DECIZIA nr. 877 din 15 decembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (12) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 222 alin. (1) din același act normativ, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 22.555/3/2018/a1.2 (2.372/2018) al Curții de Apel București – Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.036D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că măsura arestului la domiciliu este similară arestului preventiv. Arată că dispozițiile art. 23 alin. (5) din Constituție fac referire la durata maximă a privării de libertate în cursul urmăririi penale, aceasta fiind de 180 de zile indiferent dacă este vorba de măsura arestului la domiciliu sau de cea a arestării preventive, perioada arestului la domiciliu urmând să fie luată în considerare pentru calculul duratei maxime a privării de libertate în cursul urmăririi penale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea nr. 253/CP din 8 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 22.555/3/2018/a1.2 (2.372/2018), Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (12) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 222 alin. (1) din același act normativ, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel București – Secția I penală susține că dispozițiile art. 204 alin. (12) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 222 alin. (1) din același act normativ, sunt neconstituționale în condițiile în care, cu ocazia admiterii contestației formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, instanța de control judiciar poate dispune înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu pe durata maximă de 30 de zile, fără a putea scădea din această durată maximă perioada în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv. Apreciază că dispozițiile criticate contravin art. 23 alin. (5) teza întâi din Constituție, conform cărora în cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile. … 6.În continuare, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 740 din 3 noiembrie 2015, în care s-a reținut că măsura arestului la domiciliu este similară arestării preventive, atât sub aspectul includerii lor în categoria măsurilor preventive, cât și sub aspectul naturii lor privative de libertate, al identității cauzelor și condițiilor în care cele două măsuri pot fi dispuse și al modului similar de dispunere și prelungire a lor. Cu referire la perioada maximă de privare de libertate în cursul urmăririi penale, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 23 alin. (5) din Constituție trebuie interpretate în sens larg, ca limitând, pe parcursul urmăririi penale, la 180 de zile durata maximă a arestării, indiferent că este vorba despre arestarea preventivă sau despre arestul la domiciliu. … 7.Or, pentru identitate de rațiune, aceeași ar trebui să fie soluția și cu privire la perioada pentru care se poate dispune inițial arestarea preventivă în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, dispozițiile legale care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate nu interzic judecătorului învestit cu soluționarea contestației împotriva încheierii prin care inițial s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, soluționată la câteva zile de la data emiterii mandatului de arestare preventivă, să dispună înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă maximă de 30 de zile, putând astfel rezulta o privare totală de libertate de 30 de zile la care se adaugă perioada dintre data soluționării propunerii de arestare preventivă și data soluționării contestației. … 8.Altfel spus, o singură propunere de arestare preventivă pe o perioadă de 30 de zile, formulată de procuror, poate avea ca rezultat o privare de libertate a inculpatului, sub forma arestului preventiv și a arestului la domiciliu, mai mare de 30 de zile, ceea ce contravine dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Constituție, care impun o privare de libertate de cel mult 30 de zile. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 204 alin. (12) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 222 alin. (1) din același act normativ, cu următorul conținut:– Art. 204 alin. (12): „În cazul admiterii contestației formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, se poate dispune, în condițiile prevăzute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a măsurii preventive ori, după caz, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai ușoară și, după caz, punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.“; … – Art. 222 alin. (1): „În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile.“ …  … 13.Instanța judecătorească susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 23 alin. (5) potrivit căruia, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 213 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 iulie 2020, a soluționat o critică de neconstituționalitate similară. Curtea a reținut că arestul la domiciliu a fost reglementat pentru prima dată în România prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010. Potrivit art. 202 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, arestul la domiciliu constituie o măsură preventivă, alături de reținere, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestarea preventivă. Reglementarea acestei măsuri preventive se regăsește la art. 218-222 din secțiunea a 5-a a cap. I din titlul V al părții generale a Codului de procedură penală. Potrivit art. 218 alin. (1) din Codul de procedură penală, arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 din același act normativ, articol ce reglementează condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive, și dacă luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile măsurilor preventive, prevăzute la art. 202 alin. (1), respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni. Conform art. 222 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile și poate fi prelungit, potrivit art. 222 alin. (2), fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile și putând fi dispusă numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi. Potrivit art. 222 alin. (9) din Codul de procedură penală, durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile. … 15.Termenele anterior reținute sunt reglementate, în mod similar, în cuprinsul secțiunii a 6-a a capitolului I – Măsurile preventive, al titlului V – Măsuri preventive și alte măsuri procesuale din partea generală a Codului de procedură penală, secțiune ce reglementează, printre altele, condițiile și cazurile în care poate fi luată măsura arestării preventive (art. 223) și durata acestei măsuri [art. 226 alin. (2) și art. 236]. Potrivit art. 226 alin. (2) din Codul de procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, pentru cel mult 30 de zile, iar, conform art. 236 alin. (2) din Codul de procedură penală, prelungirea arestării preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durată de cel mult 30 de zile, aceasta poate fi prelungită de către judecătorul de drepturi și libertăți, fiecare prelungire neputând depăși 30 de zile. Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de 180 de zile. … 16.În continuare, Curtea a constatat că zilele executate în arest la domiciliu de către inculpat vor fi luate în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a acestuia în cursul urmăririi penale, în acord cu prevederile constituționale ale art. 23 alin. (5), astfel cum au fost interpretate de instanța de control constituțional prin Decizia nr. 740 din 3 noiembrie 2015, precitată. … 17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 18.Distinct de cele reținute în decizia precitată, Curtea reține că, indiferent de natura măsurii preventive (privativă sau neprivativă de libertate) dispuse în cursul urmăririi penale, ca urmare a respingerii propunerii de luare sau de prelungire a măsurii preventive ori, după caz, de înlocuire a acesteia cu o altă măsură preventivă mai ușoară, durata maximă a acestor măsuri preventive nu poate depăși durata stabilită prin Legea fundamentală, respectiv prin Codul de procedură penală. Așa fiind, pe de-o parte, în cazul măsurii arestului preventiv și al măsurii arestului la domiciliu sunt aplicabile cele reținute prin Decizia nr. 213 din 2 iunie 2020, precitată, iar, pe de altă parte, în cazul controlului judiciar și în cazul controlului judiciar pe cauțiune, art. 215^1 alin. (6) și art. 216 alin. (3) din Codul de procedură penală dispun durata maximă a acestor măsuri preventive, respectiv un an, dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, și 2 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 5 ani. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel București – Secția I penală, din oficiu, în Dosarul nr. 22.555/3/2018/a1.2 (2.372/2018) al acestei instanțe și constată că dispozițiile art. 204 alin. (12) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 222 alin. (1) din același act normativ, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește