, infracțiuni de război contra proprietății și altor drepturi, infracțiuni de război contra operațiunilor umanitare și emblemelor, utilizarea de metode interzise în operațiunile de luptă și utilizarea de mijloace interzise în operațiunile de luptă. În ceea ce privește infracțiunile pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, acestea sunt infracțiunile din domeniul criminalității organizate și al terorismului prevăzute în mod distinct la art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dintre care, cu titlu exemplificativ, Curtea reține următoarele: infracțiunile de omor și de omor calificat, de lipsire de libertate în mod ilegal, de șantaj, de sclavie etc., dacă săvârșirea lor a intrat în scopul unui grup infracțional organizat în sensul prevăzut la art. 367 alin. (6) din Codul penal; infracțiunea de delapidare dacă a produs consecințe deosebit de grave, în înțelesul art. 183 din Codul penal; infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dacă banii, bunurile și valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. În fine, infracțiunile pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține Direcției Naționale Anticorupție sunt infracțiunile de corupție prevăzute la art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, dintre care fac parte, cu titlu exemplificativ, următoarele: infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, săvârșite în condițiile reglementate la alin. (1) al art. 13 anterior menționat; infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infracțiunile de deturnare a licitațiilor publice, de abuz în serviciu și de uzurpare a funcției, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro. … 16.În același sens – al dispozițiilor art. 55 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, capitolul IV intitulat „Efectuarea urmăririi penale“ a titlului I al părții speciale a Codului de procedură penală, titlu ce reglementează etapa urmăririi penale, conține o ultimă secțiune, secțiunea a 5-a, referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror. Conform art. 324 alin. (1) din cadrul secțiunii anterior menționate, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege. … 17.Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 55 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, legiuitorul a reglementat, în mod expres, cazurile în care procurorul este obligat să efectueze urmărirea penală, în mod direct și nemijlocit, prin realizarea actelor necesare în vederea soluționării acestei etape procesuale. Din interpretarea per a contrario a prevederilor legale ce reglementează aceste ipoteze, rezultă că, în toate celelalte situații, actele de urmărire penală sunt efectuate de către poliția judiciară și de către organele de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De altfel, referitor la ipoteza obligativității efectuării urmăririi penale de către procuror, dispozițiile art. 324 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăd că, în astfel de cazuri, acesta poate să delege, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală, din interpretarea gramaticală a normei procesual penale antereferite înțelegându-se că delegarea poate privi efectuarea anumitor acte de urmărire penală, dar nu efectuarea întregii urmăriri penale. Totodată, art. 324 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede dreptul procurorului de a prelua, în vederea efectuării nemijlocite a urmăririi penale, orice cauză în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia.  … 18.În ceea ce privește calitatea de procuror, aceasta este obținută, conform dispozițiilor art. 13,art. 14 alin. (2), art. 15 și art. 19 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de către persoane licențiate în drept, fie ca urmare a admiterii în magistratură și a formării profesionale inițiale, în vederea ocupării acestei funcții, prin Institutul Național al Magistraturii, fie ca urmare a promovării concursului de admitere organizat anual de Institutul Național al Magistraturii și a absolvirii acestui institut. Aceste condiții nu sunt prevăzute de lege și în privința organelor de cercetare penală ale poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale. În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, organele poliției judiciare sunt ofițerii și agenții de poliție care au dobândit statutul de polițist în condițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și sunt desemnați prin act administrativ de către persoana care are competența de numire în funcție a acestora, după obținerea avizului de desemnare în poliția judiciară prevăzut de art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală, sau care sunt desemnați și funcționează în alt mod, potrivit unor legi speciale.  … 19.Analizând infracțiunile enumerate la paragraful 15 al prezentei decizii, Curtea constată că acestea prezintă o gravitate însemnată, determinată de importanța valorilor sociale încălcate prin comiterea faptelor, de consecințele produse sau de calitatea făptuitorilor, motiv pentru care, în cazul lor, legiuitorul a prevăzut obligativitatea efectuării urmăririi penale, în mod direct, de către procuror, conform art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, în considerarea calificării și a competenței sale sporite, în raport cu competența celorlalte organe de urmărire penală prevăzute la art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală. De altfel, Constituția nu prevede, nici în mod expres, nici implicit, o reglementare referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror, această soluție legislativă constituind opțiunea legiuitorului justificată de rezonanța socială deosebită a încălcării valorilor protejate prin infracțiunile în privința cărora se aplică.  … 20.Această soluție legislativă reprezintă o garanție suplimentară a principiului aflării adevărului, nefiind de natură să încalce prevederile constituționale invocate în susținerea excepției. Totodată, dispoziția legală criticată se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului, prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituție.  … 21.În acest sens, Curtea constată că dispozițiile art. 131 alin. (3) din Constituție prevăd că parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată și că acestea conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, „în condițiile legii“. Astfel, legiuitorul constituant a prevăzut, cu titlu generic, reglementarea prin lege a desfășurării activității de urmărire penală. În aplicarea acestor dispoziții constituționale au fost elaborate prevederile Codului de procedură penală referitoare la desfășurarea urmăririi penale, precum și dispozițiile procesual penale cuprinse în legi speciale, cum sunt cele din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2016 și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, la care s-a făcut referire anterior.  … 22.Referitor la reglementarea, la art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală, pe de o parte, a faptelor pentru care deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată și a procedurii conform căreia aceștia pot fi percheziționați, reținuți sau arestați, iar, pe de altă parte, a competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca infracțiunile săvârșite de către persoane care ocupă astfel de funcții, Curtea reține că dispozițiile constituționale anterior menționate fac parte din secțiunea a 2-a – ce reglementează statutul deputaților și senatorilor – a capitolului I, intitulat „Parlamentul“ al titlului III denumit „Autoritățile publice“ al Constituției. Mai mult, norma constituțională analizată, chiar dacă face referire la o procedură specială de domeniul dreptului procesual penal, reglementează imunitatea parlamentară, instituție ce aparține dreptului constituțional. Așa fiind, din interpretarea sistematică a dispozițiilor constituționale ale art. 72 alin. (2), rezultă că ele nu constituie o excepție de la normele constituționale referitoare la rolul Ministerului Public, prevăzute la titlul III al Legii fundamentale, respectiv la art. 131, ci o procedură distinctă, reglementată în considerarea calității persoanelor în privința cărora este efectuată urmărirea penală, mai exact în considerarea funcției publice pe care aceștia o dețin. Așadar, este evident că reglementarea în cuprinsul titlului III al Constituției a dispozițiilor art. 72 alin. (2) nu presupune reducerea cazurilor în care procurorul efectuează în mod nemijlocit urmărirea penală la ipoteza efectuării urmăririi penale de către procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul infracțiunilor comise de deputați și de senatori. Dimpotrivă, norma constituțională anterior menționată stabilește competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a efectua urmărirea penală în cazul infracțiunilor comise de senatori sau deputați, fără a specifica obligativitatea realizării acesteia de către procuror. … 23.Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că dispozițiile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost reglementate în aplicarea prevederilor constituționale ale art. 131 alin. (3), neconstituind o încălcare a acestora. Pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție referitoare la statul de drept.  … 24.În ceea ce privește invocarea în prezenta cauză a prevederilor art. 132 din Constituție, acestea reglementează principiul legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic potrivit căruia procurorii își desfășoară activitatea, sub autoritatea ministrului justiției, precum și incompatibilitatea funcției de procuror cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea lor, prin dispozițiile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală. … 25.Referitor la pretinsa încălcare prin prevederile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, textul criticat reglementează cu claritate, precizie și previzibilitate ipotezele în care urmărirea penală este realizată de către procuror, fiind în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.  … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de procuror în Dosarul nr. 134/36/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește