DECIZIA nr. 881 din 15 decembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Adrian Ion Necula în Dosarul nr. 13.481/3/2016 al Tribunalului București – Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.347D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra prezenței în sală a doamnei Tamara Balâșev, interpret autorizat de limba rusă, și asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorul excepției, prin care se solicită admiterea acesteia. Magistratul-asistent arată că AA Total Insolvency SPRL București, lichidator judiciar al Societății Mayaro Carb – S.R.L., a trimis o adresă prin care a comunicat că nu a putut accesa dosarul electronic. Referitor la acest aspect, magistratul-asistent învederează că în citația trimisă părților se oferă și indicații privind accesul on-line la documentele din dosarul electronic al Curții Constituționale. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă Decizia nr. 159 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 20 iulie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 18 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.481/3/2016, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Adrian Ion Necula într-o cauză penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că principiul egalității și nediscriminării este prevăzut în art. 10 și art. 18 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, de asemenea, în art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În continuare, invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Constituționale referitoare la principiul egalității și nediscriminării ce presupune ca situații comparabile să nu fie tratate diferit, cu excepția cazului cazul în care un astfel de tratament este justificat obiectiv. Arată că principiul proporționalității presupune trei teste, care trebuie aplicate normei juridice analizate, și anume caracterul adecvat al măsurii, necesitatea acesteia și testul de proporționalitate stricto sensu. … 6.Testul de adecvare vizează evaluarea relației dintre mijloacele folosite și scopul urmărit de legiuitor, plecându-se de la întrebarea: Soluția (măsura) aleasă de legiuitor este potrivită pentru atingerea scopului propus prin folosirea acesteia? Testul de proporționalitate se va putea raporta doar la un scop legitim. Testul de necesitate constă într-o evaluare referitoare la caracterul indispensabil al măsurii pentru atingerea scopului propus. Cu alte cuvinte, trebuie să se răspundă la întrebarea: Măsura (soluția) pentru care a optat legiuitorul este necesară, fiind cea mai puțin restrictivă dintre toate opțiunile, pentru realizarea scopului urmărit? Testul de proporționalitate stricto sensu presupune o evaluare din perspectiva echivalenței între faptă și sancțiunea aplicabilă. Altfel spus, deși este adecvată și necesară, soluția legislativă examinată trebuie să nu fie o sarcină excesivă pentru destinatarul normei penale. … 7.În ceea ce privește testul de adecvare, susține că măsura adoptată prin textul de lege criticat nu este de natură să ducă la diminuarea fenomenului evaziunii fiscale. Apreciază că măsuri adecvate pentru diminuarea economiei subterane sunt cele referitoare la realizarea controlului fiscal și de aplicare a legislației penale existente înainte de modificarea dispozițiilor criticate. … 8.Referitor la necesitatea adoptării măsurii legislative criticate, susține că această cerință ar fi trebuit să se reflecte într-o scădere a fenomenului infracțional, ceea ce nu s-a realizat. Făcând referire la doctrină, apreciază că măsura adoptată nu este necesară pentru atingerea scopului urmărit, așa cum acesta este descris în expunerea de motive a Legii nr. 50/2013 pentru modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. … 9.Referitor la proporționalitatea stricto sensu a măsurii legislative adoptate, susține că politica penală a statului, materializată în noul Cod penal și în Legea nr. 187/2012, are în vedere o scădere a limitelor pedepselor pentru majoritatea infracțiunilor. Prin urmare, legislația penală criticată este contrară tocmai acestei politici penale a statului. În paralel cu adoptarea unei politici penale a statului de micșorare substanțială a limitelor de pedeapsă prevăzute de Codul penal și de legile speciale, se majorează substanțial limitele de pedeapsă aplicabile pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în varianta agravată. Pentru a susține această concluzie, autorul excepției face comparație între limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de evaziune fiscală și limitele de pedeapsă aplicabile în cazul altor infracțiuni, precum cea de contrabandă, diminuarea ilegală a resurselor din bugetul Uniunii Europene, înșelăciune etc. Astfel, apreciază că prin majorarea limitelor de pedeapsă în cazul formei agravate a infracțiunii de evaziune fiscală se încalcă în mod flagrant principiul proporționalității. … 10.În continuare, apreciază că principiul egalității este un caz particular al principiului proporționalității, argumentele anterior expuse fiind valabile și în cazul analizei încălcării principiului egalității și nediscriminării. Susține că sancțiunile aplicabile în materie de taxe vamale sunt diferite de cele aplicabile în materie de taxă pe valoarea adăugată sau impozit pe profit, o astfel de abordare constituind o încălcare a principiului egalității și nediscriminării. Aplicarea unor soluții diferite în cazul unor situații identice, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, este de natură să aducă atingere principiului egalității și nediscriminării. Modificarea pedepselor pentru infracțiunile de evaziune fiscală, în sensul majorării semnificative a acestora, nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, creând o situație discriminatorie pentru situații identice sau similare, încălcându-se principiul egalității și nediscriminării. … 11.Tribunalul București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conținut:(1)Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:[…]c)evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; … […](3)Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.“ … 16.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 23 referitor la libertatea individuală și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autorul acesteia susține că limitele de pedeapsă reglementate de dispozițiile criticate nu sunt proporționale cu fapta incriminată, ce se încadrează în categoria formei agravate a infracțiunii de evaziune fiscală. Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, din aceeași perspectivă, prin Decizia nr. 159 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 20 iulie 2020. … 18.Curtea a constatat că în jurisprudența sa a statuat că Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. Totodată, Curtea a reținut că nu are competența de a se implica în domeniul legiferării și al politicii penale a statului, orice atitudine contrară constituind o imixtiune în competența acestei autorități constituționale (a se vedea Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014). Astfel, Curtea a recunoscut că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Cu toate acestea, Curtea a reținut că, deși, în principiu, Parlamentul se bucură de o competență exclusivă în reglementarea măsurilor ce țin de politica penală a statului, această competență nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituționalitate asupra măsurilor adoptate. Astfel, Curtea a constatat că incriminarea/ dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracțiuni ține de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile și exigențele constituționale. În acest sens, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcție de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opțiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor și exigențelor constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016). De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituției este obligatorie, așadar, Parlamentul nu își poate exercita competența de incriminare și de dezincriminare a unor fapte antisociale, decât cu respectarea normelor și a principiilor consacrate prin Constituție (Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014). … 19.Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa constantă, că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii printre care și frecvența fenomenului infracțional (Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, paragraful 21). … 20.De asemenea, Curtea a constatat că nu poate sancționa o eventuală lipsă de corelare între tratamentul sancționator al infracțiunilor prevăzute la art. 9 din Legea nr. 241/2005 și optica legiuitorului reflectată în ansamblul tratamentului sancționator reglementat de Codul penal și de Legea nr. 187/2012. Astfel, menținerea limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, în forma agravată, și după intrarea în vigoare a noului Cod penal reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea și menținerea acestor norme în fondul activ, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific. … 21.Curtea a observat că în ipoteza infracțiunii de evaziune fiscală, în forma agravată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în expunerea de motive la Legea nr. 50/2013, respectiv evaluarea de către Institutul Național de Statistică a economiei subterane la 20% din produsul intern brut. … 22.În ceea ce privește susținerea încălcării dispozițiilor art. 16 din Constituție, în sensul că există numeroase infracțiuni de gravitate indiscutabil mai mare pentru care legea prevede pedepse mai blânde, Curtea a apreciat că nici aceasta nu poate fi reținută. Astfel, Constituția nu stabilește mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative și priorități în diferite perioade de timp, determinate de frecvența, gravitatea și consecințele faptelor antisociale. În raport cu acestea, legiuitorul alege mijloacele juridice prin care urmărește protecția diferitelor categorii de relații sociale, ceea ce înseamnă că, în funcție de gradul de pericol social, poate considera că anumite fapte trebuie incriminate și combătute prin aplicarea de sancțiuni de drept penal, iar altele nu, fără a se aduce însă vreo atingere principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție (în acest sens, Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017). … 23.Pe de altă parte, Curtea a reținut că legiuitorul nu are competența constituțională ca, în temeiul art. 61 alin. (1) și al art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, să reglementeze infracțiuni într-o manieră care să consacre o disproporție vădită între importanța valorii sociale care trebuie ocrotită și cea care trebuie limitată, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la nesocotirea acesteia din urmă. Curtea a statuat că, în condițiile în care în cauză valoarea socială ocrotită este una care vizează în mod explicit mediul privat, statul nu are interesul de a incrimina anumite fapte, întrucât valoarea ce se încearcă a fi ocrotită în acest caz nu are caracter public (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015). Or, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, valoarea socială ocrotită este reprezentată de bugetul statului, reflectat la nivelul veniturilor în taxe și impozite, având deci caracter public. … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Ion Necula în Dosarul nr. 13.481/3/2016 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește