DECIZIA nr. 870 din 26 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 174 din 19 februarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 44
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 46
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 46
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ActulREFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 46
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 1REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 1REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 7REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 8REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 8REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 9REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 10REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 11REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 11REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 11REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 13REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 15REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 17REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 20REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 24REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 46
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 24REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 2
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 552 07/07/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 462 11/07/2019
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 42
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 26REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 166 16/03/2017
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 38 31/01/2017
ART. 27REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 51
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 754 31/10/2006
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 836 14/12/2017
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 491 30/06/2016
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 81 27/02/2018
ART. 29REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 29REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 47
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 30REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 30REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 299 06/11/2001
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 649 11/10/2014
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 109 01/02/2011
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 649 11/10/2014
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 32REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 713 27/10/2015
ART. 33REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 33REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 33REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 533 09/10/2014
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 90
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 453
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 538 10/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 682 15/12/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 386 08/06/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 474 08/07/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) și ale art. 42 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iosif Puiu și Constanța Puiu în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2.2 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.506D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.620D/2018, nr. 1.714D/2018, nr. 1.716D/2018, nr. 2.009D/2018, nr. 2.094D/2018 și nr. 492D/2019, având un obiect similar al excepției de neconstituționalitate, ridicată de aceiași autori în Dosarul nr. 29.112/301/2015/a4.3 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și în dosarele nr. 12.222/94/2015/a5.2.4.1, nr. 12.222/94/2015/a5.2, nr. 12.222/94/2015/a5.2.6, nr. 11.387/303/2018 și nr. 12.222/94/2015/a5.2.5.1.1 ale Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.506D/2018, nr. 1.620D/2018, nr. 1.714D/2018, nr. 1.716D/2018, nr. 2.009D/2018, nr. 2.094D/2018 și nr. 492D/2019, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.620D/2018, nr. 1.714D/2018, nr. 1.716D/2018, nr. 2.009D/2018, nr. 2.094D/2018 și nr. 492D/2019 la Dosarul nr. 1.506D/2018, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în această materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 3 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2.2, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) și ale art. 42 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă.8.Prin Încheierea din 4 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 29.112/301/2015/a4.3, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și ale art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă.9.Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2.4.1, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) și ale art. 42 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă.10.Prin Încheierea din 19 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă.11.Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2.6, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) și ale art. 42 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă.12.Prin Încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 11.387/303/2018, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă.13.Prin Încheierea din 27 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 12.222/94/2015/a5.2.5.1.1, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) și ale art. 42 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă.14.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Iosif Puiu și Constanța Puiu cu prilejul judecării unor cauze civile având ca obiect cereri de ajutor public judiciar/cereri de recuzare/cereri de sesizare a Curții Constituționale.15.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că în majoritatea statelor semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, taxele judiciare de timbru sunt stabilite numai prin lege, iar nu prin ordonanță de urgență, ca în cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6) și ale art. 139 alin. (1), din perspectiva capacității Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență într-un domeniu strict de competența Parlamentului, și anume în domeniul stabilirii taxelor, impozitelor și a altor alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, care se stabilesc numai prin lege. Mai mult, aceștia susțin că Guvernului îi este interzis prin art. 115 alin. (6) din Constituție să adopte ordonanțe care pot afecta drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Legea fundamentală, astfel cum sunt cele menționate la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și art. 4 alin. (2), art. 21 alin. (1) și (2), raportate la drepturile fundamentale prevăzute în convenție, dar și în capitolul II al titlului II din Constituția României.16.În ceea ce privește prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă, autorii excepției apreciază că acestea contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) și (2), prin prisma faptului că părțile nu se află pe picior de egalitate la momentul soluționării cererii de recuzare, având în vedere faptul că aceasta se soluționează cu participarea judecătorului recuzat, însă fără participarea părții care formulează cererea de recuzare. Astfel, contrar dreptului la un proces echitabil, prevederile art. 47 alin. (4) din Codul de procedură civilă plasează părțile pe poziții procesuale inegale, la aceeași concluzie conducând și reglementarea potrivit căreia la soluționarea cererii de recuzare este ascultat doar judecătorul recuzat, în timp ce petenții nu își pot susține apărările în sprijinul cererii de recuzare. De asemenea, din perspectiva autorilor excepției, se nasc îndoieli legitime cu privire la imparțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea cererii de recuzare, având în vedere faptul că aceștia sunt colegi, chiar la aceeași instanță, cu judecătorul recuzat.17.Autorii excepției susțin, totodată, că redactarea prevederilor art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), ale art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă este vagă și permite aprecierea subiectivă a instanței, ceea ce încalcă regula predictibilității actului de justiție și, implicit, dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2) coroborat cu art. 16, art. 15 și art. 21 alin. (1)-(3).18.Concluzionând, autorii excepției susțin că analiza de constituționalitate va trebui realizată și prin raportare la dispozițiile art. 6 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră drepturile cetățenilor la un proces echitabil și interzicerea discriminării, precum și la cele cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 12 privind interzicerea generală a discriminării din aceeași convenție.19.În dosarele Curții Constituționale nr. 1.506D/2018, nr. 1.714D/2018 nr. 1.716D/2018, nr. 2.009D/2018, nr. 2.094D/2018 și nr. 492D/2019, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.20.În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.620D/2018, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă opinează pentru respingerea criticilor de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată apreciază că aceste prevederi sunt clare și nu lasă loc interpretării subiective, neputând fi reținute nici criticile referitoare la încălcarea tehnicii și principiilor de legiferare. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) și ale art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, precum și a celor ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, instanța apreciază că susținerile autorilor sunt inadmisibile, deoarece se invocă considerente de ordin personal, fără a se menționa în ce anume constă pretinsa încălcare a Legii fundamentale.21.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.24.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), ale art. 9 lit. a) și ale art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.Prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au următorul cuprins:– Art. 3:(1)Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:a)până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puțin de 20 lei;b)între 501 lei și 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depășește 500 lei;c)între 5.001 lei și 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depășește 5.000 lei;d)între 25.001 lei și 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depășește 25.000 lei;e)între 50.001 lei și 250.000 lei – 2.105 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei;f)peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei.(2)Se taxează potrivit alin. (1) și următoarele categorii de acțiuni:a)în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie acestor cereri;b)privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial;“;– Art. 9 lit. a): „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: a) cereri de recuzare în materie civilă – pentru fiecare participant la proces – pentru care se solicită recuzarea – 100 lei;“;– Art. 42:(1)Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare. (…)(3)În mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.“;– Art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008: „Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România.“Prevederile criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:– Art. 42 alin. (1):Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații:1.când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil;…………………………………..13.atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.– Art. 44:(1)Judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea oricărei dezbateri.(2)Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.“;– Art. 46: „Pot fi recuzați numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare.“;– Art. 47:(1)Cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătânduse cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească.(2)Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 și 42.(3)Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât cei prevăzuți la art. 46, precum și cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate.(4)Nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fața căruia sa formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.“25.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, ale art. 15 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea“, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 115 alin. (6) privind limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului și ale art. 139 alin. (1) care prevăd că impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. De asemenea, se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și la interzicerea discriminării, precum și cele ale art. 1 și art. 2 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție privind interzicerea generală a discriminării și aplicarea teritorială.26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva acelorași critici formulate de aceiași autori ca și în prezentele cauze, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale. În acest sens, sunt Decizia nr. 462 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 28 octombrie 2019, și Decizia nr. 552 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2020, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă, ale art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) și ale art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cele ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 27.Astfel, examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că aceste norme instituie cazuri de incompatibilitate a judecătorilor, precum și reguli privind recuzarea. În jurisprudența sa, referitor la cererea de recuzare, Curtea a stabilit că judecarea acesteia nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanța pronunțând în ședință publică o încheiere asupra recuzării, prin aceasta legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului liber la justiție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 166 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, paragraful 16, și Decizia nr. 754 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 6 decembrie 2006). De asemenea, prin Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, Curtea a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă, examinarea cererii de recuzare se face „de îndată“, iar judecătorul sau părțile sunt ascultate numai „dacă se apreciază că este necesar“, în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. Potrivit doctrinei, momentul la care partea interesată a cunoscut existența motivului de recuzare constituie o împrejurare de fapt, care va fi apreciată de instanța care soluționează cererea. Însă, pentru a evita abuzul, partea trebuie să probeze nu doar cazul de incompatibilitate, ci și împrejurările în care a luat cunoștință de acesta, astfel încât să se poată determina când a aflat că judecătorul este incompatibil. Așadar, modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple de recuzare, care să preîntâmpine cererile șicanatorii, de natură să tergiverseze soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei. Legiuitorul, asigurând dreptul la apărare al părților, a mai prevăzut la art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Prin urmare, din perspectiva criticilor formulate, Curtea a reținut că nu este încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție.28.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, prin Decizia nr. 836 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 12 martie 2018, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii, întrucât normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. În legătură cu principiul previzibilității normei legale, instanța europeană a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării. În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul normei juridice, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi, iar previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Totodată, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică (în acest sens sunt hotărârile din 25 mai 1993 și din 15 noiembrie 1996, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, și Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 491 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2016, paragraful 19).29.Așadar, Curtea a constatat că textele de lege criticate din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură, prin intermediul cărora legiuitorul a instituit cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, în deplin acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Curtea a constatat, de asemenea, că normele legale criticate sunt reglementate cu suficientă claritate și precizie, interpretarea acestora în ansamblul actului normativ din care fac parte relevând cu claritate voința legiuitorului. De altfel, în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 81 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018, Curtea a statuat că prevederile art. 47 alin. (1) din Codul de procedură civilă dau expresie dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere și faptul că legiuitorul, prin reglementarea procedurii de soluționare a cererii de recuzare, a urmărit asigurarea respectării termenului rezonabil și a principiului accesului liber la justiție.30.Referitor la prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și ale art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), ale art. 9 lit. a) și ale art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ceea ce privește critica potrivit căreia prin reglementarea pe calea ordonanței de urgență în materia taxelor judiciare de timbru se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6) și art. 139 și, implicit, celor ale art. 21, Curtea a reținut, pe de o parte, că, potrivit jurisprudenței sale, sintagma „numai prin lege“ din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituție are semnificația de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare ca forță juridică legii. În această categorie nu intră însă ordonanțele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniștrilor etc. (a se vedea Decizia nr. 299 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 17 ianuarie 2002). De asemenea, din coroborarea dispozițiilor constituționale ale art. 139 cu cele ale art. 56, Curtea a observat că acestea instituie garanția că obligația constituțională a cetățenilor de a contribui prin impozite, taxe și alte contribuții, venituri la bugetul de stat, se face în condițiile legii.31.Pe de altă parte, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015), respectiv taxe de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului (cu titlu exemplificativ fiind Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011). De altfel, nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție, regula fiind cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.32.De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Instanța europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Larco și alții împotriva României, paragraful 56, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanță, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea Europeană a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei (a se vedea în acest sens Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, precitată). Față de aceste considerente, Curtea a constatat că instituirea unor taxe judiciare de timbru prin ordonanțe de urgență nu este contrară dispozițiilor constituționale ale art. 21, ale art. 115 alin. (6) și nici celor ale art. 139.33.Curtea a observat, totodată, că prevederile art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 statuează cu privire la faptul că persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, iar, în mod excepțional, instanța poate acorda aceste facilități fiscale în alte cazuri în care apreciază că, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, plata taxei judiciare de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a acesteia. În acest context, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile vizând pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, din perspectiva faptului că acestea lasă la aprecierea instanței de judecată stabilirea ajutorului public judiciar, deoarece, pe de o parte, art. 8 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 reglementează criteriile în funcție de care beneficiul de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 din aceasta se avansează de către stat fie în întregime, fie în proporție de 50%, iar, pe de altă parte, alin. (3) al aceluiași articol are în vedere și alte cazuri în care ajutorul public judiciar se poate acorda, proporțional cu nevoile solicitantului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015). Așa fiind, Curtea a reținut că prevederile criticate sunt o aplicare a dispozițiilor art. 126 alin. (1) și (2) și art. 124 din Constituție.34.Curtea a mai subliniat că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, iar obligația la plata anticipată a acestor taxe este justificată, iar contribuția justițiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. De asemenea, potrivit art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupun declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie 2014).35.În fine, Curtea a constatat că prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipotezele cuprinse în aceste norme, fără discriminări, și, de asemenea, respectă principiul supremației Constituției, al universalității, precum și al accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, fiind în deplin acord cu prevederile constituționale cu privire la impozite, taxe și alte contribuții, precum și cu cele referitoare la delegarea legislativă și, prin urmare, nu a reținut pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției.36.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iosif Puiu și Constanța Puiu în Dosarul nr. 29.112/301/2015/a4.3 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și în dosarele nr. 12.222/94/2015/a5.2.2, nr. 12.222/94/2015/a5.2.4.1, nr. 12.222/94/2015/a5.2, nr. 12.222/94/2015/a5.2.6, nr. 11.387/303/2018 și nr. 12.222/94/2015/a5.2.5.1.1 ale Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă și constată că prevederile art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), ale art. 9 lit. a) și ale art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, ale art. 44, art. 46 și art. 47 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x