DECIZIA nr. 86 din 21 februarie 2024

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1), ale art. 46 alin. (1) și (7), ale art. 47 alin. (3) și (4), ale art. 49, ale art. 51 alin. (1), (3) și (4) și ale art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Neluța Marinica Tudorache în Dosarul nr. 3.522/1/2017/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.903D/2019.  … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 21 februarie 2024, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 3 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.522/1/2017/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1), ale art. 46 alin. (1) și (7), ale art. 47 alin. (3) și (4), ale art. 49, ale art. 51 alin. (1), (3) și (4) și ale art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost ridicată de Neluța Marinica Tudorache într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei hotărâri prin care Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători a admis acțiunea disciplinară declanșată de Inspecția Judiciară împotriva autoarei excepției, judecător în cadrul Tribunalului Călărași, și a aplicat sancțiunea excluderii din magistratură a acesteia pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și l) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.  … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, referitor la prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, că sunt neconstituționale întrucât procedura de cercetare disciplinară prealabilă nu este reglementată detaliat în Legea nr. 317/2004, astfel încât să ofere magistratului cercetat garanția că va fi supus unei proceduri legale, echidistante, imparțiale și transparente. În acest sens, se arată că nu sunt reglementate activitatea propriu-zisă a inspectorilor judiciari și modul de desfășurare a acesteia, respectiv regulile administrative în baza cărora se desfășoară cercetarea prealabilă. Textul prevede dreptul magistratului de a lua cunoștință, anterior ascultării, de toate actele cercetării, dar nu reglementează administrarea actelor de cercetare, creându-se posibilitatea de a fi depuse la dosar acte/probe culese nelegal de inspectorii judiciari pentru dovedirea faptei și a vinovăției magistratului. Este prevăzut dreptul magistratului cercetat de a da o declarație în fața inspectorilor judiciari, putând refuza, fără însă a fi reglementat expres și dreptul la apărare al acestuia, în faza de cercetare disciplinară prealabilă. Vidul legislativ generat de faptul că legiuitorul a omis să reglementeze în detaliu procedura de urmat pentru realizarea scopului procedurii de cercetare disciplinară creează premisele desfășurării procedurii de către Inspecția Judiciară după reguli nescrise, subiective, arbitrare și abuzive, cu încălcarea tuturor drepturilor și garanțiilor constituționale. Se susține că dispozițiile criticate sunt neclare, imprecise și nepredictibile, întrucât nu sunt reglementate regulile administrative care trebuie respectate pe parcursul procedurii, nu se prevede dacă verificarea apărărilor magistratului cercetat se face numai în baza actelor de cercetare îndeplinite de inspectorii judiciari sau și în baza probelor pe care acesta le poate administra, nu sunt reglementate obligația corelativă a Inspecției Judiciare de a administra sau de a respinge motivat probele propuse în apărare de către magistratul cercetat și nici regulile administrative aplicabile. Nu este reglementată nici situația în care magistratul cercetat se află în imposibilitate obiectivă de a da o declarație și de a propune probe în apărare, nefiind stabilite măsurile care pot fi luate de inspectorii judiciari pentru a asigura în mod real și efectiv realizarea acestui drept. Nu se stabilește clar și precis dacă sintagma „toate actele de cercetare“ se referă exclusiv la înscrisurile cu valoare probatorie sau are în vedere și activitatea administrativă desfășurată de inspectorii judiciari anterior și/sau ulterior începerii cercetării prealabile, consemnată în procesele-verbale care sunt întocmite potrivit Regulamentului Inspecției Judiciare, atât în faza verificărilor prealabile, cât și pe parcursul cercetării disciplinare administrative. Nu se prevede care sunt mijloacele de probă care pot fi administrate în cadrul procedurii prealabile și nici care sunt regulile privind administrarea lor, persoanele care pot administra probele, până la ce moment al procedurii pot fi administrate, eventual, sub sancțiunea decăderii; nu este interzisă expres posibilitatea inspectorilor judiciari de a acționa în interesul autorului sesizării prin administrarea, din oficiu, a probelor necesare pentru verificarea acuzațiilor, interdicție care este necesară pentru a asigura Inspecției Judiciare posibilitatea de a-și îndeplini atribuțiile în mod obiectiv, echidistant și imparțial, fiind evident că, atunci când administrează probe din oficiu în interesul autorului sesizării, se transformă într-un adevărat apărător al acestuia, deși atribuțiile sale trebuie să fie limitate exclusiv la verificarea acuzațiilor în baza probelor produse de titularul sesizării.  … 5.Se mai susține că dispozițiile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) și (2) și art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât magistratul cercetat nu se află pe poziții de egalitate cu persoana care formulează sesizarea, cu Inspecția Judiciară sau cu ceilalți titulari ai acțiunii disciplinare, deoarece Inspecția Judiciară poate stabili reguli de cercetare subiective și arbitrare. Totodată, acestea permit ca procedura de îndeplinire a actelor de cercetare să se desfășoare în absența magistratului, chiar dacă imposibilitatea de participare ar fi una obiectivă. Nu este prevăzut dreptul acestuia de a participa la îndeplinirea „actelor de cercetare“, fiind îndreptățit doar să ia cunoștință de conținutul lor. Dispozițiile analizate nu prevăd dreptul magistratului cercetat de a fi asistat/reprezentat de un alt magistrat/avocat. Acestea prevăd dreptul magistratului de a propune probe în apărare, însă, în lipsa unei dispoziții exprese, nu există garanția că acestea vor fi administrate în această fază, ci doar în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii. Poziția titularilor acțiunii disciplinare este una privilegiată, iar magistratul cercetat este supus unui tratament discriminatoriu, în condițiile în care Inspecția Judiciară este abilitată legal să îndeplinească acte de cercetare fără participarea magistratului, dar în interesul autorilor sesizărilor, iar acesta nu are posibilitatea legală să participe la efectuarea lor, să se apere în mod real și efectiv, să se opună îndeplinirii unor acte nelegale/abuzive și chiar să le conteste în fața unei instanțe de judecată, deși ar fi trebuit să fie prevăzut expres dreptul de a le contesta pe cale separată, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Se susține că viciul de neconstituționalitate privind lipsa detalierii procedurii de cercetare disciplinară este confirmat de faptul că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.027/2012 a fost aprobat regulamentul care reglementează detaliat procedura cercetării disciplinare, Consiliul Superior al Magistraturii substituindu-se astfel atribuției de legiferare a Parlamentului, cu încălcarea art. 73 alin. (1) și a art. 134 alin. (2) din Constituție, întrucât au fost completate dispozițiile art. 46 din Legea nr. 317/2004. … 6.Referitor la prevederile art. 49 din Legea nr. 317/2004, se susține că sunt neconstituționale, contravenind art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 24 alin. (1) și art. 134 alin. (2) din Constituție, întrucât nu reglementează detaliat procedura de soluționare a acțiunii disciplinare în fața secției Consiliului Superior al Magistraturii, pentru aceleași motive expuse anterior cu privire la neconstituționalitatea art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Se mai susține că enumerarea, fără a fi limitativă, a câtorva dintre regulile procedurii de soluționare a acțiunii disciplinare nu conduce la concluzia că este detaliată procedura desfășurată în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, lipsind regulile privind procedura de judecată pe fond a acțiunii disciplinare. Chiar dacă se prevede că procedura de soluționare a acțiunii disciplinare prevăzută de legea specială se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, nu înseamnă că este acoperit viciul de neconstituționalitate, întrucât, la data adoptării Legii nr. 317/2004, era în vigoare Codul de procedură civilă din 1865, care a fost abrogat de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care conține modificări substanțiale privind procedura de judecată, unele dintre acestea fiind incompatibile cu procedura de soluționare a acțiunii disciplinare, dar nici nu pot fi excluse de la aplicare în lipsa unei dispoziții legale derogatorii sau care să prevadă aplicarea lor numai în măsura compatibilității cu specificul acțiunii disciplinare. Deși toate dispozițiile din Codul de procedură civilă sunt obligatorii pentru secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, sunt aplicate selectiv și arbitrar normele referitoare la administrarea probelor, la inadmisibilitatea declarației de martor a persoanei care a formulat sesizarea disciplinară, la declarația de abținere, cele privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea acțiunii într-un termen optim și previzibil, judecata pe fond, compunerea secției cu numărul de judecători prevăzut de art. 3 lit. a) din Legea nr. 317/2004, aplicându-se cu prioritate art. 26 alin. (1) din lege referitor la lucrările administrative ale secțiilor, cuprinsul acțiunii disciplinare, intervenția forțată în proces, suspendarea de drept a judecății, termenul de amânare a pronunțării, excepția de nelegalitate și excepția de neconstituționalitate, pe motiv că secțiile nu sunt asimilate instanțelor de judecată constituite în baza Legii nr. 304/2004. Se susține, totodată, că dispozițiile criticate contravin art. 134 alin. (2) din Constituție, întrucât era obligatoriu ca procedura de cercetare disciplinară să fie reglementată detaliat în Legea nr. 317/2004, pentru aceleași argumente prezentate în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.  … 7.Totodată, se arată că, în activitatea desfășurată în domeniul răspunderii disciplinare, secțiile Consiliului Superior al Magistraturii funcționează după cvorumul prevăzut pentru activitatea lor administrativă, reglementat de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, cu încălcarea art. 134 alin. (2) din Constituție, chiar dacă în cauză nu este vorba despre incidente procedurale (abținere/recuzare) care să justifice funcționarea acestora cu un număr mai mic de membri, ceea ce ridică suspiciuni rezonabile în sensul că absența unor membri nu este întâmplătoare. … 8.Referitor la prevederile art. 51 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 317/2004, se susține că sunt contrare art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 și art. 134 alin. (2) din Constituție, fiind neclare, imprecise și impredictibile, atât timp cât nu este stabilit explicit cine redactează hotărârea, subsumat garanției constituționale de bună administrare a actului de justiție. În lipsa unei dispoziții legale exprese, vidul legislativ a fost suplinit de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, act administrativ unilateral, cu încălcarea art. 73 alin. (1) din Constituție, stabilind ca hotărârea secției prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară să fie redactată de Biroul grefa secției, fără a fi individualizată și persoana care va îndeplini această atribuție, caz în care poate fi repartizată administrativ oricărui angajat din acest birou al Consiliului, dar care nu este membru al Consiliului, nu a participat la ședința de judecată, la administrarea nemijlocită a probelor, la dezbaterile pe fond și la deliberări. Totodată, norma criticată este lipsită de claritate, precizie și predictibilitate, întrucât nu permite magistratului să conteste, în calea de atac, legalitatea și temeinicia hotărârii și pentru alte motive decât cele prevăzute limitativ la art. 488 din Codul de procedură civilă, cum ar fi critica de nelegalitate referitoare la redactorul hotărârii.  … 9.Contrar art. 16 alin. (1) din Constituție, hotărârea instanței disciplinare nu este supusă controlului judecătoresc cu dublu grad de jurisdicție, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție judecă atât în primă, cât și în ultimă instanță, fiind încălcat principiul nediscriminării față de alte categorii de angajați ai statului, cărora le este garantat dreptul la două grade de jurisdicție. Recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 este singura cale de atac, nedevolutivă, întrucât nu pot fi administrate nemijlocit toate probele de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens. Întrucât recursul este judecat conform procedurii comune prevăzute de Codul de procedură civilă, de la înregistrarea căii de atac și până la stabilirea primului termen în ședință publică pot trece peste 10 luni, fiind încălcat principiul soluționării procesului într-un termen optim și previzibil. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să dispună măsuri de urgentare a procedurii de judecată în lipsa unei norme imperative derogatorii de la procedura comună, astfel că dispozițiile criticate contravin art. 134 alin. (2) din Constituție, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.  … 10.Autoarea excepției reliefează, totodată, existența unor contradicții între dispozițiile Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 317/2004 în ceea ce privește efectele hotărârii de sancționare disciplinară cu excluderea din magistratură, susținând că art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 lipsește de substanță prevederile art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. … 11.Referitor la prevederile art. 47 alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004, se susține că sunt constituționale numai în măsura în care funcția de inspector-șef este ocupată de un inspector judiciar care are calitatea de judecător, fiind contrare art. 1 alin. (5), art. 124 alin. (3) și art. 125 alin. (1) din Constituție atunci când funcția ar fi ocupată de un inspector judiciar care are calitatea de procuror. Se arată că dispozițiile criticate nu sunt clare și previzibile, întrucât nu conțin prevederi exprese la procedura confirmării/infirmării motivate a rezoluțiilor inspectorilor judiciari atunci când funcția de inspector-șef este ocupată de un procuror, care nu are competența constituțională să efectueze controlul de legalitate al actelor administrative emise în procedura contenciosului disciplinar, nu este independent conform statutului său constituțional și nu poate interveni în procedura de cercetare a unui judecător prin confirmarea/infirmarea rezoluțiilor, în considerarea separației funcționale a Inspecției Judiciare în raport cu calitatea magistratului cercetat disciplinar. Autoarea excepției susține criticile de neconstituționalitate și în ipoteza în care inspectorulșef este în imposibilitate obiectivă de exercitare a funcției, iar, potrivit art. 69 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 317/2004, înlocuitorul lui de drept este inspectorul-șef adjunct, care a avut și are calitatea de procuror de la înființarea Inspecției Judiciare. Aceleași critici sunt susținute și cu privire la dispozițiile art. 69 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 317/2004, în ipoteza în care inspectorului-șef adjunct, având calitatea de procuror, îi sunt delegate atribuțiile prevăzute exclusiv în sarcina inspectorului-șef. În situația confirmării rezoluției de sesizare în materie disciplinară a secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, instanța trebuie să fie legal învestită de inspectorul-șef, în caz contrar întreaga procedură de cercetare disciplinară fiind lovită de nulitate absolută.  … 12.Privitor la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, se susține, în esență, că sunt constituționale numai în măsura în care se aplică activității administrative a secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, nu și în situația în care acestea îndeplinesc rolul de instanțe de judecată în materie disciplinară, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 134 alin. (2) din Constituție. … 13.În ceea ce privește dispozițiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se susține că sunt contrare art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție și art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât magistratul este singurul angajat al statului pentru care nu este reglementat un termen de prescripție pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, astfel că nu se poate vorbi despre un proces previzibil ca durată, fiind încălcate prevederile constituționale și convenționale care reglementează dreptul la un proces echitabil, precum și cele referitoare la egalitatea în fața legii.  … 14.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, argumentând concordanța dintre prevederile legale criticate și dispozițiile Legii fundamentale și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului invocate de autoarea acesteia. … 15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 26 alin. (1), ale art. 46 alin. (1) și (7), ale art. 47 alin. (3) și (4), ale art. 49, ale art. 51 alin. (1), (3) și (4) și ale art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, în redactarea anterioară modificărilor survenite prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, prevederi care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins:– Art. 26 alin. (1): „(1) Lucrările secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt legal constituite în prezența majorității membrilor acestora și sunt prezidate de președintele sau, după caz, de vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii. În lipsa acestora, membrii secției aleg un președinte de ședință, cu votul majorității celor prezenți.“; … – Art. 46 alin. (1) și (7):(1)În cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției. Ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declarații ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să solicite probe în apărare.(…)(7)Acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită. … – Art. 47 alin. (3) și (4):(3)Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.(4)Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).; … – Art. 49: (1)În procedura disciplinară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, citarea judecătorului sau a procurorului împotriva căruia se exercită acțiunea disciplinară și a Inspecției Judiciare ori, după caz, a ministrului justiției, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie. Judecătorul sau procurorul poate fi reprezentat de un alt judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat de un avocat. Neprezentarea judecătorului sau a procurorului cercetat la judecarea acțiunii nu împiedică desfășurarea în continuare a judecății.(2)Acțiunea disciplinară este susținută în fața secțiilor de către inspectorul judiciar care a exercitat-o și, numai în caz de imposibilitate a acestuia, de către un inspector judiciar desemnat de inspectorul-șef.(3)În cazul în care acțiunea disciplinară este exercitată de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiunea disciplinară este susținută de către titular ori de un reprezentant desemnat de acesta.(4)Părțile au dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și pot solicita administrarea de probe.(5)Dispozițiile art. 46 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător. Suspendarea se dispune, prin încheiere, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.(6)Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul în care constată că sesizarea este întemeiată, aplică una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de judecător sau procuror și cu circumstanțele personale ale acestuia.(7)Dispozițiile din prezenta lege ce reglementează procedura de soluționare a acțiunii disciplinare se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.; … – Art. 51 alin. (1), (3) și (4):(1)Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la pronunțare și se comunică, de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului vizat, precum și Inspecției Judiciare ori, după caz, titularului acțiunii disciplinare care a exercitat-o. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Superior al Magistraturii.(…)(3)Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancționat ori, după caz, de Inspecția Judiciară sau de către ceilalți titulari ai acțiunii disciplinare care au exercitat-o. Competența soluționării recursului aparține Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancționat disciplinar.(4)Recursul suspendă executarea hotărârii secției Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancțiunii disciplinare.; … – Art. 69 alin. (4) lit. e) și f):(4)Inspectorul-șef adjunct îndeplinește următoarele atribuții:(…)e)este înlocuitorul de drept al inspectorului-șef; … f)exercită orice alte atribuții delegate de inspectorul-șef. …  …  … 19.Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a fost abrogată prin art. 96 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, însă, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională va analiza dispozițiile de lege criticate chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare, întrucât continuă să producă efecte juridice în litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. … 20.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, art. 124 – Înfăptuirea justiției, art. 125 – Statutul judecătorilor și art. 134 alin. (2) privind rolul de instanță judecătorească al Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 – Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a reținut că procedura stabilirii răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor comportă mai multe etape (Decizia nr. 687 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020, paragraful 11). Astfel, procedura debutează cu o sesizare privitoare la posibila săvârșire de către un judecător sau procuror a unei abateri disciplinare, sesizare care se poate realiza din oficiu de către Inspecția Judiciară ori poate fi formulată de orice persoană interesată [art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. Urmează apoi efectuarea unei verificări prealabile de către inspectorul judiciar, pentru a stabili dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare [art. 45 alin. (3) din aceeași lege]. Dacă în urma acestei etape a verificării prealabile se constată că nu există astfel de indicii, atunci sesizarea se clasează. Dacă, dimpotrivă, se apreciază că astfel de indicii ar exista, atunci se trece la următoarea etapă, cea a cercetării disciplinare, efectuată de Inspecția Judiciară. Cercetarea disciplinară se finalizează cu exercitarea acțiunii disciplinare, asupra căreia se va pronunța apoi Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care va aprecia cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare și aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare gravității acesteia [art. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători [art. 51 alin. (3)]. Hotărârea pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători este irevocabilă [art. 51 alin. (5)]. … 22.Autoarea excepției critică prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018, susținând că, în opinia sa, ar exista o serie de lacune în ceea ce privește regulile pe care ar trebui să le respecte inspectorii judiciari cu prilejul cercetării disciplinare, creându-se posibilitatea de a fi depuse la dosar acte/probe culese nelegal de inspectorii judiciari pentru dovedirea faptei și a vinovăției magistratului și existând premisele desfășurării procedurii de către Inspecția Judiciară după reguli nescrise, subiective, arbitrare și abuzive, cu încălcarea tuturor drepturilor și garanțiilor constituționale.  … 23.Curtea observă însă că din conținutul normativ al art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 rezultă, dimpotrivă, că textul criticat fixează repere clare și inechivoce cu privire la activitatea desfășurată de inspectorii judiciari în această etapă, configurând specificul acesteia și principalele sale coordonate. Astfel, textul criticat precizează că în cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției. Totodată, prevederile de lege supuse controlului impun obligativitatea ascultării celui în cauză și a verificării apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat. În plus, acestea instituie și dreptul judecătorului sau al procurorului cercetat de a cunoaște toate actele cercetării și de a solicita probe în apărare. Legea nr. 317/2004 trasează, așadar, regulile esențiale în baza cărora se desfășoară etapa cercetării disciplinare. Descrierea amănunțită a fiecărei operațiuni pe care inspectorii judiciari o fac în cursul acestei proceduri se găsește în Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.027/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 29 noiembrie 2012. Astfel, în secțiunea a 2-a – Cercetarea disciplinară din capitolul II regulamentul menționat prevede dispoziții generale (art. 24 și 25), reguli privind procedura cercetării disciplinare (art. 26–30) și dispoziții privind finalizarea cercetării disciplinare (art. 31–37). Ca atare, nu se poate susține că inspectorii judiciari ar acționa în mod arbitrar, în baza unor norme lacunare. De aceea, Curtea apreciază că nu se poate reține critica referitoare la pretinsa nesocotire a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul legalității.  … 24.De altfel, potrivit art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018, normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă, la propunerea inspectorului-șef, prin regulament adoptat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, detalierea acestor reguli prin regulament, ca act normativ infralegal, ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 73 alin. (1) și ale art. 134 alin. (2) din Constituție, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii s-ar substitui Parlamentului în ceea ce privește atribuția de legiferare, prin completarea, în această manieră, a dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 317/2004.  … 25.Față de această critică, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a stabilit, cu valoare de principiu, că reglementarea statutului judecătorilor și procurorilor trebuie să se realizeze prin lege organică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016, Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 octombrie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 9 iunie 2020, paragraful 17, sau Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020, paragrafele 25 și 28). … 26.De asemenea, Curtea a stabilit că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19). În același sens, prin Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, precitată, paragrafele 17 și 28, Curtea a reținut că elementele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al magistraților trebuie reglementate prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție. Ca atare, Curtea a subliniat că regulile privind răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor țin de executarea raportului de muncă al magistraților, putându-se ajunge chiar la încetarea raportului de muncă, astfel că elementele esențiale referitoare la răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestei proceduri să fie explicate și detaliate prin act administrativ cu caracter normativ (Decizia nr. 219 din 30 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 22 iunie 2021, paragraful 17). … 27.În acest context, Curtea a constatat (paragrafele 18-22 din Decizia nr. 219 din 30 martie 2021, precitată) că elementele esențiale referitoare la răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor sunt prevăzute prin lege organică, și anume prin Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 317/2004, prin care legiuitorul a instituit reguli și proceduri speciale ce țin de specificul statutului judecătorilor și procurorilor.  … 28.Astfel, Legea nr. 303/2004 reglementează în titlul IV – Răspunderea judecătorilor și procurorilor atât norme privind răspunderea civilă și penală, cât și norme referitoare la răspunderea disciplinară. Capitolul II – Răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor al acestui titlu stabilește în art. 99 abaterile disciplinare, în art. 100 prevede sancțiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea abaterilor, iar în art. 101 prevede că sancțiunile disciplinare se aplică de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice. Totodată, Legea nr. 317/2004 reglementează în capitolul IV – Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii secțiunea a 4-a – Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților reguli privind acțiunea disciplinară, după cum urmează: acțiunea disciplinară în cazul judecătorilor se exercită de Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar, de ministrul justiției sau de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în cazul procurorilor se exercită de Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar, de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție [art. 44 alin. (3)-(5), în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]; este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecția Judiciară [art. 44 alin. (6), în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. … 29.Așadar, în aceste condiții, nu se poate conchide că expunerea detaliată printr-un regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii a regulilor privitoare la răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor deja consacrate prin legi organice, respectiv Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 317/2004, ar fi de natură să se constituie într-un viciu de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. l) din Constituție.  … 30.La aceeași concluzie a ajuns Curtea Constituțională prin Decizia nr. 219 din 30 martie 2021, mai sus citată, paragraful 27, constatând că, din analiza comparativă a normelor privind răspunderea disciplinară a magistraților cuprinse în legea organică (Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 317/2004) și în regulament, rezultă că elementele esențiale ale răspunderii judecătorilor și procurorilor sunt prevăzute în legea organică (atât în Legea nr. 303/2004, cât și în Legea nr. 317/2004), în deplină concordanță cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. l) și ale art. 134 alin. (2) din Constituție. Faptul că normele privind efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară sunt stabilite printr-un regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii – act cu caracter administrativ inferior legii organice – nu contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție. … 31.Autoarea excepției critică și prevederile art. 49 din Legea nr. 317/2004, referitoare la procedura disciplinară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, susținând că sunt neconstituționale întrucât nu reglementează detaliat procedura de soluționare a acțiunii disciplinare, lipsind regulile privind procedura de judecată pe fond a acțiunii disciplinare. În urma analizei conținutului normativ al art. 49, Curtea constată însă că nu pot fi reținute criticile formulate, întrucât textul de lege menționat oferă un cadru legal suficient de clar și bine conturat cu privire la modul în care se desfășoară și se soluționează acțiunea disciplinară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.  … 32.Mai mult, prevederea legală criticată conține o precizare ce permite încadrarea în exigențele legale a fiecărui moment al acestei proceduri, statuând, prin alin. (7) din art. 49, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018, că dispozițiile din Legea nr. 317/2004 care reglementează procedura de soluționare a acțiunii disciplinare se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, indiferent dacă este vorba despre Codul de procedură civilă din 1865 sau despre cel aprobat prin Legea nr. 134/2010, întrucât prevederile incidente în cauză sunt stabilite de la caz la caz, din perspectiva aplicării legii în timp. … 33.În ceea ce privește susținerile potrivit cărora dispozițiile din Codul de procedură civilă sunt aplicate selectiv și arbitrar, Curtea observă că nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci țin de modul concret de soluționare a cauzei, prin contestarea hotărârii pronunțate în materie disciplinară de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii.  … 34.Totodată, contrar susținerilor autoarei excepției, Curtea constată că nu se pune problema încălcării principiului egalității, pe motiv că nu s-ar afla pe poziții de egalitate în fața legii în raport cu autorul sesizării ce declanșează procedura disciplinară, în condițiile în care Inspecția Judiciară ar acționa în interesul acestuia, efectuând cercetarea prealabilă după reguli arbitrare și subiective. Sub acest aspect, Curtea reține că, printre normele procedurale referitoare la lucrările de inspecție, norme cuprinse în regulamentul mai sus amintit, adoptat în temeiul art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, se află invitarea magistratului față de care s-a dispus începerea cercetării disciplinare [art. 26 alin. (1)], căruia i se pune la dispoziție dosarul cuprinzând probele administrate în cursul verificărilor prealabile, după care este ascultat [art. 29 alin. (1) și (2)], iar apoi inspectorul judiciar sau echipa de inspectori judiciari procedează la verificarea apărărilor și la administrarea probelor solicitate în apărare [art. 30 alin. (1)]. După administrarea tuturor probelor, inspectorul judiciar sau echipa de inspectori judiciari prezintă persoanei cercetate toate probele administrate în cursul efectuării cercetării disciplinare, aspect care este consemnat în procesul-verbal de efectuare a cercetării disciplinare, iar persoana cercetată poate formula obiecții [art. 30 alin. (7) și (8)]. La finalizarea cercetării disciplinare se întocmește un proces-verbal de efectuare a cercetării disciplinare, în care se menționează toate activitățile realizate pe parcursul cercetării disciplinare, precum și orice alte aspecte relevante pentru modalitatea de desfășurare a procedurii [art. 31 alin. (1) din regulament]. … 35.Totodată, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.080 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 octombrie 2009), precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului, conceptul de proces echitabil nu este specific etapei administrative de aplicare a sancțiunilor disciplinare, desfășurate în fața organelor administrativ-jurisdicționale, atâta vreme cât deciziile acestora sunt susceptibile de a fi supuse controlului unor instanțe judecătorești care asigură conformitatea cu exigențele impuse de un proces echitabil. Or, hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători [art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004], recurs care este devolutiv, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 20 iulie 2018, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că această cale de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie una efectivă, devolutivă, care să asigure toate garanțiile dreptului de acces la instanță și ale unui proces echitabil, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare. Așadar, de vreme ce magistratul supus acțiunii disciplinare are posibilitatea să conteste în fața unei instanțe independente și imparțiale hotărârea pronunțată în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale, nu pot fi reținute criticile referitoare la lipsirea acestuia de garanțiile constituționale specifice unei proceduri de judecată legale, obiective, efective, nediscriminatorii și imparțiale.  … 36.Curtea constată că sunt neîntemeiate și susținerile autoarei excepției cu privire la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în sensul că secțiile Consiliului Superior al Magistraturii funcționează în cvorumul prevăzut pentru activitatea lor administrativă. Astfel, nu se poate reține încălcarea art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală, de vreme ce textul constituțional menționat precizează în mod explicit că rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pe care îl joacă, prin secțiile sale, Consiliul Superior al Magistraturii, se realizează în conformitate cu procedura stabilită prin legea sa organică. În consecință, însăși Constituția permite reglementarea diverselor aspecte procedurale în acest domeniu și, atâta vreme cât, în final, hotărârea ajunge să fie supusă cenzurii unei instanțe ce îndeplinește toate exigențele constituționale, nu se poate reține neconcordanța cu standardele procesului echitabil în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale. Din această perspectivă, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sunt neclare, imprecise și impredictibile, întrucât nu stabilesc cu exactitate cine redactează hotărârea secției Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară. … 37.Se mai susține că prevederile art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că pot fi modificate/completate printr-o normă generală, respectiv art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, referitoare la efectele recursului declarat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare a magistratului din funcție. Curtea constată că nu pot fi reținute nici aceste critici, întrucât este vorba despre proceduri diferite, în cadrul cărora sunt incidente cele două texte de lege la care se referă autoarea excepției. Astfel, art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 are în vedere hotărârea secției pentru judecători sau procurori a Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancțiunii disciplinare și prevede că recursul introdus la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție suspendă executarea hotărârii, pe când art. 65^1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 vizează situația în care împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, caz în care acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă. … 38.În fine, se mai critică prevederile art. 47 alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004 referitoare la confirmarea sau infirmarea, după caz, de către inspectorul-șef a rezoluției inspectorului judiciar emise la încheierea efectuării cercetării disciplinare, precum și prevederile art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora inspectorul-șef adjunct este înlocuitorul de drept al inspectorului-șef și exercită orice alte atribuții delegate de acesta. Autoarea excepției susține, în esență, că dispozițiile legale menționate ar fi constituționale doar în măsura în care funcția de inspector-șef, respectiv de inspector-șef adjunct este ocupată de un inspector judiciar care are calitatea de judecător, fiind contrare art. 1 alin. (5), art. 124 alin. (3) și art. 125 alin. (1) din Constituție atunci când funcția este ocupată de un inspector judiciar având calitatea de procuror, care nu este independent conform statutului său constituțional, astfel că nu ar avea îndreptățirea de a interveni în procedura de cercetare a unui judecător prin confirmarea/ infirmarea rezoluțiilor în discuție. Susține că, în cazul cercetării disciplinare a unui judecător, orice act administrativ sau de procedură care îi poate afecta cariera ori statutul poate proveni doar de la un judecător independent și inamovibil, iar nu de la o persoană care nu se bucură de acest statut, cum este procurorul.  … 39.Cu privire la critici similare, Curtea a observat, în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 421 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 22 octombrie 2019, paragraful 21), că esențiale pentru înțelegerea statutului inspectorilor judiciari sunt prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora, pe durata exercitării mandatului de inspector-șef, inspector-șef adjunct și inspector judiciar, judecătorii și procurorii sunt suspendați de drept din funcțiile pe care le ocupă la instanțe și parchete. Așadar, toate atributele specifice funcției de judecător sau procuror sunt temporar sistate, persoana care obține un mandat de inspector judiciar detașându-se complet de tot ceea ce caracterizează exercițiul acestor funcții. Funcția de inspector judiciar îi conferă acestuia competențe proprii, stabilite prin Legea nr. 317/2004, caracteristice unui domeniu distinct de cel judiciar, în care activează judecătorii și procurorii. De aceea, este irelevant dacă inspectorul judiciar a exercitat anterior funcția de judecător sau de procuror, întrucât, în noua calitate, deținută cu titlu provizoriu, pe parcursul unui mandat limitat în timp, dobândește un statut juridic diferit de cel al funcției de bază, statut care nu mai conservă caracteristicile acestei funcții, din al cărei exercițiu a fost suspendat de drept în momentul debutului mandatului de inspector judiciar.  … 40.Prin aceeași decizie, paragraful 25, Curtea a constatat că invocarea prevederilor art. 124 alin. (3) și ale art. 125 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră independența și inamovibilitatea judecătorilor, este lipsită de fundament juridic, de vreme ce aceste atribute sunt specifice activității de judecată. Or, Inspecția Judiciară nu interferează în competențele atribuite de lege judecătorilor, ci efectuează verificări cu privire la posibila săvârșire de către judecători și procurori a unor abateri disciplinare [art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004], efectuează cercetarea disciplinară în cazul în care, prin rezoluție, constată că există indicii cu privire la săvârșirea unei abateri [art. 45 alin. (5)], exercită acțiunea disciplinară prin sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii [art. 47 alin. (1) lit.a)]. … 41.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Neluța Marinica Tudorache în Dosarul nr. 3.522/1/2017/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. 26 alin. (1), ale art. 46 alin. (1) și (7), ale art. 47 alin. (3) și (4), ale art. 49, ale art. 51 alin. (1), (3) și (4) și ale art. 69 alin. (4) lit.e) și f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 februarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește