DECIZIA nr. 856 din 14 decembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Gerenyi Istvan Peter în Dosarul nr. 509/35/2015 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 809D/2017. … 2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal și asistat de avocat Dan-Mihai Șuta, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului avocatului autorului excepției, care depune o copie după sentința penală pronunțată în primă instanță împotriva autorului excepției. Avocatul autorului excepției arată că avocatura este un serviciu de interes public în cadrul căruia avocații au obligația de a se supune unor norme de integritate, verticalitate, corectitudine și respect față de lege. Susține că în același sens s-a pronunțat instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017. Apreciază că avocatul trebuie să beneficieze de norme clare și previzibile care să îl îndrume și să îl protejeze pe acesta împotriva abuzurilor. În exercitarea profesiei și a competenței prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocatul are obligația și dreptul de a-și asista sau reprezenta clientul în fața organelor judiciare. Susține că se pune problema dacă, în exercitarea acestei competențe, avocatul are sau nu are dreptul de a promite rezolvarea problemei pentru care clientul l-a solicitat. Apreciază că, din modul de reglementare a dispozițiilor de lege criticate, nu rezultă cu claritate dacă se are în vedere o influență licită sau una ilicită. În continuare, prezintă elemente de fapt din dosarul de fond, apreciind că autorul excepției a fost victima unei înscenări. Susține că dispoziția de lege criticată nu este clară și predictibilă. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, apreciind că instanța de contencios constituțional face referire la cele statuate în doctrină și în jurisprudență, elemente care, la rândul lor, determină neconstituționalitatea art. 291 alin. (1) din Codul penal. Apreciază că doar prin pronunțarea unei decizii de admitere se pot înlătura abuzurile determinate de aplicarea textului de lege criticat. Susține că dispozițiile art. 291 alin. (1) din Codul penal încalcă art. 23 din Constituție, Convenția penală privind corupția și „Convenția Națiunilor Unite de la New York“. … 4.Reprezentantul Ministerului Public solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale, concretizată în deciziile nr. 134 din 9 martie 2017 și nr. 489 din 30 iunie 2016, prin care Curtea a statuat că sintagma „lasă să se creadă că are influență“ este clară și predictibilă, neîncălcând prevederile Constituției. În ceea ce privește natura influenței arată că aceasta nu poate fi examinată decât în lumina Convenției împotriva corupției, care specifică faptul că influența trebuie să fie una improprie. Prin urmare, un avocat nu poate fi sancționat pentru exercitarea competențelor lui legale, ci pentru afirmații potrivit cărora are o influență improprie asupra judecătorului. Prin urmare, apreciază că textul criticat este clar și previzibil. În ceea ce privește celelalte dispoziții constituționale invocate, apreciază că acestea sunt norme procedurale, nefiind aplicabile în cauza dedusă controlului de constituționalitate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 20 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 509/35/2015, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Gerenyi Istvan Peter, cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „lasă să se creadă că are influență“ nu este clară și previzibilă, lăsând loc arbitrariului. Se ajunge, astfel, ca simpla percepție a unei persoane – procuror, agent al statului – să stea la baza constatării săvârșirii unei fapte penale. De asemenea, autorul excepției apreciază că sintagma „îl va determina“ este neconstituțională în lipsa precizării faptului că acțiunea de determinare trebuie să fie ilicită/nelegală. Susține că, în actuala reglementare, se ajunge la situația în care exercitarea unor drepturi să fie interpretată de acuzare ca fiind un act ilicit ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de influență.  … 7.În contextul celor susținute arată că, pentru a satisface cerințele de previzibilitate, legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Totodată, principiul generalității legilor nu trebuie să afecteze previzibilitatea acestora. Neclaritatea și imprecizia normei penale criticate conduc la încălcarea principiului constituțional al legalității, de vreme ce prevederile criticate pot fi interpretate cu o marjă largă de apreciere. Principiul legalității impune statului cerințe de certitudine formală, precizie, claritate, lipsă de ambiguitate a normelor legale, precum și coordonarea acestora pentru înțelegerea și interpretarea uniformă a legii. … 8.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori susține că aspectele puse în discuție privesc adiacent fondul cauzei, astfel că nu va exprima un punct de vedere categoric, ci va supune atenției Curții Constituționale anumite reguli sau principii de drept care călăuzesc sistemul de drept penal național și internațional. Astfel, instanța arată că norma juridică trebuie să fie previzibilă, predictibilă și accesibilă, jurisprudența națională și cea europeană fiind constantă în această privință. De altfel, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a stabilit, la finele anului trecut că trebuie să se dea o definiție foarte precisă și riguroasă noțiunii de act oficial pentru a se putea verifica îndeplinirea condițiilor răspunderii penale pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție. În acest sens se impune verificarea susținerilor inculpatului raportat și la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia clarității și previzibilității legilor. Apreciază că previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Astfel, sintagmele „are influență“, „lasă să se creadă că are influență“, „îl va determina“ nu sunt de natură a afecta previzibilitatea normei penale, orice destinatar al acesteia fiind de așteptat a cunoaște înțelesul sintagmelor și ași putea adapta conduita exigențelor legii. În acest context, Guvernul arată că nu se poate presupune în mod rezonabil că destinatarul normei penale va interpreta textul incriminator în sensul în care acesta ar sancționa fapta unei persoane de a primi foloase cuvenite conform legii, pentru a exercita o activitate legală. Textul de lege are în vedere, așa cum reiese cu claritate din formularea sa, fapta unei persoane de a pretinde, a primi ori a accepta promisiunea de bani sau alte foloase, pentru a exercita o influență reală ori imaginară, dar ieșită din sfera legală, în vederea influențării îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ale unui funcționar public. Așa fiind, Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt formulate clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce și reglementează cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale. … 11.Avocatul Poporului arată că punctul său de vedere, transmis în dosarele nr. 1.723D/2015 și nr. 1.737D/2016, a fost reținut în Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016. Avocatul Poporului a apreciat că textul legal criticat este suficient de precis și clar pentru a se observa cu ușurință că sancțiunea penală se aplică doar în condițiile în care fapta se realizează, din punctul de vedere al elementului material, printr-o acțiune a făptuitorului – persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public – care pretinde, primește ori acceptă promisiuni de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul și care promite că îl va determina pe respectivul funcționar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 291 alin. (1) din Codul penal cu următorul conținut: „Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.“ … 15.Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a analizat critici identice celor formulate în prezenta cauză cu referire la dispozițiile art. 291 din Codul penal, sintagma „lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public“, pronunțând Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, și Decizia nr. 134 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 31 mai 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 17.Curtea a observat că, în mod constant, doctrina a reținut că, prin expresia „are influență“, se înțelege că acea persoană se bucură în mod real de încrederea funcționarului sau a altui salariat ori că bunele relații personale cu acesta corespund realității, așadar acea persoană este în asemenea relații cu funcționarul încât să îl poată determina la o anumită conduită, atitudine, acțiune. Prin expresia „lasă să se creadă că are influență“ asupra unui funcționar sau a altui salariat, literatura de specialitate înțelege că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un funcționar sau alt salariat (afirmând, de pildă, că datorită încrederii de care se bucură sau datorită rudeniei sau relațiilor personale pe care le are cu acel funcționar sau salariat poate determina o anumită atitudine a acestuia ori poate obține o anumită rezolvare) ori se prevalează, pretinde, afirmă, contrar realității, că este în relații bune cu funcționarul ori alt salariat, că se bucură de aprecierea și încrederea acestuia de asemenea natură încât poate rezolva problema de care este interesat cumpărătorul de influență. Se consideră că cerința este îndeplinită și atunci când o persoană, fără a se lăuda că are trecere asupra unui funcționar, nu dezminte afirmațiile altora cu privire la existența acesteia. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit practicii judiciare, nu are relevanță dacă făptuitorul a precizat ori nu numele funcționarului public asupra căruia are influență, suficient fiind să îl fi determinat numai prin calitatea acestuia. Curtea a observat, totodată, că, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru reținerea infracțiunii de trafic de influență nu este necesar ca inculpatul să indice în mod nominal funcționarul public pe lângă care pretinde că ar avea trecere, dacă din conținutul celor afirmate de el se desprinde competența acestui funcționar de a dispune în legătură cu actul referitor la care se trafica influența, deoarece ceea ce este important este ca influența presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul tranzacției. Cu alte cuvinte, pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, printre care și aceea ca influența pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcționar sau alt salariat care are atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase. Nu are relevanță dacă făptuitorul, atribuind un nume acelui funcționar sau salariat, numele atribuit este real sau fictiv. Prin urmare, esențial este ca influența făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției. … 18.Curtea a constatat că, în condițiile în care cele două noțiuni utilizate în cuprinsul art. 291 din Codul penal – „persoană care are influență“/„persoană care lasă să se creadă că are influență“ – se regăseau și în norma penală anterioară (respectiv art. 257 din Codul penal din 1969), dat fiind conținutul normativ identic al acestora, dezvoltările teoretice și jurisprudența în materia infracțiunii de trafic de influență, cu referire la noțiunile precitate, își păstrează valabilitatea și sub noul Cod penal. … 19.Faptul că în noul Cod penal legiuitorul utilizează noțiuni identice în incriminarea faptei de trafic de influență – „persoană care are influență“, respectiv „persoană care lasă să se creadă că are influență“ – care, în acest mod, au devenit expresii consacrate, ținând cont de jurisprudența și doctrina dezvoltate până la data intrării în vigoare a noului Cod penal și luând în considerare faptul că, în mod firesc, jurisprudența care vine în continuarea celei existente va avea drept reper cele statuate anterior, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu au o formulare ambiguă, neclară și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de o pregătire juridică temeinică, astfel că nu încalcă cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii impuse de art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 alin. (5) din Constituție și nu conduc la o aplicare extensivă, prin analogie, a legii penale. … 20.De altfel, Curtea a reținut un argument în plus care susține concluzia anterioară, respectiv faptul că, în actuala reglementare a infracțiunii de trafic de influență, legiuitorul a adăugat o nouă condiție de tipicitate (nouă cerință esențială), necesară pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii, respectiv aceea ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public sau pe o altă persoană dintre cele menționate de lege să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Curtea a constatat că formularea normei penale criticate – „pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta.“ – este redactată clar, pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, deci pentru existența infracțiunii, fiind necesară îndeplinirea cerinței existenței influenței reale sau imaginare (conjuncția „sau“, cu funcție disjunctivă, având înțelesul curent din limba română – ori/fie, în concret legând noțiuni care se exclud ca alternative), împreună cu/alături de cerința ca făptuitorul să promită că îl va determina pe funcționarul public sau pe o altă persoană dintre cele menționate de lege să adopte conduita dorită de cumpărătorul de influență (conjuncția copulativă „și“ având funcția de a lega două cerințe esențiale, de a indica o completare, un adaos, o precizare nouă în incriminarea faptei de trafic de influență). Or, Curtea a constatat că realizarea acestei din urmă condiții (de a promite influența asupra funcționarului) presupune asumarea din partea făptuitorului a obligației, a angajamentului de a-l determina pe funcționar să adopte conduita ce formează obiectul traficării de influență. … 21.În ceea ce privește critica autorului excepției referitoare la neconstituționalitatea sintagmei „îl va determina“, în lipsa precizării faptului că acțiunea de determinare trebuie să fie ilicită/nelegală, Curtea apreciază că nici aceasta nu este întemeiată. În accepțiunea normei juridice penale criticate, funcționarul public urmează să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. În practica judiciară s-a reținut că, pentru existența infracțiunii, dispoziția de lege criticată are în vedere ca influența, pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcționar care are atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase, fiind suficientă și numai precizarea actului pentru a cărei îndeplinire urmează a se exercita influența făptuitorului, iar nu și indicarea persoanei asupra căreia va fi exercitată. Prin determinarea actului este determinată, în mod implicit, și persoana care îl va îndeplini, ca urmare a realei sau pretinsei influențe a făptuitorului, și anume funcționarul în a cărui atribuție intră îndeplinirea acelui act. … 22.În ceea ce privește caracterul licit sau ilicit al actului care se urmărește a fi realizat, în doctrină s-a precizat că nu interesează dacă intervenția promisă a avut sau nu loc și nici dacă prin intervenție s-a urmărit efectuarea de către funcționarul public a unui act legal sau a unui act ilegal și nici dacă acel act a fost sau nu efectuat. De asemenea, și practica judiciară este în același sens, stabilind că, pentru existența infracțiunii, nu are relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora. Nu este relevant nici dacă intervenția s-a produs ori nu, precum nici momentul în care aceasta s-a realizat, raportat la momentul săvârșirii uneia dintre acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii, deoarece producerea intervenției nu este o condiție pentru existența infracțiunii de trafic de influență. … 23.În același sens, Curtea a observat că doctrina și practica judiciară sunt constante în a reține că pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu are relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, nu interesează dacă intervenția pe lângă un funcționar sau alt salariat s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenție (reală sau presupusă) se urmărește determinarea unei acțiuni licite (efectuarea corectă de către un funcționar sau alt salariat a unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu) sau a unei acțiuni ilicite (efectuarea incorectă a actului) ori determinarea unei inacțiuni licite (abținerea de la efectuarea unui act abuziv) sau a unei inacțiuni ilicite (neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu), de vreme ce dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptei de trafic de influență privește scopul urmărit de infractor, nu ca un rezultat, ci ca o caracterizare a acțiunii de traficare a influenței reale sau presupuse (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 52). … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gerenyi Istvan Peter în Dosarul nr. 509/35/2015 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 291 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește