DECIZIA nr. 857 din 14 decembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (3) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Radu Cristian Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu și Constanța Timaru, prin mandatar Mihaela Bârzan în Dosarul nr. 1.917/118/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.584D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 571 din 9 iulie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 18 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.917/118/2017, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (3) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de Radu Cristian Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu și Constanța Timaru, prin mandatar Mihaela Bârzan, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul legalității, prin lipsa de previzibilitate a normei legale, dat fiind faptul că, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, încă de la momentul de la care încep să curgă termenele de soluționare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care se consideră îndreptățite la restituire nu au posibilitatea să cunoască nici termenul ce li se aplică, respectiv de 12 luni [art. 33 alin. (1) lit. a)], 24 de luni [art. 33 alin. (1) lit. b)] sau 36 de luni [art. 33 alin. (1) lit. c)] potrivit Legii nr. 165/2013, și nici momentul de la care începe să curgă termenul de depunere a notificării, întrucât nu se cunoaște numărul real al notificărilor înregistrate și nesoluționate. … 6.Se mai susține că dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 instituie în sarcina entităților învestite de lege obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar în sarcina acesteia din urmă este instituită obligația de a centraliza și publica pe pagina sa de internet datele transmise de entitățile învestite de lege. Cu toate acestea, în cuprinsul dispoziției legale nu se face nicio referire la vreun termen până la care această obligație trebuie îndeplinită ori la modalitatea în care va efectua afișarea și nici nu se prevede aducerea la cunoștința persoanelor îndreptățite prin unul dintre ziarele locale dintre cele de circulație națională, ci doar printr-o singură modalitate, mai puțin accesibilă, respectiv cea a publicării pe pagina de internet. … 7.Se mai arată că, față de caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, persoana care se consideră îndreptățită nu se poate adresa instanței înainte de împlinirea termenelor definite de lege, întrucât aceasta nu are un drept actual, drept care se naște la momentul expirării termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea notificărilor pe cale administrativă. Astfel, nerespectarea obligației de informare a persoanelor care se consideră îndreptățite împiedică exercitarea dreptului de acces efectiv la instanță și afectează însăși posibilitatea realizării dreptului de proprietate pretins, fiind încălcată în același timp și protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 8.Se mai susține că nu există o sancțiune pentru nerespectarea obligației de publicare a informațiilor referitoare la numărul de notificări nesoluționate, iar termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) nu este un termen de decădere, sancțiunea nefiind prevăzută expres prin Legea nr. 165/2013, și nici nu poate fi considerat un termen de ordine publică, astfel încât nu poate fi invocat din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 de către entitățile învestite de lege atrage inopozabilitatea termenelor prevăzute de art. 33 alin. (1) lit. a)-c) față de persoanele îndreptățite, acestea fiind în imposibilitatea de a calcula termenul aplicabil prevăzut de art. 33 alin. (1) din lege. … 9.Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. De asemenea, apreciază că problema lipsei de previzibilitate a modului de calcul al termenelor la care se aplică termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) din lege, ca urmare a pretinsei nerespectări a obligațiilor instituite prin art. 33 alin. (3), constituie un aspect care trebuie evaluat de la caz la caz, câtă vreme sancțiunea nerespectării acestor termene de decădere, de către cei care se consideră îndreptățiți la măsuri reparatorii, se aplică dacă a fost cunoscut în mod public momentul începerii curgerii lor. Cerința de claritate și de previzibilitate a legii obligă entitățile învestite, din acest punct de vedere, la comunicarea publică a datelor necesare calculării respectivului termen. Prin urmare, revine instanței de contencios constituțional să evalueze dacă din această perspectivă se ridică o problemă de neconstituționalitate sau dacă această chestiune ține de interpretarea și aplicarea legii, inclusiv în mecanismul unificării practicii judiciare. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 33 alin. (3) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora:– Art. 33 alin. (3): „(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.“; … – Art. 35 alin. (2): „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“ …  … 14.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 31 – Dreptul la informație, art. 44 – Dreptul de proprietate privată și art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, din motivarea excepției rezultă că este invocată și încălcarea art. 1 alin. (5) privind principiul legalității din Legea fundamentală și art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la o motivare identică celei formulate în prezenta cauză, și în raport cu aceleași texte constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 571 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 23 octombrie 2020, în legătură cu termenele instituite prin prevederile art. 33 și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, invocând jurisprudența anterioară în această materie, Curtea a statuat că stabilirea unor noi termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, inclusiv în situația reglementată de art. 35 alin. (2) din aceeași lege (când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării), se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită să acționeze împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare, Legea nr. 165/2013 instituind prin art. 35 alin. (2) ceea ce în vechiul cadru procesual era recunoscut doar pe calea unei decizii pronunțate ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii (Decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007). … 16.Totodată, prin Decizia nr. 207 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 3 iulie 2014, paragraful 28, Curtea a statuat că prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu împiedică, în sine, exercitarea accesului liber la justiție, ci doar îl condiționează de respectarea unor termene înăuntrul cărora entitățile prevăzute de lege au obligația soluționării cererilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept – subiectiv ori procesual – inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine accesului liber la justiție. … 17.În ceea ce privește dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc termenele în care persoana care se consideră îndreptățită poate ataca în fața instanței de judecată refuzul entității învestite de lege de a emite decizia privitoare la imobilul revendicat, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi legale conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, în fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Curtea a observat că acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite cu soluționarea notificărilor, respectiv cu soluționarea dosarelor privind propunerile de acordare de despăgubiri și emiterea unor decizii reprezentând titluri de despăgubire. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precitată, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudențială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. … 18.De asemenea, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 și 34 din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale. Prin decizia menționată, paragrafele 30-35, Curtea a mai reținut, față de critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, că, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, prevederile art. 33 alin. (1) și (3) stabilesc în mod expres anumite termene în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, termene calculate în funcție de numărul de cereri rămase nesoluționate la nivelul fiecărei entități. De asemenea, se instituie în mod expres obligația acestora de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care are obligația de a le centraliza și de a le publica pe pagina proprie de internet. Așadar, conținutul normativ al textelor de lege criticate nu susține o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, acesta fiind suficient de precis și de clar. … 19.De asemenea, în legătură cu susținerea autorilor excepției referitoare la faptul că neîndeplinirea obligației entităților învestite de lege de a comunica numărul cererilor rămase nesoluționate, în vederea calculării termenului pe care acestea îl au la dispoziție pentru soluționarea lor, Curtea a reținut că aceasta nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituționalitate a normei legale. Astfel, aprecierea de la caz la caz asupra îndeplinirii obligației de afișare, la sediul fiecărei entități a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, stabilirea acesteia intrând în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003) este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției. … 20.În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că nu există un termen în care să fie îndeplinită obligația entităților de publicare a informațiilor referitoare la numărul de notificări nesoluționate, precum și la faptul că nu există o sancțiune pentru nerespectarea acestei obligații, în temeiul art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, spre deosebire de termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de a se adresa justiției, de către persoanele care se consideră îndreptățite, termen a cărui nerespectare este sancționată cu decăderea, Curtea a reținut că acestea sunt aspecte de oportunitate a reglementării, ce țin de opțiunea legiuitorului. De asemenea, în legătură cu aceste aspecte, Curtea a mai reținut că depășirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfășurate în fața entității învestite de lege cu soluționarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situații nefavorabile persoanelor îndreptățite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanței de judecată în vederea soluționării pe fond a notificării. Așadar, în vederea asigurării celerității procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în fața instanțelor judecătorești al persoanelor îndreptățite, nemulțumite de pasivitatea entităților învestite de lege cu privire la soluționarea notificărilor în termenele prevăzute în mod expres în acest scop. De altfel, prin actul normativ criticat, legiuitorul a prevăzut și un sistem de garanții cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancțiuni. Astfel, în sensul art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013 constituie contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune. … 21.Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții. … 22.De asemenea, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 31 – Dreptul la informație și art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, dat fiind faptul că autorii excepției de neconstituționalitate nu arată, în mod concret, în ce constă această încălcare, iar Curtea Constituțională nu se poate substitui autorilor excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Cristian Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu și Constanța Timaru, prin mandatar Mihaela Bârzan, în Dosarul nr. 1.917/118/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 33 alin. (3) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește