DECIZIA nr. 873 din 16 decembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 429 din 3 mai 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 14 14/01/2020 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 2 16/01/2020
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 2 16/01/2020
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 9 19/02/2019
ActulREFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 58
ActulREFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 2 16/01/2020
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 9 19/02/2019
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 58
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 649 24/09/2020
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 593 15/07/2020
ART. 4REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 2 16/01/2020
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 6REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020 ART. 1
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 2 16/01/2020
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 9 19/02/2019
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 58
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 7REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 761 17/12/2014
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 11REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 78
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 2 16/01/2020
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 9 19/02/2019
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 58
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 19REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 9 19/02/2019
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 58
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 20REFERIRE LALEGE 160 30/07/2020
ART. 20REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 2 16/01/2020
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 123 31/07/2020
ART. 21REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 3
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 56 24/06/2021
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 3
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 593 15/07/2020
ART. 23REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1594 09/12/2010
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 498 08/06/2006
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 593 15/07/2020
ART. 24REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 593 15/07/2020
ART. 26REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 924 16/09/2008
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 61 18/01/2007
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 78
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 30REFERIRE LALEGE 14 14/01/2020
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Benke Károly – magistrat-asistent-șef delegat

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, în Dosarul nr. 899/2/2020 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.095D/2020.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent-șef delegat referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus, la dosarul cauzei, concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale cu privire la majorarea alocațiilor pentru copii, respectiv Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020 și Decizia nr. 649 din 24 septembrie 2020. Se afirmă că legea de majorare a alocațiilor există, dar nu este pusă în aplicare tocmai datorită actelor normative de contracarare a acesteia adoptate de Guvern, sens în care face referire la Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008. Se mai susține că reglementarea criticată încalcă dreptul la un nivel de trai decent și dreptul copiilor la alocație. În argumentarea acestei susțineri se invocă motivarea din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2020, care recunoaște aspectele pozitive generate de Legea nr. 14/2020 în planul nivelului de trai a 3,6 milioane de copii. Or, prorogarea acestei măsuri duce la menținerea unui nivel de trai redus al acestor copii, în condițiile în care Parlamentul își asumase o politică de creștere a alocațiilor. Se subliniază că reglementarea criticată încalcă și art. 1 alin. (3) din Constituție.5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că legiuitorul delegat are competența de a proroga intrarea în vigoare a actelor normative.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 899/2/2020, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de punere în plată a alocației de stat pentru copii majorate conform Legii nr. 14/2020.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că amânarea punerii în plată a alocației de stat pentru copii majorate conform Legii nr. 14/2020, prin ordonanța de urgență criticată, nu a fost justificată de nicio situație extraordinară sau de urgență, ci doar de dorința Guvernului de a contracara legea adoptată deja. Faptul că majorarea alocațiilor de stat pentru copii ar putea duce la depășirea deficitului bugetar de 3%, în condițiile în care însuși bugetul de stat a fost construit pe un deficit de 3,6%, nu reprezintă o situație extraordinară care să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgență. Se susține că întreaga motivație a situației extraordinare nu devoalează existența unei situații de fapt extraordinare, ci doar urgența imperioasă de-a opri implacabila intrare în vigoare a legii, fapt inadmisibil. Într-adevăr, în mod excepțional, pentru a opri finalizarea procedurii legislative prin intrarea în vigoare a legii, este nevoie de adoptarea unei măsuri urgente, dar aceasta nu este un motiv care să arate ea însăși o stare excepțională și obiectivă. Prin urmare, se încalcă art. 115 alin. (4) din Constituție.8.Prorogarea intrării în vigoare a unei legi reprezintă un procedeu de tehnică legislativă inexistent. Legea nr. 24/2000 reglementează doar modificarea, completarea, abrogarea și alte evenimente legislative printre care nu se regăsește prorogarea. Așadar, Curtea nu poate califica ordonanța de urgență ca fiind o normă specială, derogatorie, de modificare, de suspendare, ceea ce duce la concluzia că Guvernul a optat pentru un procedeu legislativ sui generis, neprevăzut în Legea nr. 24/2000, care să nu permită intrarea în vigoare a legii la termenul prevăzut expres în textul său; de altfel, Guvernul, apelând la criterii de oportunitate, a sfidat voința politică a Parlamentului exprimată prin lege. Se face trimitere la Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, prin care Curtea a constatat că acte normative sui generis contrare Legii nr. 24/2000 sunt neconstituționale. În consecință, se subliniază că au fost încălcate normele de tehnică legislativă și, implicit, prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție.9.Actul normativ analizat afectează negativ alocația de stat pentru copii, diminuând cuantumul acesteia. Amânarea majorării alocațiilor pentru copii afectează esența dreptului constituțional la alocație. Orice afectare negativă a legii referitoare la cuantumul alocației înseamnă afectarea obligației statului de acordare a alocației. Faptul că pe calea unei ordonanțe de urgență au fost aduse amânări asupra termenului de intrare în vigoare a legii ce stipulează aceste valori afectează acordarea dreptului la alocație, iar faptul că, prin lege, acele valori erau dublate înseamnă că a fost lezat dreptul în esența sa. Or, printr-o ordonanță de urgență nu pot fi afectate drepturile fundamentale decât cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție.10.Se arată că, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, Guvernul a nesocotit voința Parlamentului. Se fac trimiteri la o situație anterioară similară, respectiv la Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008.11.Se subliniază că ordonanța de urgență criticată stabilește o anumită dată de intrare în vigoare a Legii nr. 14/2020; noua dată nu este prevăzută în corpul legii, astfel că sunt încălcate prevederile art. 78 din Constituție.12.Orice întârziere a acordării beneficiilor majorate pentru copii conduce la nerespectarea obligațiilor constituționale ale statului în raport cu copiii României. Se încalcă dreptul la alocație și dreptul la un nivel de trai decent, precum și caracterul de stat social al statului român.13.Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2020, care are următorul cuprins:– Art. I: „Se prorogă intrarea în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, până la data de 1 august 2020.– Art. II: „Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 februarie 2020.“18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul social și calitatea normelor juridice, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 49 alin. (2) privind protecția copiilor și a tinerilor, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind regimul ordonanțelor de urgență.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea, cu privire la contextul normativ referitor la majorarea alocațiilor de stat pentru copii, reține că Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, adoptată în 18 decembrie 2019 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, a dublat cuantumul alocației de stat pentru copii față de cel stabilit pentru anul 2019, după cum urmează: (i) 600 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap; (ii) 300 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii prevăzuți la art. 1 alin. (3); (iii) 600 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu handicap.20.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2020 a prorogat intrarea în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 până la data de 1 august 2020. Această ordonanță de urgență a fost respinsă prin Legea nr. 160/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 30 iulie 2020.21.Ulterior, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2020 pentru modificarea art. 3 din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 31 iulie 2020, care a modificat art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993, a menținut creșterea cuantumului alocației stabilită prin Legea nr. 14/2020, însă a eșalonat-o pe o perioadă de 2 ani și 5 luni în 5 etape.22.Sistemul instituit de această ordonanță de urgență a fost abandonat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2021 pentru modificarea art. 3 din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 25 iunie 2021, care a menținut în plată pentru anul 2021 cuantumul existent al alocației la acel moment și a stabilit o valoare fixă a acesteia începând cu luna ianuarie a anului 2022.23.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că respingerea prin lege a unei ordonanțe reprezintă infirmarea expresă de către Parlament a politicii legislative pe care ordonanța o exprimase, având drept consecință ca un asemenea act să își înceteze aplicabilitatea, să nu se mai aplice în viitor (Decizia nr. 498 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, Decizia nr. 1.594 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, sau Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 22 iulie 2020, paragraful 42). O ordonanță de urgență respinsă produce efecte juridice în perioada cât a fost în vigoare. Prin urmare, aceasta poate forma obiectul controlului de constituționalitate, întrucât, pe de o parte, este un act de reglementare primară a legiuitorului delegat, iar, pe de altă parte, continuă să producă efecte juridice pentru perioada în care a fost în vigoare. În cauză, ordonanța de urgență criticată a prorogat intrarea în vigoare a Legii nr. 14/2020 până la data de 1 august 2021, iar legea sa de respingere a intrat în vigoare la 2 august 2020, ceea ce înseamnă că ordonanța de urgență a produs efecte juridice pe toată perioada în care ea a fost în vigoare, legea de respingere nescurtând cu nicio zi prorogarea dispusă inițial. În consecință, având în vedere natura actului normativ analizat, precum și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.24.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, precitată, paragraful 41, a observat că Legea nr. 14/2020, deși adoptată înainte de Legea bugetului de stat nr. 5/2020, a fost publicată ulterior acesteia, astfel că cheltuielile generate de această lege nu au fost luate în considerare atunci când a fost adoptat bugetul de stat pe anul 2020, tocmai pentru că legea, deși adoptată, nu intrase încă în vigoare. În acest context factual, Guvernul a adoptat ordonanța de urgență criticată. Prin aceeași decizie, paragraful 42, Curtea a statuat că Guvernul a utilizat ordonanța de urgență pentru a proroga intrarea în vigoare a unei legi ce implica o majorare a cheltuielilor bugetare. Prorogarea intrării în vigoare a unei legi printr-o ordonanță de urgență se încadrează, în principiu, în exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție, cu condiția ca aceasta să nu indice faptul că legiuitorul delegat, printr-un act de reglementare primară, contracarează o măsură de politică legislativă (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008). Chiar dacă ordonanța de urgență a fost emisă la două zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, nu se poate trage concluzia că a existat o măsură de contracarare a politicii legislative a Parlamentului, ci, mai degrabă, o măsură urgentă care să permită identificarea cât mai repede posibil a fondurilor bănești necesare punerii în executare a legii. În consecință, Curtea reține că ordonanța de urgență criticată nu a contracarat o politică legislativă promovată de Parlament, nepunând în discuție principiul consacrat de art. 61 din Constituție.25.În jurisprudența sa [Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005], Curtea a reținut că, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.26.În continuarea celor reținute prin Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, Curtea observă că expunerea de motive justifică situația extraordinară și urgența reglementării, sens în care se rețin următoarele considerente: „pentru a asigura sustenabilitatea plății sumelor în cuantumul majorat al alocației de stat pentru copii conform Legii nr. 14/2020“ și „în absența prevederilor bugetare necesare, sunt afectate drepturile a 3,6 milioane de copii pentru care va fi imposibilă efectuarea plății acestui drept“. Aceste mențiuni nu aduc în discuție aspecte ce ar ține de oportunitatea reglementării, ci aspecte obiective și cuantificabile. Așadar, situația extraordinară este dată de lipsa prevederilor bugetare care să finanțeze cheltuiala stabilită prin Legea nr. 14/2020, urgența reglementării de necesitatea identificării cât mai rapide a resurselor necesare punerii în aplicare a legii antereferite, iar urgența este motivată în cuprinsul ordonanței de urgență. Prin urmare, Curtea constată că ordonanța de urgență criticată îndeplinește exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție.27.În fine, invocarea art. 115 alin. (6) din Constituție, prin raportare la art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai și art. 49 alin. (2) privind protecția copiilor și a tinerilor, în sensul că ordonanța de urgență a afectat aceste drepturi fundamentale, nu poate fi analizată pentru că Legea nr. 14/2020 nu a fost niciodată în vigoare. Astfel, un act normativ care vizează menținerea în plată a alocației de stat existente nu poate fi considerat ca afectând un drept fundamental pe motiv că a amânat intrarea în vigoare a unui alt act normativ care prevedea un cuantum superior al acestei alocații. În consecință, art. 115 alin. (6) din Constituție nu are incidență în cauză.28.Cu privire la critica de neconstituționalitate intrinsecă potrivit căreia prorogarea intrării în vigoare a unei legi reprezintă un procedeu de tehnică legislativă inexistent, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că nicio prevedere constituțională nu interzice modificarea unui act normativ sau a datei inițial prevăzute printr-un nou act normativ și nici prorogarea termenului de intrare în vigoare a acestuia (Decizia nr. 924 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008). Astfel, nimic nu împiedică legiuitorul să amâne intrarea în vigoare a unei legi prin adoptarea unui alt act normativ în acest sens. Legiuitorul este cel care stabilește obiectul de reglementare al actului normativ, iar adoptarea unui act normativ cu un asemenea obiect nu este exclusă de cadrul constituțional actual.29.Așadar, prorogarea intrării în vigoare a unui act normativ constă într-o dispoziție expresă de modificare a datei intrării în vigoare a unei legi anterioare, fiind un eveniment legislativ care poartă asupra legii modificate. Este adevărat că legea inițială nu cuprinde întotdeauna o dispoziție care să indice data intrării sale în vigoare, regula generală fiind aceea a intrării sale în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României (a se vedea și Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007). Această regulă generală este încorporată în mod ideal în conținutul său (art. 78 teza întâi din Constituție). În schimb, dacă legea intră în vigoare la o dată ulterioară, ea cuprinde în mod expres o dispoziție în acest sens (art. 78 teza a doua din Constituție). În ambele cazuri, legea de prorogare nu face altceva decât să stabilească o altă dată de intrare în vigoare a acesteia, singura condiționare fiind aceea ca intrarea sa în vigoare să se realizeze înainte de intrarea în vigoare a legii inițiale. În consecință, amânarea intrării în vigoare a unui act normativ nu poate fi considerată contrară art. 1 alin. (5) și art. 78 din Constituție.30.Totodată, invocarea distinctă a art. 47 alin. (1) și a art. 49 alin. (2) din Constituție ca fiind încălcate nu poate fi, de asemenea, analizată, pentru că, astfel cum s-a arătat, nefiind încă în vigoare Legea nr. 14/2020, majorarea cuantumului alocației de stat pentru copii nu este decât o opțiune legislativă ce nu poate fi cenzurată de Curtea Constituțională. Prin urmare, nu se poate reține nici încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituție în componenta sa referitoare la statul social.31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, în Dosarul nr. 899/2/2020 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef delegat,
Benke Károly
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x