DECIZIA nr. 856 din 26 noiembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Rami Ghaziri în Dosarul nr. 5.215/120/2014 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 387D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată, primul termen de judecată fiind pe data de 20 octombrie 2020, când procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se susține că textul criticat este clar, precis și previzibil. Este invocată, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, potrivit căreia norma juridică penală trebuie să fie formulată cu precizie, dar, la nevoie, destinatarul legii poate apela la consultanță de specialitate, pentru a înțelege sensul acesteia și a își regla conduita, aspect preluat în jurisprudența Curții Constituționale. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra textului criticat, din perspectiva unor critici diferite, dar că argumentele reținute în respectiva jurisprudență rămân valabile. Sunt invocate, totodată, deciziile Curții Constituționale nr. 869 din 23 iunie 2011 și nr. 897 din 17 decembrie 2015, care se referă la noțiunea de „documente inexacte sau incomplete“. De asemenea se face trimitere la art. 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articol de directă aplicare, ce impune statelor obligația de a lua măsuri pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, și se arată că infracțiunea reglementată prin textul criticat se regăsește în cuprinsul Convenției pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene din 1995, convenție transpusă în legislația românească, fiind cunoscută sub denumirea de „Convenția PIF“. Se susține că, spre deosebire de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. a) din convenția europeană anterior menționată, a căror transpunere o realizează, prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 conțin și sintagma „rea-credință“, care a fost introdusă de legiuitor pentru a contura mai bine latura subiectivă a infracțiunii, respectiv vinovăția cu care aceasta este săvârșită. Se susține că, potrivit art. 1 alin. (2) din aceeași convenție europeană, România are obligația transpunerii acestor dispoziții de drept european. Se susține că restul criticilor formulate de autorul excepției vizează interpretarea și aplicarea legii și că, referitor la acestea, autorul excepției de neconstituționalitate avea posibilitatea de a formula o întrebare preliminară la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.215/120/2014, Tribunalul Dâmbovița – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Rami Ghaziri într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută la art. 52 alin. (3) din Codul penal raportat la art. 18^1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută la art. 322 din Codul penal. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagma „rea-credință“ din cuprinsul textului criticat este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, fiind imposibil ca destinatarii legii să prevadă, într-o manieră rezonabilă, consecințele ce pot decurge din săvârșirea faptelor prevăzute în ipoteza normei de incriminare. Se susține, în același sens, că sintagma criticată nu este definită legal, aspect ce afectează în mod substanțial dreptul persoanelor de a obține fonduri din bugetul general al Uniunii Europene. … 6.Tribunalul Dâmbovița – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt formulate în acord cu exigențele constituționale și convenționale și că acestea permit cetățenilor să își adapteze conduita la cerințele normelor penale, apelând, la nevoie, la consultanță de specialitate, și să prevadă, într-o manieră rezonabilă, consecințele faptelor pe care le săvârșesc. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, fiind invocată Decizia Curții Constituționale nr. 439 din 21 iunie 2016. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt constituționale. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 869 din 23 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 64 din 24 februarie 2015. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.“ … 12.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, ale art. 15 alin. (1) cu privire la universalitatea legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (3) cu privire la dreptul de acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție și ale art. 124 cu privire la înfăptuirea justiției. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând în acest sens Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 28 martie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 14.Prin decizia mai sus menționată, paragrafele 23-27, instanța de contencios constituțional a reținut că art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reglementează una dintre modalitățile de săvârșire a infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și a fost instituit de legiuitor în vederea ocrotirii relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente necesare obținerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene. S-a arătat, totodată, că aceasta reprezintă o opțiune de politică legislativă și nu aduce în niciun fel atingere dispozițiilor constituționale invocate în cauză. Astfel, referitor la critica privind absența din conținutul reglementării a exigențelor de claritate, precizie și previzibilitate, Curtea a reținut că textul criticat are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, instanța de contencios constituțional a constatat că, în Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, circumstanțele care pot rezulta dintr-un act determinat. … 15.Prin aceeași decizie, Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, Curtea a constatat că art. 1 alin. (5) din Constituție consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Curtea a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). … 16.Distinct de jurisprudența mai sus invocată, Curtea reține că sintagma „rea-credință“ a mai făcut obiectul analizei instanței de contencios constituțional, prin deciziile nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, nr. 469 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 18 august 2017, și nr. 358 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 5 octombrie 2020. … 17.Prin Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, sintagma criticată are semnificația de atitudine necorectă, necinstită. S-a constatat, totodată, că, în limbajul comun, antitezei relei-credințe i se atribuie mai multe accepțiuni, și anume: obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și executarea convențiilor; convingerea unei persoane că acționează în temeiul unui drept și potrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate, cinste. S-a arătat că valențe oarecum asemănătoare există și în plan juridic, dat fiind caracterul proeminent etic al normelor care cârmuiesc cele două concepte aflate în opoziție. Astfel, Curtea a concluzionat că reaua-credință este o formă a vinovăției, expresia dolului, fraudei și culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înșelăciunea și omisiunea vădit intenționată. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a apreciat că reaua-credință poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârșește un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale. … 18.Totodată, prin Decizia nr. 358 din 16 iunie 2020, paragraful 20, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate, sub aspectul reglementării sintagmei „rea-credință“, nu sunt de natură să aducă atingere vreunui drept sau principiu constituțional, ci, din contră, reprezintă o transpunere a dispozițiilor constituționale ale art. 57, care prevăd că cetățenii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, fără a încălca drepturile și libertățile celorlalți. … 19.Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că sintagma „rea-credință“ nu este definită, în mod expres, în legislația penală sau în cea procesual penală, dar că sensul acesteia poate fi dedus din semnificația uzuală a termenilor care o compun și din interpretarea normelor juridice constituționale și infraconstituționale care fac referire la buna-credință a persoanelor în săvârșirea anumitor fapte sau în desfășurarea anumitor activități. Astfel, prin sintagma „rea-credință“ din cuprinsul prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se înțelege o atitudine caracterizată prin viclenie, conștientă și intenționată a persoanei care comite faptele de corupție incriminate, ce denotă conștientizarea de către aceasta a încălcării normelor legale, cu consecința afectării relațiilor sociale ocrotite prin acestea. … 20.Pentru aceste motive, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile sub aspectul semnificației sintagmei „rea-credință“, fiind în acord cu exigențele constituționale ale art. 1 alin. (5) și permițând înfăptuirea justiției, în acord cu prevederile art. 124 din Constituție. … 21.În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, Curtea constată că textul criticat permite respectarea acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei penale, această prezumție relativă urmând a fi înlăturată sau consolidată treptat, prin administrarea probelor referitoare la vinovăția sau nevinovăția suspectului sau a inculpatului. În acest sens, prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, paragraful 18, și prin Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragraful 29, Curtea a reținut că, din perspectiva stabilirii vinovăției pentru săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală și, implicit, pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție, procesul penal parcurge mai multe etape caracterizate prin diferite niveluri de probațiune, de la bănuiala rezonabilă la dovedirea vinovăției dincolo de orice îndoială rezonabilă, și că, pe tot acest parcurs, anterior ultimului moment procesual menționat, prezumția de nevinovăție subzistă, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 198 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 4 iulie 2017, paragraful 27). … 22.Referitor la invocarea de către autorul excepției a prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3), Curtea reține că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constituie o normă de drept penal substanțial, iar accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil reprezintă drepturi fundamentale ce sunt asigurate prin dispoziții ale dreptului procesual penal. … 23.Pentru aceleași considerente, nu sunt încălcate în prezenta cauză prevederile art. 15 alin. (1) din Constituție referitoare la universalitatea legii. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția ridicată de Rami Ghaziri în Dosarul nr. 5.215/120/2014 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și constată că prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește