DECIZIA nr. 86 din 13 februarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 20 mai 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 301
ActulREFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 1 05/01/2011 ART. 301
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 301
ART. 1REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 4REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 301
ART. 4REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 9REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LAHG 681 29/06/2011
ART. 10REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 10REFERIRE LACODUL STUD 29/06/2011
ART. 10REFERIRE LACODUL STUD 29/06/2011 ART. 39
ART. 10REFERIRE LALEGE 288 24/06/2004
ART. 11REFERIRE LAHG 119 19/02/2014
ART. 11REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 61
ART. 11REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 11REFERIRE LAHG 1149 17/10/2002
ART. 11REFERIRE LAHG 174 20/02/2002
ART. 11REFERIRE LALEGE 116 15/03/2002
ART. 11REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002
ART. 11REFERIRE LANORMA 20/02/2002
ART. 11REFERIRE LANORMA 17/10/2002
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 12REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LAHG 681 29/06/2011
ART. 13REFERIRE LACODUL STUD 29/06/2011
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 14REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 301
ART. 21REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 22REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 23REFERIRE LACARTA 03/05/1996 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 23REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 6
ART. 23REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 23
ART. 24REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 25REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 27REFERIRE LALEGE 288 24/06/2004
ART. 27REFERIRE LALEGE 288 24/06/2004 ART. 13
ART. 28REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 301
ART. 29REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 301
ART. 29REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 30REFERIRE LAOUG 94 29/12/2014 ART. 1
ART. 30REFERIRE LAOUG 94 29/12/2014
ART. 30REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 30REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 30REFERIRE LAOUG 75 12/07/2005
ART. 31REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 32REFERIRE LALEGE 112 27/05/2016
ART. 32REFERIRE LAOUG 41 30/09/2015
ART. 32REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 33REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 294 06/07/2004
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 458 02/12/2003
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 330 27/11/2001
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 36REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 32
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 2 04/01/2011
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 1646 16/12/2010
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 32
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 772 15/12/2016
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 38REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 39REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 40REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 279 23/04/2015
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 55 24/02/2015
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 44REFERIRE LAOUG 189 25/11/2008 ART. 32
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 39
ART. 44REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 44REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 98
ART. 45REFERIRE LAHG 681 29/06/2011
ART. 45REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 45REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 45REFERIRE LACODUL STUD 29/06/2011
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 61 28/01/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 361 03/06/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 518 24/09/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 595 10/10/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 618 10/10/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (2) și ale art. 362 alin. (3) și alin. (4) coroborate cu cele ale alin. (7) și alin. (8) ale aceluiași articol din Legea educației naționale nr. 1/2011, excepție ridicată de Hortensia Adina Munteanu în Dosarul nr. 5.104/117/2016 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și de Cornelia Flori în Dosarul nr. 6.120/63/2016 al Tribunalului Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 603D/2017 și nr. 949D/2017.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 ianuarie 2019, în prezența autoarei excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 949D/2017, doamna Cornelia Flori, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 949D/2017 la Dosarul nr. 603D/2017 și când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 13 februarie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 7 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.104/117/2016, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 362 alin. (7) și (8) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Excepția a fost ridicată de Hortensia Adina Munteanu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații cu privire la o decizie de concediere.4.Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.120/63/2016, Tribunalul Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (2) și ale art. 362 alin. (3) și (4) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Excepția a fost ridicată de Cornelia Flori, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații cu privire la o decizie de concediere.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate, prin raportare la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și ale art. 15 alin. (2), încalcă atât principiul securității juridice, cât și principiul neretroactivității legii, întrucât impun condiții noi unor raporturi juridice de muncă preexistente, fără ca termenul de conformare să fie unul corespunzător.6.De asemenea, se apreciază că dispozițiile de lege criticate din perspectiva termenului în care trebuie obținut titlul de doctor, prin necorelarea cu alte reglementări în domeniu, contravin și prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), precum și normelor de tehnică legislativă.7.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, se susține că dispozițiile art. 362 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 creează situații discriminatorii pentru salariații asistenți universitari ale căror contracte de muncă au fost încheiate pe durată nedeterminată, sub imperiul unor reglementări anterioare permisive. Totodată, se apreciază, în esență, că asistenții universitari care nu au obținut titlul de doctor în termenul prevăzut de lege sunt discriminați față de ceilalți salariați din sistemul bugetar și cei din mediul privat, prin introducerea, prin dispozițiile criticate, a unei situații noi de încetare de drept a contractului individual de muncă. Mai mult, se creează o situație discriminatorie între persoanele care ocupă aceleași funcții, întrucât pentru asistenții universitari prevăzuți la alin. (3) al art. 362 din Legea nr. 1/2011 este necesară obținerea calității de student-doctorand sau a diplomei de doctor, pe când pentru persoanele care ocupau la momentul intrării în vigoare a legii funcția de asistent universitar este necesară obținerea diplomei de doctor. Criteriul aleatoriu și exterior conduitei lor este momentul la care ocupau funcția de asistent universitar.8.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, se arată că, în lipsa unor criterii obiective pentru a analiza îndeplinirea obligațiilor de către toate părțile implicate, accesul la instanțele de judecată va fi doar formal.9.Cu privire la critica raportată la art. 41 alin. (1) din Constituție, se susține, în esență, că dreptul la muncă este încălcat prin faptul că situația prevăzută de art. 362 alin. (3) și (4) din Legea nr. 1/2011, de încetare a unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, nu se regăsește în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 56 din Codul muncii. Contractul individual de muncă a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011 și nu a fost supus condiției de a obține titlul de doctor în interiorul unui anumit termen, condiție prevăzută de dispozițiile de lege criticate. Or, legiuitorul a limitat încetarea de drept a unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată la situațiile prevăzute de art. 56 din Codul muncii. Se consideră că termenul impus de lege, sub sancțiunea încetării de drept a contractului individual de muncă, nu este unul rezonabil pentru demararea și finalizarea unor studii de doctorat. Astfel, se creează condiții care fac posibile abuzuri din partea conducătorilor de doctorat și care pot conduce în fapt la scăderea calității învățământului superior, prin acceptarea unor compromisuri, în ceea ce privește calitatea și etica cercetării științifice.10.Se arată, în esență, că sunt reglementate trei termene distincte, contradictorii și imprevizibile, de obținere a titlului de doctor: 4 ani, potrivit dispozițiilor Legii nr. 1/2011, 10 ani pentru domeniile farmacie și medicină, potrivit Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, și 8 ani, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat. Mai mult, potrivit art. 39 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, „Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în condițiile stabilite prin regulamentul școlii doctorale. Durata acestor studii se prelungește cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate“, însă termenul de 4 ani prevăzut de dispozițiile criticate nu ține cont de această măsură. Atâta vreme cât o persoană estimează că nu se va putea încadra în termenul prevăzut de lege, scade motivația de a lucra susținut pentru un proiect în care nici nu are sprijinul necesar, nici nu există criterii independente de școala doctorală respectivă, care uneori este chiar angajatorul, iar terminarea proiectului nu mai este folositoare, atâta vreme cât neîncadrarea în termen este sancționată cu pierderea locului de muncă, pentru a cărei păstrare este necesară obținerea titlului de doctor.11.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, se susține că baza legală pentru acordarea indemnizației de șomaj este strâns legată de Codul muncii și orice situație de încetarea a contractului individual de muncă trebuie încadrată în dispozițiile acestuia, așa încât să permită stabilirea acordării sau nu a indemnizației de șomaj. Astfel, se consideră, în esență, că neobținerea de către asistentul universitar a calității de student-doctorand nu poate fi automat încadrată la motive imputabile angajatului, atâta vreme cât încetarea raportului de muncă, în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, respectiv în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, este clarificată de Hotărârea Guvernului nr. 119/2014 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, și pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.149/2002, ca motiv neimputabil angajatului.12.Cât privește invocarea art. 53 din Constituție, se apreciază, în esență, că, în temeiul art. 362 alin. (3) și (4) din Legea nr. 1/2011, este restrâns dreptul la muncă, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, termenul de 4 ani de la intrarea în vigoare a legii este neadecvat pentru atingerea scopului avut în vedere de către legiuitor.13.În ceea ce privește critica raportată la art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, se arată, în esență, că prevederile Codului studiilor universitare de doctorat sunt aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, normă inferioară legii organice. Regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică, conform art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție. Ca atare, desfășurarea studiilor de doctorat, de care depinde încetarea contractului de muncă, este reglementată printr-o normă inferioară legii organice, încălcându-se astfel art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție.14.Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, textele criticate nu încalcă prevederile Constituției, iar faptul că legiuitorul a ales să reglementeze diferit situațiile descrise nu face ca automat dispozițiile art. 362 din Lege nr. 1/2011 să încalce principiul securității raporturilor juridice ori să contravină principiului constituțional al neretroactivității legii.15.Tribunalul Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.17.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, se susține că, din analiza conținutului normativ al dispozițiilor de lege criticate, nu rezultă niciun element care să fundamenteze pretinsa neconstituționalitate a acestora în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituție. De asemenea, se arată că dreptul la muncă, dreptul la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă și dreptul la protecția socială, consacrate de art. 41 din Constituție, sunt drepturi fundamentale și generale, însă nu au caracter absolut, ci presupun îndeplinirea cerințelor impuse de lege cu privire la exercitarea respectivei profesii, meserii sau ocupații. Instituirea unor condiții pentru exercitarea profesiilor didactice reprezintă neîndoielnic o opțiune de politică legislativă educațională. Legiuitorul a pus la dispoziția destinatarilor actului normativ un termen adecvat pentru conformarea la noile cerințe legislative. Prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Din analiza evoluției reglementării în această materie, nu se poate constata existența unor necorelări legislative. Modificările survenite au avut la bază imperative de ordin social și economic, soluțiile normative în acest domeniu fiind configurate pe baza propunerilor formulate de actorii relevanți în sistemul învățământului universitar.18.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 362 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 362 alin. (7) și (8) din Legea nr. 1/2011 sunt constituționale. Astfel, se susține că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere principiului constituțional privind egalitatea în drepturi, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Principiul egalității nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal. Curtea a mai constatat că, în virtutea principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi, este firesc ca ocuparea posturilor pentru anul universitar următor să se supună cerințelor legale impuse de legislația în vigoare. 19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 301 alin. (2) și ale art. 362 alin. (3) și (4) coroborat cu cele ale alin. (7) și (8) ale aceluiași articol din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din data de 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 301 alin. (2): „O persoană care nu a obținut o diplomă de doctor nu poate ocupa funcția de asistent universitar într-o anumită instituție de învățământ superior pentru o perioadă cumulată mai mare de 5 ani. La împlinirea acestui termen, contractul de muncă al persoanei în cauză încetează de drept.“;– Art. 362:(3)La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcția de asistent universitar sau asistent de cercetare și nu sunt studenți-doctoranzi sau nu au obținut diploma de doctor încetează de drept.(4)Prin excepție de la prevederile art. 301 alin. (2), persoanelor care ocupă la momentul intrării în vigoare a prezentei legi funcția de asistent universitar într-o instituție de învățământ superior nu li se aplică respectivele prevederi. La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale respectivelor persoane, care nu au obținut diploma de doctor, încetează de drept.; […](7)Termenele prevăzute la alin. (1)-(6) se prorogă până la încheierea anului universitar 2014-2015, respectiv 30 septembrie 2015.(8)Prin excepție de la termenul prevăzut la alin. (7), senatele universitare ale instituțiilor de învățământ pot aproba, la propunerea consiliului de administrație, în anul universitar 2015-2016, continuarea raporturilor juridice de muncă, pentru persoanele aflate sub incidența prevederilor alin. (1)-(6), în funcție de gradul de îndeplinire de către acestea a obligațiilor aferente programelor de studii doctorale.“22.Curtea observă că termenele prevăzute de art. 362 alin. (1), (2), (5) și (6) din Legea nr. 1/2011, la care face trimitere alin. (7), supus controlului de constituționalitate, prevăd că:(1)Personalul didactic care ocupă, la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, funcția de preparator universitar și care obține diploma de doctor în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi ocupă de drept funcția de asistent universitar.(2)La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcția de preparator universitar încetează de drept. […](5)La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcția de lector universitar/șef de lucrări sau o funcție didactică universitară superioară și nu au obținut diploma de doctor încetează de drept.(6)La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă, în instituții de învățământ superior, funcția de cercetător științific sau o funcție de cercetare superioară și nu au obținut diploma de doctor încetează de drept.“23.În opinia autoarelor excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind categoriile de legi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și cele ale punctului 20 din partea I a cartei sociale europene, precum și prevederile art. 23 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din Legea educației naționale nr. 1/2011 „TITLUL VII: Dispoziții tranzitorii și finale“, iar întreaga motivarea a excepției vizează, în esență, problema de drept referitoare la încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale asistenților universitari care nu au obținut diploma de doctor, în termenul prevăzut de lege, respectiv 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011.25.Cu titlu prealabil, Curtea observă că Legea educației naționale nr. 1/2011, potrivit art. 1 și 2, asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții și are ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate. Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare.26.Curtea reține că atât principiul calității – în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale -, cât și principiul autonomiei universitare sunt principii care guvernează învățământul preuniversitar și superior, precum și învățarea pe tot parcursul vieții din România. 27.Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 614 din 7 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 13 că diploma de doctor atestă că titularul acesteia a dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice, cunoștințele generale referindu-se la acumularea, interpretarea și dezvoltarea cunoașterii de vârf din domeniul de doctorat, iar competențele generale la dezvoltarea tehnicilor de cercetare și aplicarea lor în contexte diverse și specifice, la construcție teoretică și aplicare profesională, construcții discursive de tip academic pentru publicații de prestigiu în domeniu și de tipul cunoașterii comune pentru comunicare publică și la asumarea responsabilității de a elabora un program de cercetare, spirit critic, creativitate, inventivitate.28.Potrivit dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, pentru ocuparea funcției didactice de asistent universitar sunt necesare obținerea statutului de student-doctorand sau deținerea diplomei de doctor, precum și îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiții de vechime, conform legii. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că o persoană care nu a obținut o diplomă de doctor nu poate ocupa funcția de asistent universitar într-o anumită instituție de învățământ superior pentru o perioadă cumulată mai mare de 5 ani. La împlinirea acestui termen, contractul de muncă al persoanei în cauză încetează de drept.29.Legea educației naționale nr. 1/2011, la art. 362 alin. (4), stipulează că, prin excepție de la prevederile art. 301 alin. (2), persoanelor care ocupă la momentul intrării în vigoare a legii funcția de asistent universitar într-o instituție de învățământ superior nu li se aplică respectivele prevederi. La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a legii amintite, contractele de muncă ale respectivelor persoane, care nu au obținut diploma de doctor, încetează de drept.30.Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 30 decembrie 2014, potrivit art. I pct. 17, la articolul 362, după alineatul (6) s-a introdus un nou alineat, alineatul (7), care prevede că termenele prevăzute la alin. (1)-(6) se prorogă până la încheierea anului universitar 2014-2015, respectiv 30 septembrie 2015.31.Dispozițiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 stabilesc că, „Prin excepție de la termenul prevăzut la alin. (7), senatele universitare ale instituțiilor de învățământ pot aproba, la propunerea consiliului de administrație, în anul universitar 2015-2016, continuarea raporturilor juridice de muncă, pentru persoanele aflate sub incidența prevederilor alin. (1)-(6), în funcție de gradul de îndeplinire de către acestea a obligațiilor aferente programelor de studii doctorale.“32.Curtea reține că dispozițiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 30 septembrie 2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 112/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2016. Potrivit Notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2015, adoptarea reglementării criticate a fost justificată prin faptul că „Încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale asistenților universitari conduce la imposibilitatea desfășurării în bune condiții a procesului de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior. Pentru a evita eventuale blocaje în sistem, cu impact negativ atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere al calității actului didactic și al posibilității îndeplinirii obligațiilor legale ale instituțiilor de învățământ superior de stat, datorate aplicării prevederilor art. 362 din lege, se impune ca, prin excepție de la termenul prevăzut la alin. (7) din lege, senatele universitare ale instituțiilor de învățământ să poată aproba, la propunerea consiliului de administrație, continuarea raporturilor juridice de muncă pentru persoanele aflate sub incidența prevederilor alin. (1)-(6) ale art. 362, pentru anul universitar 2015-2016.“33.Având în vedere cele anterior referite, Curtea constată că dispozițiile art. 362 alin. (3) și (4) raportate la cele ale art. 362 alin. (7) din Legea nr. 1/2011 instituie un caz de încetare de drept a contractelor individuale de muncă, justificat de neobținerea diplomei de doctor până la data de 30 septembrie 2015 de către asistenții universitari care ocupau această funcție la data intrării în vigoare a legii educației naționale, în timp ce dispozițiile art. 362 alin. (8) din același act normativ instituie o excepție de la această regulă, prin care senatele universitare ale instituțiilor de învățământ pot aproba, la propunerea consiliului de administrație, în anul universitar 2015-2016, continuarea raporturilor juridice de muncă pentru persoanele vizate de ipoteza normei.34.În ceea ce privește critica raportată la art. 1 alin. (3) și art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate nu conțin elemente contrare principiului neretroactivității legii civile. Astfel, în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004.35.Așadar, chiar dacă Legea educației naționale nr. 1/2011, față de reglementarea anterioară în baza căreia a fost încheiat contractul individual de muncă, instituie condiția obținerii diplomei de doctor pentru ocuparea funcției didactice de asistent universitar, pune la dispoziția destinatarilor normei un termen rezonabil de 4 ani pentru conformarea la noile cerințe legislative, așa încât, respectând principiul neretroactivității legii civile, dispozițiile de lege criticate se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii, pentru viitor. Astfel, Legea nr. 1/2011 a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, respectiv la data de 9 februarie 2011, iar încetarea de drept a raporturilor juridice de muncă ale asistenților universitari care nu au obținut diploma de doctor s-a produs, ca urmare a prorogării termenelor, abia la încheierea anului universitar 2014-2015, respectiv la 30 septembrie 2015, iar în ipotezele reglementate de alin. (8) al art. 362 din lege chiar la încheierea anului universitar 2015-2016, respectiv la 30 septembrie 2016.36.Mai mult, Curtea constată că dispozițiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 dau expresie principiului fundamental al autonomiei universitare, garantat de Constituție prin art. 32 alin. (6), având în vedere că, pe baza unui criteriu obiectiv pus la dispoziție de legiuitor, respectiv de gradul de îndeplinire de către persoanele vizate de ipoteza normei a obligațiilor aferente programelor de studii doctorale, senatele universitare puteau decide menținerea sau, după caz, încetarea raportului juridic de muncă, în funcție de particularitățile fiecărei situații. 37.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că principiul autonomiei universitare este garantat, legiuitorul constituant consacrându-l, prin art. 32 alin. (6) din Legea fundamentală, ca o componentă a dreptului la învățătură. Acest principiu presupune un conținut vast, ce include normele, procedurile și standardele interne ale fiecărei universități, cu respectarea limitelor impuse de legislația în vigoare, prin care acestea tind să definească și să individualizeze rolul lor în cadrul comunității. Autonomia universitară se poate exercita doar cu condiția asumării răspunderii publice, care obligă orice instituție de învățământ superior să asigure eficiență managerială. Autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, și nu a standardelor proprii. Totodată, Curtea a reținut că autonomia universitară este foarte importantă pentru buna funcționare a instituțiilor de învățământ superior, fapt stabilit de mai multe documente internaționale în domeniu. În acest sens, a se vedea Decizia nr. 1.646 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2011, și Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011.38.Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, prin lipsa de claritate și previzibilitate a textului de lege criticat, din perspectiva termenului în care trebuie obținut titlul de doctor, reține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2016, paragrafele 22 și 23, Curtea Constituțională a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109). 39.Aplicând aceste considerente la speța de față, se observă că textele de lege criticate prevăd că, într-un termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, persoanelor care ocupă funcția de asistent universitar sau asistent de cercetare și nu sunt studenți-doctoranzi sau nu au obținut diploma de doctor le încetează de drept contractele individuale de muncă.40.Prin urmare, interpretate în raport cu ansamblul prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, dispozițiile de lege criticate au un conținut normativ clar și precis pentru a putea fi aplicate și oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora – în cazul de față, asistentul universitar – să înțeleagă sensul lor și să își adapteze conduita. Așadar, având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție.41.În ceea ce privește invocarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că raportarea realizată de autoarele excepției la ceilalți salariați din sistemul bugetar ori din mediul privat nu poate fi primită. Prin numeroase decizii, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că egalitatea nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Ca atare, condiția legală – obținerea diplomei de doctor – pentru exercitarea funcției de asistent universitar este aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare și are drept scop ocrotirea unui interes general, respectiv creșterea calității învățământului superior. Așadar, condiția este justificată prin calificarea superioară pe care o presupune deținerea diplomei de doctor și nu poate fi înțeleasă ca o încălcare a principiului egalității în drepturi.42.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție se constată că dispozițiile de lege criticate nu instituie niciun fel de obstacol în exercitarea dreptului fundamental privind accesul liber la justiție, astfel încât pretinsa nesocotire a prevederilor constituționale invocate este neîntemeiată.43.Curtea nu poate primi nici critica formulată din perspectiva termenului în care persoanele care ocupă funcția de asistenți universitari trebuie să obțină diploma de doctor, cu sancțiunea încetării de drept a contactului de muncă, raportată la art. 41 alin. (1) din Constituție privind dreptul la muncă, întrucât dispozițiile de lege supuse analizei nu interzic libertatea alegerii unui loc de muncă. Împrejurarea că aceste persoane trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ocuparea funcției de asistent universitar nu reprezintă decât exigențe care țin de voința legiuitorului, care, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, este suveran în ceea ce privește organizarea generală a învățământului. Totodată, dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor, și nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile (a se vedea Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 29, și Decizia nr. 55 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 mai 2015, paragraful 18).44.Totodată, Curtea nu poate reține nici susținerea potrivit căreia încetarea de drept a unui contract individual de muncă este limitată doar la situațiile prevăzute de art. 56 din Codul muncii, având în vedere că legiuitorul, în considerarea unor categorii socioprofesionale, poate institui, prin legi speciale, și alte cauze de încetare de drept a raporturilor juridice de muncă, altele decât cele prevăzute de cadrul general, respectiv Codul muncii. Cu titlu de exemplu, art. 98 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici reglementează încetarea de drept a raportului de serviciu, art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap stabilește că, în cazul decesului persoanei cu handicap grav, contractul individual de muncă al asistentului personal încetează de drept sau art. 32 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură prevede că în situația în care rezultatul evaluării anuale este sub nota 7, contractul de management încetează.45.Cu privire la critica raportată la prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică, Curtea reține că sancțiunea încetării de drept a contractului individual de muncă în ipoteza neobținerii diplomei de doctor, în termenul stabilit de art. 362 din Legea educației naționale, este instituită la nivel de lege organică, Legea nr. 1/2011 fiind o lege organică, iar nu printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, așa cum este Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, după cum în mod eronat se susține în motivarea excepției de neconstituționalitate.46.Referitor la celelalte aspecte învederate de autoarele excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea reprezintă chestiuni de fapt, de interpretare și aplicare a legii, care aparțin competenței instanțelor judecătorești.47.Cât privește invocarea prevederilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că aceste norme nu au incidență în cauză, de vreme ce nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Hortensia Adina Munteanu în Dosarul nr. 5.104/117/2016 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și de Cornelia Flori în Dosarul nr. 6.120/63/2016 al Tribunalului Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 301 alin. (2) și ale art. 362 alin. (3) și alin. (4) coroborate cu cele ale alin. (7) și (8) ale aceluiași articol din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalului Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x