DECIZIA nr. 864 din 17 decembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 329 din 23 aprilie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 48
ActulREFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 48
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ActulREFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 43
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 43
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 19
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 48
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 18
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 43
ART. 4REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ART. 4REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 48
ART. 4REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 43
ART. 5REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ART. 5REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003
ART. 7REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 48
ART. 7REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 45
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 48
ART. 15REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ART. 15REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 43
ART. 16REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 354
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 16REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 43
ART. 17REFERIRE LAORDONANTA 30 30/08/2017
ART. 17REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 17REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 20REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 48
ART. 20REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 45
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 47 și art. 48 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Megrom – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 3.124/30/2017 al Curții de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.226D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că autoarea acesteia solicită, de fapt, modificarea și completarea legii, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 4 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.124/30/2017, Curtea de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale prevederilor art. 47 și art. 48 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Megrom – S.R.L. din Timișoara într-un dosar având ca obiect o cerere de anulare a unor acte administrative fiscale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care nu sancționează cu nulitatea actul administrativ fiscal atunci când organul fiscal nu l-a comunicat în termenul de 10 zile (de la emiterea actului administrativ fiscal) prevăzut la art. 47 alin. (10) din Codul de procedură fiscală (termen special prevăzut de lege înăuntrul căruia organul fiscal trebuie să inițieze acțiunile pentru comunicarea actului, respectiv într-un termen rezonabil de 10 zile de la emiterea actului administrativ fiscal căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală).6.Curtea de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că aspectele învederate de autoarea excepției de neconstituționalitate țin mai degrabă de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești.7.Legiuitorul a stabilit în mod expres și neechivoc în art. 48 din noul Cod de procedură fiscală (corespondentul art. 45 din vechiul Cod de procedură fiscală) care sunt efectele juridice ale necomunicării actelor administrativ fiscale în privința contribuabilului vizat, norma legală apărând suficient de clară și de previzibilă în sensul consecințelor juridice antrenate de necomunicarea actului administrativ fiscal: inopozabilitatea sa față de contribuabil, în raport cu care nu generează niciun efect juridic.8.De asemenea este cunoscut (doctrina și practica jurisprudențială fiind constante în acest sens) că, privit ca act-operațiune ulterioară emiterii actului administrativ fiscal – a cărui validitate se raportează la respectarea normelor legale incidente la momentul emiterii lui, comunicarea ori modul de comunicare a actului către contribuabil nu poate determina/afecta valabilitatea acestuia.9.Sancțiunea nulității unui act juridic, indiferent că este civil sau administrativ, este definită ca fiind acea sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, în timp ce comunicarea actului juridic, ca operațiune ulterioară încheierii lui, generează efecte juridice în sfera opozabilității actelor juridice, prin aceea că nu se poate opune cu succes un act juridic, în speță, un act administrativ fiscal prin care s-au stabilit obligații fiscale, unei persoane care nu are cunoștință de respectivul act.10.Altfel spus, necomunicarea actului juridic contribuabilului nu naște în sarcina acestuia nicio obligație de plată a datoriilor fiscale constatate, actul administrativ fiscal necomunicat neputând fi pus în executare silită contra celui vizat și nici să genereze curgerea de dobânzi sau alte accesorii pe perioada ulterioară emiterii, dar necomunicării lui.11.Așadar, în materie fiscală, legiuitorul a protejat contribuabilul de efectele juridice ale actului administrativ fiscal necomunicat, neputându-se reține, prin urmare, că prin normele criticate nu sunt oferite, în sensul respectării art. 1 alin. (3) din Constituție, garanții suficiente în privința dreptului persoanei de a fi informată și a dreptului de proprietate purtând asupra patrimoniului său, ce este ocrotit și garantat pe deplin, cât timp nu există o comunicare a titlului de creanță fiscal către contribuabil.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, precum și prevederile art. 47 și art. 48 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, prevederi care au următorul conținut:– Art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003:(1)Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:a)denumirea organului fiscal emitent;b)data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;c)datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;d)obiectul actului administrativ fiscal;e)motivele de fapt;f)temeiul de drept;g)numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;h)semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent;i)posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;j)mențiuni privind audierea contribuabilului.(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepția elementelor prevăzute la lit. h).(4)Actul administrativ fiscal emis de organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în formă electronică se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor Publice, bazată pe un certificat calificat.(5)Actul administrativ fiscal emis de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în formă electronică se semnează cu semnătura electronică extinsă a autorității administrației publice locale din care face parte organul fiscal emitent, bazată pe un certificat calificat.(6)Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.(7)Prin ordin al ministrului finanțelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit în condițiile alin. (6) de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.(8)Prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condițiile alin. (6) de către organele fiscale ale autorităților administrației publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă organele fiscale din cadrul autorității administrației publice locale respective pot emite acte administrative fiscale în condițiile alin. (6).– Art. 47 din Legea nr. 207/2015:(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat. În situația contribuabilului/plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care și-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestora, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.(5)Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afișarea unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:a)în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afișarea anunțului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a A.N.A.F.;b)în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afișarea anunțului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.(6)Anunțul prevăzut la alin. (5) se menține afișat cel puțin 60 de zile de la data publicării acestuia și conține următoarele elemente:a)numele și prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;b)domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;c)denumirea, numărul și data emiterii actului administrativ fiscal.(7)În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.(8)În cazul actelor administrative fiscale emise de către organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, cu avizul ministrului pentru societatea informațională.(9)În cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, cu avizul ministrului pentru societatea informațională. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabilește, prin hotărâre, în funcție de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal local.(10)În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii actului administrativ fiscal, organul fiscal trebuie să inițieze acțiunile pentru comunicarea actului.– Art. 48 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:(1)Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.(2)Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun efect juridic.16.Curtea observă că dispozițiile art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au fost abrogate prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, întrucât continuă să își producă efecte juridice în cauza de față.17.Curtea mai observă că dispozițiile art. 47 au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 31 august 2017. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale înainte de modificarea acestora prin actul normativ menționat.18.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, întrucât se solicită, de fapt, modificarea și completarea legii, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. Curtea menționează prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Prin urmare, o astfel de critică este inadmisibilă.20.Astfel, autoarea excepției solicită înlocuirea sancțiunii inopozabilității actului administrativ necomunicat cu sancțiunea anulării actului administrativ în condițiile în care acesta nu a fost comunicat în termenul prevăzut de lege. Un astfel de termen de comunicare (de 10 zile) este prevăzut de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Însă, atât Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală [art. 45 alin. (2)], cât și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală [art. 48 alin. (2)] prevăd că un act administrativ necomunicat nu este opozabil contribuabilului. Cu alte cuvinte, există o sancțiune, dar mai blândă, aceasta fiind opțiunea legiuitorului.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale prevederilor art. 47 și art. 48 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Megrom – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 3.124/30/2017 al Curții de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x