DECIZIA nr. 87 din 2 martie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 432 din 18 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 4REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 71 29/01/2019
ART. 5REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 35
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 101 08/05/2019 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 321
ART. 13REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 71 29/01/2019
ART. 17REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 18REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 34
ART. 18REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 35
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 118
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 118
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 833 17/11/2020
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 306 08/05/2018
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 637 13/10/2015
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 71 29/01/2019
ART. 20REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 lit. d) și g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Dorel Dicu în Dosarul nr. 22/81/2014**** al Curții Militare de Apel București și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.411D/2019. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, în principal, ca inadmisibilă, textele de lege criticate neavând legătură cu rejudecarea cauzei, aflată în al patrulea ciclu procesual, și care vizează o acuzație penală potrivit căreia autorul acesteia a încălcat o serie de norme metodologice în calitate de membru al unei comisii de examinare constituite pentru organizarea unui concurs; în subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, întrucât textele de lege criticate nu deleagă unei autorități administrative reglementarea unor aspecte esențiale ce țin de statutul cadrelor militare, astfel că nu sunt încălcate principiul nediscriminării și principiul legalității.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 11 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22/81/2014****, Curtea Militară de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 lit. d) și g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dorel Dicu într-o cauză penală privind săvârșirea faptei de abuz în serviciu. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate, potrivit cărora legiuitorul deleagă Guvernul ca, prin ordin al ministrului de resort, să reglementeze anumite elemente determinante pentru nașterea, derularea și stingerea raporturilor de serviciu ale cadrelor militare asimilate, ca statut, funcționarilor publici, sunt neconstituționale întrucât contravin principiului separației și echilibrului puterilor în stat, supremației Constituției și regulilor constituționale de legiferare prin lege organică. Astfel, elementele enumerate în cuprinsul normelor criticate nu pot fi stabilite printr-un act administrativ, de nivel infralegal, așa cum este ordinul ministrului, ci numai prin lege, fiind evocate în acest sens anumite considerente – aplicabile mutatis mutandis, în opinia sa -, pentru care Curtea Constituțională a admis, prin Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 și ale art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 80/1995. 6.Curtea Militară de Apel București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele legale criticate respectând exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, în sensul că îndeplinesc cerințele de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, prevederile art. 36 alin. 1 lit. d) și lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 30 din Legea nr. 101/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019. Textele legale criticate au următoarea redactare: – Art. 36 alin. 1:Ofițerii în activitate provin din: (…) d)ofițeri în rezervă și ofițeri rezerviști voluntari care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau al șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, în vederea chemării sau rechemării în activitate; (…)g)persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.11.Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și la principiul supremației Constituției și obligativitatea respectării legilor și ale art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică. 12.Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată într-o cauză penală în care autorul (intimat-inculpat) a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal, și fals intelectual, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal. 13.Din cuprinsul încheierii de sesizare se observă că același autor a mai invocat în aceeași cauză excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995, aceasta fiind respinsă inițial prin Încheierea din 4 iulie 2018, iar recursul declarat împotriva acestei încheieri a fost, de asemenea, respins ca nefondat prin Decizia nr. 787 din 25 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. 14.Ulterior, același autor a invocat, în data de 19 iunie 2019, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 lit. d) și lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995, aceeași instanță (Curtea Militară de Apel București) respingând-o ca nefondată, pe motivul lipsei legăturii dispozițiilor legale criticate cu cauza, arătându-se că acuzația adusă inculpatului nu se circumscrie prevederilor legale criticate ori obligațiilor ce îi reveneau acestuia în calitate de membru al unei comisii de examinare la un concurs. Recursul formulat împotriva acestei încheieri a fost admis și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniind că există contrarietate între motivele respingerii arătate de instanță – care sunt în acord cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitoare la cauzele de inadmisibilitate ale excepției de neconstituționalitate – și soluția de respingere ca nefondată. Prin urmare, instanța a sesizat Curtea Constituțională cu prezenta excepție de neconstituționalitate. În ceea ce privește îndeplinirea condiției de admisibilitate referitoare la legătura textelor criticate cu soluționarea cauzei, instanța de judecată face referire la considerentele reținute în cadrul unui recurs soluționat în cauză în care instanța supremă a observat că în cadrul rechizitoriului se fac referiri cu privire la nerespectarea legislației primare în sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, indicându-se art. 36 alin. 1 lit. d) și g) din Legea nr. 80/1995. În ceea ce privește invocarea din nou a aceleiași excepții de neconstituționalitate, instanța de judecată consideră, prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, susținută de procurorul de ședință. 15.Față de circumstanțele specifice cauzei și în raport cu documentele solicitate instanței de trimitere și atașate la dosar, Curtea constată mai întâi că nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată de autorul Dorel Dicu în aceeași cauză, deoarece obiectul acesteia nu este identic. Astfel, prima cerere de sesizare a Curții Constituționale, respinsă prin Încheierea din 4 iulie 2018, viza excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995, în timp ce a doua cerere, respinsă, de altfel, impropriu (ca nefondată, argumentul vizând, însă, lipsa unei condiții de admisibilitate) prin Încheierea din 19 iunie 2019, privea excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. 1 lit. d) și lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995. 16.Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu cauza a dispozițiilor legale criticate, în sensul în care este necesar ca decizia Curții Constituționale să producă un efect concret în cauză, Curtea consideră că aceasta este, ipotetic, îndeplinită din moment ce, în urma admiterii apelului, cauza penală a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe (prin Decizia nr. 91/A din 20 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală), iar instanța de fond trebuie să reaprecieze incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 în raport cu faptul dacă actele normative încălcate în cauză sunt sau nu de nivel legal. Prin urmare, prezenta excepție de neconstituționalitate va fi analizată pe fond. 17.Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea reține că acestea fac parte din capitolul III – Proveniența ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din Legea nr. 80/1995 și reglementează, la nivelul legii organice, o serie de elemente determinante pentru configurarea categoriilor de persoane din care pot proveni ofițerii în activitate, și anume: ofițeri în rezervă și ofițeri rezerviști voluntari care au promovat testele de aptitudini [art. 36 lit. d)] și persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, au promovat testele de aptitudini [art. 36 lit. g)]. Acestea sunt condiții principale și distincte enumerate de lege în cuprinsul celor două texte criticate ale art. 36 alin. 1 lit. d) și g), ambele făcând vorbire, în completare, despre „celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau al șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale“. Aceste ipoteze normative sunt criticate de autorul excepției, care susține că elementele esențiale ale raportului de serviciu se stabilesc prin lege organică, nu prin ordin al ministrului de resort, fiind astfel neconstituționale din perspectiva art. 1 alin. (4) și (5) și a art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală și a Deciziei Curții Constituționale nr. 71 din 29 ianuarie 2019. 18.Prin decizia mai sus menționată, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 și ale art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 întrucât a constatat că, potrivit acestora, prin acte juridice infralegale, respectiv prin regulamente care sunt aprobate prin ordine ale ministrului apărării naționale, sunt stabilite anumite aspecte cu privire la recompense, abateri de la disciplina militară, sancțiuni disciplinare, organizarea și funcționarea consiliilor de onoare, căi de atac ale hotărârilor consiliilor de onoare, organizarea și funcționarea consiliului de judecată, respectiv cu privire la evaluarea activității și a conduitei cadrelor militare, aceste aspecte constituind însă parte a elementelor esențiale ce țin de raportul de serviciu și de statutul cadrelor militare, elemente care, potrivit art. 118 alin. (2) din Constituție, se stabilesc prin lege organică. Textele constatate ca neconstituționale prevedeau la art. 34 că „Recompensele se acordă, iar sancțiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare.“, iar la art. 35 alin. 3 că „Organizarea și funcționarea consiliilor de onoare și consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare.“ 19.În jurisprudența sa referitoare la statutul unei categorii profesionale care, în virtutea prevederilor constituționale, beneficiază de reglementare prin lege organică, Curtea Constituțională a stabilit, de principiu, că elementele esențiale și cele care influențează în mod hotărâtor încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu ale respectivelor subiecte de drept nu pot fi stabilite prin acte normative cu caracter infralegal, de nivelul regulamentelor aprobate prin acte administrative ale instituțiilor sau ale autorității executive deoarece, prin gradul scăzut de previzibilitate și chiar accesibilitate, în unele cazuri sunt afectate stabilitatea și securitatea juridică pe care o lege organică le conferă, de principiu, unui statut profesional (a se vedea, exemplificativ, excepțiile de neconstituționalitate privind unele dispoziții din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, soluționate prin deciziile de admitere: Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, sau Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 3 februarie 2021). Prin deciziile menționate, Curtea a constatat neconstituționalitatea unor texte care permiteau delegarea reglementării unor „elemente esențiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, funcționar public cu statut special, către ministrul de resort, care era abilitat să adopte ordine. 20.Or, spre deosebite de situațiile examinate de Curte prin aceste decizii, textele de lege criticate în prezenta cauză nu deleagă Guvernului, prin ministrul de resort, reglementarea tuturor elementelor ce configurează vocația de ofițer în activitate, ci enumeră, la fel ca întregul art. 36 alin. 1 lit. a)-k), o întreagă listă de categorii de persoane și condiții exprese necesare în acest sens. Textele criticate stabilesc, așadar, ele însele anumite condiții de acces la funcția militară. Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare sunt constituite în corpul subofițerilor, corpul maiștrilor militari și corpul ofițerilor, normele examinate determină acele condiții și categorii de persoane cu vocația calității de ofițer în activitate. Legea determină o serie de elemente clare, așa cum sunt categoria de personal militar din care poate să facă parte, limita de vârstă și condițiile de studii de învățământ superior de specialitate absolvite sau de promovare a unor teste specifice. Faptul că legea organică face referire la necesitatea îndeplinirii celorlalte condiții stabilite prin ordinul ministrului de resort nu poate avea semnificația încălcării principiului separării puterilor și echilibrului în stat și al legalității din perspectiva nerespectării obligației legiuitorului de a reglementa prin lege organică, și nu prin acte normative de nivel inferior, elementele esențiale ale raportului de serviciu aplicabil cadrelor militare, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019. În condițiile în care legea organică stabilește în mod clar și exhaustiv elementele esențiale și constante ce configurează în mod obiectiv condițiile de acces în corpul ofițerilor în activitate, stabilirea unor cerințe specifice pe care doar conducătorul instituției/autorității publice sau ministrul de resort, în acest caz, le cunoaște și le adaptează pentru buna desfășurare a activității militare în condiții/împrejurări/situații deosebite, nu reprezintă o încălcare a art. 1 alin. (4) și (5) și a art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Reprezentantul puterii executive nu face altceva, în această ipoteză, decât să respecte și să pună în aplicare termenii legi, stabilind, prin norme proprii, aspecte de detaliu asupra cărora este singurul competent să decidă. Nivelul mai redus de stabilitate al acestei categorii de acte normative cu caracter administrativ nu este de natură să încalce normele constituționale invocate și, implicit, nici statutul cadrelor militare, fiind firesc ca efectivul cadrelor militare și structura acestora să fie influențate și de anumiți factori externi, cum ar fi situația geopolitică regională sau globală, astfel încât, prin ordin, ministrul de resort să poată adapta activitatea militară unor cerințe specifice.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorel Dicu în Dosarul nr. 22/81/2014**** al Curții Militare de Apel București și constată că prevederile art. 36 alin. 1 lit. d) și lit. g) teza întâi din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții Militare de Apel București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x