DECIZIA nr. 860 din 26 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 17 mai 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ActulREFERIRE LAHG 44 22/01/2004
ActulREFERIRE LANORMA 22/01/2004
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAHG 44 22/01/2004
ART. 1REFERIRE LANORMA 22/01/2004
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 41
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 42
ART. 3REFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 3REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ART. 5REFERIRE LAHG 44 22/01/2004
ART. 5REFERIRE LANORMA 22/01/2004
ART. 5REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 5REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 6REFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 6REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 9REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 11
ART. 13REFERIRE LAHG 44 22/01/2004
ART. 13REFERIRE LANORMA 22/01/2004
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 41
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 16REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 16REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 17REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 17REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 62 18/02/2020
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 21REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 21REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 22REFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 283 07/06/2005
ART. 22REFERIRE LAHG 44 22/01/2004
ART. 22REFERIRE LANORMA 22/01/2004
ART. 22REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LAHG 84 06/03/2013 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAHG 44 22/01/2004
ART. 23REFERIRE LANORMA 22/01/2004
ART. 23REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 539 14/09/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 537 14/09/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, excepție ridicată de Nicoleta Sora în Dosarul nr. 2.396/109/2016 al Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.658D/2017.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Ana Maria Plaveti, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013, menționează că, în realitate, aceste prevederi nu pot face obiectul controlului de constituționalitate și solicită Curții să fie avute în vedere la soluționarea excepției de neconstituționalitate strict din punctul de vedere al calificării veniturilor din cesiunile de creanțe ca fiind venituri din alte surse, în coroborare cu normele legale ale art. 78 din Codul fiscal, în aplicarea căruia sunt adoptate. Cu privire la critica adusă art. 78 alin. (2) și art. 79 alin. (1) din Codul fiscal, arată că aceasta este formulată pe larg în actele atașate dosarului cauzei, inclusiv motivele pentru care se apreciază că aceste prevederi sunt neconstituționale, fiind prezentate instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția. Referitor la calificarea veniturilor din cesiunile de creanțe ca fiind venituri din alte surse și modalitatea de impozitare a acestora, precizează că legiuitorul, la adoptarea normelor legale în materie fiscală criticate în prezenta cauză, nu a avut în vedere faptul că cesiunile de creanță presupun anumite cheltuieli de preluare a creanțelor respective. Așa cum noul Cod fiscal prevede că veniturile din cesiunile de creanță impozabile sunt diferența dintre venitul efectiv și cheltuiala pentru reluarea creanței, astfel trebuia cuprins și în vechiul Cod fiscal. Prin urmare, aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, însă nu s-a prevăzut în Codul fiscal nici maniera de impozitare și nici calificarea cesiunilor de creanță ca fiind venituri din alte surse, ci prin normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. În continuare, expune aspecte legate de cesiunea de creanță, de bunuri, de proprietate, de restrângerea exercițiului unor drepturi și modalități de calcul al impozitului în diferite ipoteze și consideră că, dacă legiuitorul a avut în vedere venitul brut, impozitarea trebuia să fie la un procent rezonabil, iar, dacă a avut în vedere venitul net, trebuia să se precizeze foarte clar în lege acest aspect. Or, o manieră justă de stabilire a impozitului era prin raportare la veniturile nete. Prin urmare, prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care legiuitorul nu a prevăzut în mod clar că aceste venituri din cesiuni de creanțe se impozitează la venitul net, și nu la venitul brut. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece aspectele învederate nu sunt veritabile critici de neconstituționalitate, ci vizează modificarea textului criticat prin raportare la anumite norme legale, considerându-se că o altă variantă de impozitare ar fi mai potrivită, fiind doar o invocare formală a textelor constituționale. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată, deoarece nu sunt încălcate dispozițiile Legii fundamentale invocate în susținerea excepției. De altfel, cu privire la taxe, impozite și alte obligații fiscale, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, statuând că există principii constituționale care stau la baza instituirii acestora.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 26 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.396/109/2016, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, excepție ridicată de Nicoleta Sora într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 571/2003.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se aplică și veniturilor realizate din cesiuni de creanță, pentru care se consideră că impozitul ar trebui aplicat la venitul net reprezentat de diferența dintre venituri și pierderea realizată sau cheltuielile pentru dobândirea veniturilor respective. În susținerea criticii de neconstituționalitate se expune situația concretă a speței și se arată că au fost preluate anumite drepturi legate de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere și agricole, iar ulterior 50% din aceste drepturi au fost recesionate, context în care organele fiscale și instanțele de judecată care s-au pronunțat asupra cauzei au calificat aceste cesiuni ca fiind cesiuni de creanțe, deși prin Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014 sa stabilit că respectivele drepturi nu sunt creanțe. Față de această împrejurare, se susține că o persoană ce desfășoară activitate independentă, comercială, adică încheie acte cu caracter de continuitate în scopul cumpărării și recesionării ulterioare, este supusă unei impozitări mai puțin împovărătoare, întrucât achită impozitul la venituri nete, iar o persoană care nu desfășoară activitate comercială, astfel cum este cazul autoarei, nu poate avea obligații fiscale mai mari decât celelalte categorii de persoane care încheie același tip de acte, dar cu scop comercial. Astfel, textele art. 79 alin. (1), raportat la art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, care inițial nu prevedeau expres impozitarea cesiunilor de creanțe, coroborate cu art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013, prin care a fost introdusă și stabilită expres impozitarea cesiunilor de creanță, nu întrunesc niciuna dintre condițiile prevăzute de Legea fundamentală în ceea ce privește restrângerea drepturilor fundamentale. Ca atare, pentru ca impozitarea să fie proporțională cu situația care a determinat-o, se consideră că baza impozabilă trebuie să fie venitul net, diferența dintre veniturile din cesiunea de creanțe și cheltuiala cu preluarea cesiunii, neexistând nicio rațiune logică constituțională ca taxarea să se facă pe operațiuni, și nu pe venitul net obținut. Prin urmare, orice altă interpretare a dispozițiilor criticate cu privire la cesiunea de creanțe este neconstituțională, deoarece, în ipoteza în care s-ar aplica impozit la prețul cesiunii și fără a se ține cont de cheltuiala cu preluarea creanței, ar însemna ca acel contribuabil să fie supus unei impozitări excesive, nerezonabile, cu încălcarea drepturilor fundamentale. De asemenea, sunt prezentate unele aspecte cu privire la interpretarea și aplicarea normelor criticate în mod diferit de către instituțiile publice și de către instanțele de judecată.7.Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece veniturile obținute de autoarea acesteia sunt ocazionale, aceasta nedesfășurând activitate în baza unui document de autorizare, iar aceste venituri sunt supuse impozitării, fără a se ține cont de cheltuielile aferente realizării respectivelor venituri, nefiindu-i încălcat dreptul de proprietate. În acest context, se arată că autoarea excepției nu a probat că a fost discriminată în raport cu alți cetățeni aflați în aceeași situație de fapt și de drept.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dreptul de proprietate și la dreptul legiuitorului de a stabili impozite; în ceea ce privește critica adusă unor dispoziții din cuprinsul hotărârilor Guvernului, aceasta este inadmisibilă, în raport cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile cuprinse în Codul fiscal sunt constituționale, iar în ceea ce privește critica adusă unor dispoziții din cuprinsul hotărârilor Guvernului, aceasta este inadmisibilă, în raport cu art. 146 lit. d) din Constituție și cu art. 29 din Legea nr. 47/1992.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum și ale art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013. Dispozițiile criticate au următorul cuprins:– Art. 78 alin. (2): „(2) Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum și cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.“;– Art. 79 alin. (1): „(1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.“;– Art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013: + 
Articolul INormele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:B.Titlul III «Impozitul pe venit»[…]16.La punctul 152, după liniuța a 11-a se introduce o nouă liniuță, liniuța a 12-a, cu următorul cuprins:– veniturile obținute de cedent ca urmare a cesiunii de creanță, respectiv de cesionar ca urmare a realizării venitului din creanța respectivă, inclusiv în cazul drepturilor de creanțe salariale obținute în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, din patrimoniul personal, altele decât cele care se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h) și art. 42 din Codul fiscal.
14.Dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate astfel cum au fost incidente în cauză.15.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 56 referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. De asemenea, este menționat art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia este nemulțumită atât de conținutul, cât și de interpretarea și aplicarea de către autoritățile abilitate a prevederilor art. 79 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, pe care le apreciază ca fiind neconstituționale, în măsura în care se aplică și veniturilor realizate din cesiuni de creanță, respectiv în situația particulară a speței în care au avut loc cesiuni de creanță și „recesionări“ ale unei părți din astfel de drepturi, context în care susține că, în acest caz, impozitul ar trebui aplicat la venitul net reprezentat de diferența dintre venituri (sumele încasate din cesiune) și pierderea realizată sau cheltuielile efectuate în scopul preluării creanței, respectiv pentru dobândirea veniturilor respective.17.Curtea constată că prevederile criticate fac parte din titlul III: Impozitul pe venit, capitolul IX: Venituri din alte surse, iar art. 78 – Definirea veniturilor din alte surse – stabilește cu caracter enumerativ veniturile care fac parte din această categorie, iar potrivit art. 79 din Legea nr. 571/2003, impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.18.Curtea constată că prin critica formulată în prezenta cauză se urmărește ca normele supuse controlului de constituționalitate să primească o anumită interpretare pe care să o realizeze instanța de contencios constituțional, în funcție de contextul particular al speței, interpretare care, practic, să conducă la o modificare a normelor legale în discuție. Astfel, se dorește ca normele criticate să se interpreteze în sensul ca impozitul pe venit, în cazul veniturilor din alte surse identificate ca fiind impozabile (sunt în discuție veniturile obținute de cedent ca urmare a cesiunii de creanță, respectiv de cesionar ca urmare a realizării venitului din creanța respectivă), să se calculeze prin aplicarea unei cote de 16% asupra unei baze impozabile ce provine din diferența dintre veniturile din cesiunea de creanțe și cheltuiala cu preluarea cesiunii, iar impozitarea să se facă pe operațiuni și asupra venitului net, nu asupra venitului brut, astfel cum prevede textul legal criticat.19.Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional. Pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituție. Pe de altă parte, astfel cum a reținut constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 62 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 10 iunie 2020, paragraful 38, interpretarea și aplicarea legii în concret la o cauză anume țin de instituțiile îndrituite cu ducerea la îndeplinire a prevederilor legale, precum și de instanțele de judecată învestite cu soluționarea litigiului. De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională sa pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.20.Cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).21.Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.22.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, Curtea constată că, astfel cum s-a precizat și mai sus, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, iar hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ. Astfel, prin Decizia nr. 283 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 25 iulie 2005, Curtea a arătat că instanța judecătorească trebuie să respingă o astfel de excepție printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.23.Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. I lit. B pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, excepție ridicată de Nicoleta Sora în Dosarul nr. 2.396/109/2016 al Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x