DECIZIA nr. 880 din 15 decembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Constantin Traian Don în Dosarul nr. 4.213/108/2014* al Tribunalului Arad – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.202D/2018. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției și pentru partea Florentin Marcel Șucan, doamna avocat Nadia Vucoiev, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra adresei transmise de către Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Timișoara – Cabinetul medical prin care se învederează că autorul excepției de neconstituționalitate este contact direct cu o persoană confirmată pozitiv cu infecția SARS-CoV-2, motiv pentru care, până la efectuarea testărilor specifice, nu este posibilă prezența acestuia la termenul din această dată. Învederează Curții posibilitatea stabilirii unui alt termen de judecată. … 3.Avocata prezentă apreciază că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că îl reprezintă pe autorul excepției, pe de-o parte, iar prezența acestuia nu este obligatorie în fața Curții Constituționale, pe de altă parte. … 4.Președintele Curții solicită reprezentantei autorului excepției să îi comunice dacă a luat legătura cu acesta. Doamna avocat învederează că a luat legătura cu autorul excepției, acesta fiind informat că îl reprezintă în fața Curții Constituționale. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul doamnei avocat Nadia Vucoiev, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Apreciază că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 11, art. 21 și art. 23 alin. (11). Apreciază, totodată, că modalitatea de modificare a textului criticat nu respectă cerințele de claritate și previzibilitate, aspecte esențiale ale unei norme de incriminare. Invocă Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015. Or, prin modificarea limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii prevăzute de textul criticat, la opt ani de la intrarea în vigoare a acestuia și doar prin raportare la prejudiciul creat, nu sunt respectate standardele impuse de Curtea Constituțională în materia clarității și previzibilității legii. Consideră că se creează o discriminare între persoanele judecate și condamnate înainte de majorarea pedepsei și cei judecați și condamnați ulterior acestui moment. … 6.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că dispozițiile criticate sunt clare și previzibile, infracțiunile de evaziune fiscală fiind infracțiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată crearea unei pagube bugetului general consolidat. Reglementarea limitelor de pedeapsă reprezintă atributul legiuitorului exercitat în temeiul competenței sale de stabilire a politicii penale, neîncălcând prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Invocă Decizia nr. 258 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 6 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.213/108/2014*, Tribunalul Arad – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Constantin Traian Don într-o cauză penală. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate încalcă prezumția de nevinovăție, componentă obligatorie a dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care doar judecătorul, prin hotărârea pronunțată ca urmare a unei evaluări de ansamblu a tuturor probelor aflate la dosarul cauzei, deține prerogativa de a stabili existența sau inexistența prejudiciului, respectiv valoarea acestuia, ca element constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, de constatarea căruia depinde însăși tipicitatea infracțiunii. Apreciază că dispoziția criticată este lipsită de claritate și previzibilitate, conducând la reținerea unor situații ce nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Invocă Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015. Totodată, textul nu permite stabilirea în mod clar a cazurilor în care neîndeplinirea unor obligații fiscale poate intra sub incidența dreptului penal, cu consecința atragerii răspunderii penale pentru forma agravată a infracțiunii de evaziune fiscală. … 9.Apreciază că nu se poate pune semnul egalității între neîndeplinirea obligațiilor fiscale și noțiunea de prejudiciu, în condițiile în care producerea unui prejudiciu presupune în mod obligatoriu diminuarea patrimoniului, condiție ce nu este satisfăcută în cazul neîndeplinirii unor obligații fiscale. Principiul legalității incriminării și pedepsei consacrat de dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune definirea în mod clar, prin lege, a infracțiunilor și a pedepselor aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când justițiabilul are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice, care sunt actele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este sancțiunea pe care ar putea să o atragă conduita sa. … 10.Tribunalul Arad – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 258 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Textul criticat a fost modificat prin articolul unic pct. 5 din Legea nr. 50/2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 19 martie 2013. Textul criticat are următorul conținut: „Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.“ … 15.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 21 alin. (3), potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește critica referitoare la prerogativa de a stabili existența sau inexistența prejudiciului, respectiv valoarea acestuia, ca element constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, de constatarea căruia depinde însăși tipicitatea infracțiunii, Curtea observă că, prin Decizia nr. 258 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016, a apreciat că trebuie distins între latura penală și latura civilă a procesului penal. În ceea ce privește prejudiciul ce interesează în soluționarea laturii civile a procesului penal în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, Curtea a observat că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, a statuat că, în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală. … 17.Cu același prilej, în ceea ce privește prejudiciul ce interesează în soluționarea laturii penale a procesului în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, Curtea a apreciat că, în general, acesta este constatat de către organele fiscale prin actele de control pe care le întocmesc, iar, ulterior, acesta este stabilit prin raportul de constatare fiscală sau raportul de expertiză contabilă/fiscală. Totodată, în baza probelor, instanța de judecată se va pronunța asupra existenței și întinderii acestuia. Curtea reține că există posibilitatea ca prejudiciul ce va fi stabilit de instanța de judecată prin soluționarea acțiunii civile să fie superior prejudiciului stabilit în cursul urmăririi penale – cu incidență și asupra laturii penale a procesului -, deoarece, în intervalul de timp cuprins între finalizarea fazei de urmărire penală și pronunțarea unei soluții definitive în cauză, prejudiciul va spori prin adiționarea dobânzilor și penalităților de întârziere. Totodată, prin Decizia nr. 362 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a constatat că instanței de judecată îi revine rolul de a înfăptui actul de justiție și de a aprecia dacă există prejudiciu, care este întinderea acestuia, modul de producere, persoana vinovată etc. … 18.De asemenea, în ceea ce privește contestarea valorii prejudiciului determinat de către organul competent potrivit legii, prin Decizia nr. 333 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 24 august 2017, și Decizia nr. 664 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2018, Curtea a constatat că, din perspectiva legalității administrării probelor, aceste aspecte sunt verificate de către judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, iar acesta, în baza art. 346 alin. (3) lit. b) și alin. (4) din același cod, poate exclude una, mai multe sau toate probele administrate în cursul urmăririi penale. După începerea judecății, dispusă de judecătorul de cameră preliminară, în fața instanței de judecată pot fi puse în discuție (numai) aspecte ce țin de temeinicia probelor, aspecte referitoare la împrejurări de fapt ce reies din proba contestată și care, raportat la acuzația concretă pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată, prezintă relevanță. … 19.Astfel, Curtea a constatat că nimic nu oprește partea căreia probele avute în vedere îi sunt defavorabile să le conteste din perspectiva temeiniciei – în faza de judecată imediat după citirea rechizitoriului, dar anterior audierii inculpatului -, cerând astfel readministrarea/refacerea lor de către instanța de judecată în condiții de publicitate, nemijlocire și contradictorialitate. Terminologia utilizată de legiuitor are în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale care nu au fost contestate. În acest sens, Curtea a observat că alin. (5) al art. 374 din Codul de procedură penală prevede că „Președintele întreabă procurorul, părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe“, părțile și persoana vătămată având posibilitatea să conteste probele administrate și să propună administrarea de probe, indiferent dacă au fost sau nu administrate în faza de urmărire penală. … 20.Totodată, cu privire la posibilitatea readministrării probelor administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți, Curtea a reținut că, potrivit art. 374 alin. (8) din Codul de procedură penală, acestea pot fi administrate din oficiu de către instanță, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Faptul că această posibilitate este atributul exclusiv al instanței de judecată nu este de natură a afecta în niciun fel dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil, pentru că, potrivit art. 349 alin. (1) din Codul de procedură penală, „Instanța de judecată soluționează cauza dedusă judecății cu garantarea respectării drepturilor subiecților procesuali și asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii“. … 21.În ceea ce privește critica potrivit căreia textul nu permite stabilirea în mod clar a cazurilor în care neîndeplinirea unor obligații fiscale poate intra sub incidența dreptului penal, cu consecința atragerii răspunderii penale pentru forma agravată a infracțiunii de evaziune fiscală, Curtea reține că, prin Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 17 august 2016, a observat că, potrivit Legii nr. 241/2005, constituie infracțiune de evaziune fiscală săvârșirea faptelor în modalitățile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) al art. 9 din acest act normativ, sub aspectul laturii subiective presupunând intenția directă calificată prin scop, și anume sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. … 22.Astfel, Curtea a reținut că doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege – sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale – a fost urmărit prin săvârșirea faptei, se va reține săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Așa fiind, reglementarea acestei fapte ca infracțiune nu presupune înlăturarea posibilității corectării anumitor erori intervenite în completarea unor acte și nici că efectuarea acestor corecturi ar echivala cu săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, atât timp cât scopul urmărit nu este acela de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. … 23.În ceea ce privește lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor criticate, Curtea relevă că, prin Decizia nr. 171 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 6 august 2020, a reținut că principiul legalității incriminării și pedepsei consacrat de dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune definirea în mod clar, prin lege, a infracțiunilor și a pedepselor aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când justițiabilul are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice, care sunt actele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este sancțiunea pe care ar putea să o atragă conduita sa. … 24.Curtea a statuat că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi cu respectarea cerințelor de calitate a acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Având în vedere jurisprudența proprie și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției, Curtea a reținut că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii. … 25.Aplicând aceste considerente de principiu, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt clar definite de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Traian Don în Dosarul nr. 4.213/108/2014* al Tribunalului Arad – Secția penală și constată că dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește