DECIZIA nr. 858 din 17 decembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ale art. 21 cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“ și ale art. 24 cu privire la sintagma „și alte cauze date în competența lor prin lege“ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și a celor ale art. 97 pct. 1 cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“ și ale art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă cu privire la sintagma „și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului“, excepție ridicată de Angela Bianca Ispas în Dosarul nr. 4.055/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.977D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia, precizând că nu poate fi reținută critica prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, întrucât situația juridică a judecătorilor și procurorilor nu poate fi comparată cu a altor categorii profesionale, pentru a se putea invoca o identitate de tratament juridic. Totodată, consideră că este justificat caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție vizate de critica de neconstituționalitate. Face referire la Decizia nr. 780 din 15 decembrie 2016, prin care Curtea Constituțională a respins critici similare și a constatat că respectarea dublului grad de jurisdicție se impune doar în materie penală. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 138 din 24 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.055/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ale art. 21 cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“ și ale art. 24 cu privire la sintagma „și alte cauze date în competența lor prin lege“ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și a celor ale art. 97 pct. 1 cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“ și ale art. 483 alin. (1) cu privire la sintagma „și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului“ din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Angela Bianca Ispas într-o cauză având ca obiect soluționarea admisibilității în principiu a recursului introdus împotriva deciziei prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ a respins contestația formulată de aceasta împotriva hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a validat rezultatele examenului de capacitate al procurorilor stagiari desfășurat în perioada 3 iulie-5 noiembrie 2015, dar a dispus amânarea validării rezultatului obținut de contestatoare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că înțelege să invoce, în principal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 și, în subsidiar, în caz de admitere, pe cea a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 și ale art. 97 pct. 1 din Codul de procedură civilă, ambele cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“, a celor ale art. 24 din Legea nr. 317/2004 cu privire la sintagma „și alte cauze date în competența lor prin lege“, precum și a celor ale art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu privire la sintagma „și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului“. … 6.În ceea ce privește excepția principală, se arată, în esență, că prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituționale întrucât hotărârile judecătorești prin care se soluționează contestațiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, introduse la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu pot fi atacate cu nicio cale de atac de reformare, ceea ce creează o discriminare, pe criterii profesionale, cu privire la exercitarea dreptului prevăzut de art. 129 din Constituție. Dispoziția legală criticată determină pentru judecători și procurori o inegalitate în fața legii comparativ cu alte categorii profesionale, care se bucură de dreptul de a exercita căi de atac de reformare împotriva hotărârilor judecătorești ce privesc drepturile și cariera acestora, menționând, ca exemple, funcționarii publici și grefierii. Se susține, de asemenea, că sunt nesocotite condițiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din Constituție, lipsa unui mecanism de control putând fi o cauză generatoare de erori sau abuzuri judiciare. Se arată că tocmai membrii uneia dintre categoriile profesionale fundamentale într-un stat de drept sunt privați de un mijloc procedural de o importanță deosebită, atunci când sunt în situația de a-și apăra drepturile și cariera împotriva posibilelor încălcări ale normelor legale de către Consiliul Superior al Magistraturii. Așadar, în materia litigiilor legate de profesie judecătorii și procurorii au o poziție defavorizată comparativ cu alte categorii profesionale, iar Consiliul Superior al Magistraturii deține o poziție favorizată comparativ cu alte autorități publice, instituții sau persoane juridice cu rol decizional în ceea ce privește drepturile și cariera altor categorii profesionale. Se precizează că, de altfel, Consiliul Superior al Magistraturii este, în același timp, și autoritatea care hotărăște cu privire la drepturile și cariera judecătorilor contestației, or statul ar trebui să asigure garanții procesuale care să compenseze această situație care generează, într-o anumită măsură, o aparență de părtinire din partea judecătorilor contestației. În ceea ce privește celelalte prevederi de lege criticate, se susține că, în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, deși hotărârea pronunțată cu privire la contestație va putea fi atacată, calea de atac nu va fi prevăzută de lege până la intervenția legiuitorului în sensul punerii dispoziției legale în acord cu decizia Curții Constituționale. … 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele și soluția Deciziei Curții Constituționale nr. 780 din 15 decembrie 2016. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sprijinindu-și această opinie pe argumente din jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 10.Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în Decizia nr. 780 din 15 decembrie 2016, în sensul că textele de lege criticate sunt constituționale. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ale art. 21 cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“ și ale art. 24 cu privire la sintagma „și alte cauze date în competența lor prin lege“ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și a celor ale art. 97 pct. 1 cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“ și ale art. 483 alin. (1) cu privire la sintagma „și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului“ din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut normativ:– Art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004: „Hotărârea prin care se soluționează contestația prevăzută la alin. (7) este definitivă.“ Alin. (7) al art. 29 din Legea nr. 317/2004, la care fac referire prevederile citate, au următorul conținut: „Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată. În termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători“, iar, potrivit art. 29 alin. (5), „Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.“; … – Art. 21 din Legea nr. 304/2004: „Secția I civilă, Secția a IIa civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.“; … – Art. 24 din Legea nr. 304/2004: „Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor pronunțate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu, soluționează contestațiile împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în primă instanță de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege.“; … – Art. 97 pct. 1: Înalta Curte de Casație și Justiție – din Codul de procedură civilă: „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege […]“; … – Art. 483 alin. (1): Obiectul și scopul recursului. Instanța competentă – din Codul de procedură civilă: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.“ …  … 14.În opinia autoarei excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 care stabilește condițiile în care poate fi restrâns exercițiul drepturilor sau al libertăților și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, prin raportare la art. 20 din Constituție, se invocă și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminării, precum și cele ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, privind interzicerea generală a discriminării. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 instituie caracterul definitiv al hotărârii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal soluționează contestațiile împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Aceste dispoziții legale au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva faptului că nu reglementează un dublu grad de jurisdicție cu privire la hotărârile amintite ale plenului Consiliului Superior al Magistraturii. În analiza unor critici similare celor formulate în cauza de față, Curtea a reținut, în lumina jurisprudenței sale constante, concordantă cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu consacră nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicție, drept ce este recunoscut doar în materie penală. De asemenea, nici art. 13 din Convenție, care se referă la dreptul la un recurs efectiv, nu are semnificația asigurării dublului grad de jurisdicție, ci doar a posibilității de a se supune judecății unei instanțe naționale. … 16.Astfel, Curtea a subliniat că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Totodată, Curtea a subliniat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, de exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, Decizia nr. 478 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 15, sau Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 21). … 17.Curtea a mai reținut că prin reglementarea unei singure căi de atac împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, fără posibilitatea ca hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal privind soluționarea contestației să mai poată fi atacată, nu se încalcă art. 21 și 24 din Constituție, de vreme ce părțile beneficiază pe tot parcursul judecării contestației de toate garanțiile necesare asigurării unui proces echitabil și a dreptului la apărare (Decizia nr. 780 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 martie 2017, paragrafele 22 și 23, sau Decizia nr. 310 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 15 octombrie 2018, paragrafele 19-23). … 18.Prin Decizia nr. 780 din 15 decembrie 2016, mai sus citată, paragraful 24, Curtea s-a pronunțat și asupra unei critici identice referitoare la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 și ale art. 97 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“, ale art. 24 din Legea nr. 304/2004 cu privire la sintagma „și alte cauze date în competența lor prin lege“, precum și ale art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu privire la sintagma „și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului“, – critici invocate în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, ca urmare a faptului că, potrivit susținerilor autoarei excepției, calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației nu va fi prevăzută de lege până la intervenția legiuitorului în sensul punerii de acord cu decizia de admitere a Curții Constituționale. Instanța de contencios constituțional a apreciat că aceleași motive care susțin constituționalitatea dispozițiilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 sunt valabile și în ceea ce privește celelalte dispoziții procedurale criticate, întrucât au fost invocate cu privire la dispoziții de lege referitoare la competența materială a instanțelor, mai exact a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și în strânsă legătură cu criticile aduse art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 referitoare la inexistența căii de atac împotriva hotărârilor instanței supreme prin care se soluționează contestațiile împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. … 19.Curtea reține, totodată, că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la încălcarea prevederilor constituționale și convenționale care consacră principiul egalității în drepturi, întrucât dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu instituie nicio discriminare între destinatarii normei juridice, aplicându-se în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza acesteia. Existența unor reglementări diferențiate sub aspectul normelor de procedură în funcție de categoriile profesionale cărora le sunt adresate nu reprezintă o nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci o particularizare la specificitățile și necesitățile fiecăreia dintre acestea. În jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, situațiilor diferite fiind firesc să le corespundă tratamente juridice diferite (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997 sau Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009). … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angela Bianca Ispas în Dosarul nr. 4.055/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constată că prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ale art. 21 cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“ și ale art. 24 cu privire la sintagma „și alte cauze date în competența lor prin lege“ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și a celor ale art. 97 pct. 1 cu privire la sintagma „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“ și art. 483 alin. (1) cu privire la sintagma „și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului“ din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește