DECIZIA nr. 854 din 14 decembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 714/64/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 407D/2017. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Radu Chiriță, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra stadiului dosarului, învederând că acesta se află la al doilea termen de judecată, la termenul din 28 noiembrie 2017, Curtea amânând cauza, la cererea avocatului autorului excepției. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 613D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 757/64/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția penală. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Radu Chiriță, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra stadiului dosarului, învederând că acesta se află la al doilea termen de judecată, la termenul din 28 noiembrie 2017, Curtea amânând cauza, la cererea avocatului autorului excepției. … 4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepției și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 613D/2017 la Dosarul nr. 407D/2017, care a fost primul înregistrat. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care arată că dispozițiile criticate au adus o modificare în procedura penală prin mutarea soluționării cererii de strămutare din competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în competența curților de apel. Scopul reglementării a fost, pe de-o parte, acela de a asigura celeritatea procedurilor de strămutare, iar, pe de altă parte, acela de a degreva instanța supremă. În sine, această reglementare nu contravine prevederilor Legii fundamentale. Cu toate acestea, în anumite situații soluția legislativă aleasă de legiuitorul român creează premisele încălcării dreptului la o instanță imparțială. Apreciază că un exemplu în acest sens este cel al autorului excepției, care, având calitatea de președinte al Consiliului Județean Brașov, a fost trimis în judecată, instanța competentă fiind tribunalul. Or, competentă să soluționeze cererea de strămutare este Curtea de Apel Brașov, care, în opinia autorului excepției, este lipsită de imparțialitate. Apreciază că dispoziția de lege criticată impune ca cererea de strămutare de la o instanță lipsită de imparțialitate să fie soluționată de o instanță lipsită, de asemenea, de imparțialitate, acest din urmă fapt neputând, însă, să fie contestat. Soluția legislativă care nu reglementează nicio excepție în cazul competenței curților de apel de soluționare a cererii de strămutare, atunci când se contestă chiar imparțialitatea acestei instanțe, este neconstituțională. … 6.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, și Decizia nr. 545 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 4 decembrie 2017. Apreciază că ceea ce se susține de către autorul excepției este pretinsul său drept de a-și alege instanța care urmează să îl judece.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Sentința penală nr. 2/F din 6 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 714/64/2016, Curtea de Apel Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aristotel Adrian Căncescu, cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 8.Prin Sentința penală nr. 7/F din 26 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 757/64/2016, Curtea de Apel Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aristotel Adrian Căncescu, cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține că suspiciunea rezonabilă cu privire la imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Brașov rezultă din aceea că împotriva sa se află în derulare trei procese penale, extrem de mediatizate. Mai mult, s-a ajuns la situația în care același judecător îndeplinește mai multe funcții judiciare în cele trei dosare diferite, și anume judecător de fond, judecător de cameră preliminară și judecător de drepturi și libertăți. Totodată, judecătorul cauzei judecă și alte dosare penale în care este implicată partea Consiliul Județean Brașov, în contradictoriu cu alți inculpați, „primind, astfel, informații din mai multe surse“. … 10.De asemenea susține că prin cererea formulată a solicitat mutarea cauzei din competența unui tribunal din circumscripția unei anumite curți de apel la un alt tribunal din circumscripția unei alte curți de apel. Or, o curte de apel nu este competentă să dispună o asemenea măsură procesuală, fiind imperativ ca instanța care desemnează o altă instanță să aibă calitatea de instanță ierarhic superioară atât în raport cu instanța de la care se ridică cauza, cât și în raport cu instanța la care se strămută viitoarea competență de soluționare. Raportat la cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate este evident că singura instanță care ar putea să îndeplinească această condiție este instanța supremă. În consecință, deși această ipoteză nu este una expres prevăzută de lege, autorul excepției consideră că se impune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să judece această cerere, situația contrară echivalând cu încălcarea dreptului autorului excepției de acces la o instanță imparțială. Acest drept este garantat expres de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar încălcarea lui a fost cenzurată în repetate rânduri de Curtea de la Strasbourg în jurisprudența sa. În acest sens face referire la Hotărârea din 26 aprilie 2011, pronunțată în Cauza Steulet împotriva Elveției, Hotărârea din 26 februarie 1993, pronunțată în Cauza Padovani împotriva Italiei, și Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei. … 11.Curtea de Apel Brașov – Secția penală apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Stabilirea în competența curții de apel a soluționării unei cereri de strămutare a judecării cauzelor de la un tribunal la altă instanță de același grad din circumscripția teritorială a curții de apel nu încalcă prevederile constituționale invocate, mai ales în condițiile în care, în cadrul unei astfel de solicitări, instanța competentă supune atenției doar aspectele care ar conduce la afectarea independenței și imparțialității judecătorului învestit cu judecarea dosarului ori motivele de tulburare a ordinii publice. Întrucât norma menționată are un caracter general, stabilind competența unei instanțe de a soluționa anumite cereri, se constată faptul că aceasta nu este neconstituțională, mai ales în condițiile în care art. 16 alin. (1) și alin. (2) din Constituție statuează egalitatea în fața legii a cetățenilor, neputându-se considera a priori că toți magistrații din circumscripția teritorială a unei instanțe nu ar putea oferi garanțiile de independență și imparțialitate, având în vedere calitatea anterioară a inculpatului.  … 12.Totodată, se arată că dispozițiile criticate sunt clare și predictibile. În funcție de criteriile expres prevăzute de art. 71 din Codul de procedură penală și prin raportare la datele concrete ale dosarului, instanța care este învestită cu soluționarea unei cereri de strămutare apreciază dacă există o suspiciune că imparțialitatea judecătorilor de la o instanță ar putea fi afectată. Astfel că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și o judecată imparțială, art. 71 din Codul de procedură penală cere formarea convingerii instanței că există suspiciunea rezonabilă cu privire la parțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei. Mai mult, împrejurarea că, la o instanță, un judecător îndeplinește mai multe funcții în diverse dosare, din care „află informații“, nu constituie un indiciu că imparțialitatea judecătorului ar fi afectată, întrucât criteriile arătate în art. 71 din Codul de procedură penală se raportează la datele concrete ale speței și nicidecum în raport cu dosarele pe care le are spre soluționare judecătorul, în etape procesuale diferite și în exercitarea funcțiilor judiciare diferite.  … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Guvernul arată că rațiunea stabilirii curții de apel ca instanță competentă să judece cererile de strămutare de la judecătoriile sau tribunalele din circumscripția sa vizează un scop legitim, buna administrare a justiției, asigurată prin apropierea instanței care soluționează cererea de strămutare de locul în care se susține că există împrejurările invocate de către petent. De asemenea, prin stabilirea acestei reguli s-a urmărit evitarea supraîncărcării instanței supreme și prelungirea duratei procesului, reducându-se în mod semnificativ și costurile pentru părți, în primul rând cele legate de deplasare. În final, face referire la Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.  … 15.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare. De asemenea, strămutarea este acea „deplasare a competenței“ care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel (civilă sau militară) și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competența materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale. Dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală reglementează cazurile de strămutare, respectiv existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calității părților și existența pericolului de tulburare a ordinii publice. În final, face referire la Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului legal al autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanță militară competentă la o altă instanță militară de același grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secțiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.“ … 19.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, și în art. 21 alin. (3), potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autorul excepției critică normele procesual penale ale art. 71 din perspectiva imposibilității strămutării unei cauze de la un tribunal sau judecătorie aflată în circumscripția unei curți de apel la o instanță de același grad aflată în circumscripția unei alte curți de apel. … 21.În ceea ce privește strămutarea, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a stabilit că aceasta nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea a reținut că strămutarea este acea „deplasare a competenței“, care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel (civilă sau militară) și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competența materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale (a se vedea Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15). … 22.Strămutarea se definește ca fiind acea instituție procesuală prin care o instanță competentă potrivit regulilor generale de competență va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanțe de același grad, pentru motive care pun la îndoială imparțialitatea ei (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 16). Totodată, Curtea a reținut că strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate – îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios – a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, paragraful 15). … 23.Astfel, din cele reținute de instanța de control constituțional în jurisprudența sa, Curtea constată că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil. De altfel, Curtea a reținut că un element esențial al dreptului la un proces echitabil îl constituie independența și imparțialitatea instanței, aceasta din urmă definindu-se, de regulă, prin lipsa oricărei prejudecăți sau atitudini părtinitoare (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 18). … 24.În acest context, Curtea observă că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că imparțialitatea magistratului poate fi apreciată într-un sens dublu: din perspectiva unui demers subiectiv – imparțialitatea subiectivă și din perspectiva unui demers obiectiv – imparțialitatea obiectivă. În acest sens, instanța de contencios constituțional a reținut că demersul subiectiv tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, iar demersul obiectiv are scopul de a determina dacă există garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 19, și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 19). … 25.Cu privire la imparțialitatea obiectivă, Curtea observă că, analizând dispozițiile procesual civile referitoare la temeiurile strămutării, a constatat că, în unele cazuri, există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței. Astfel, Curtea a constatat că strămutarea la altă instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că ele vor exista la orice instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel (Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, paragraful 23, și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitată, paragraful 21). Cu acele prilejuri, Curtea a identificat, drept element pe care se fundamentează bănuiala legitimă și care trebuie să determine în toate cazurile strămutarea, o anumită calitate a părților din proces. Astfel, Curtea a admis excepțiile de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți și la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că bănuiala legitimă fundamentată pe anumite elemente va afecta, întotdeauna, imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor judecătorești din circumscripția unei curți de apel. Astfel, Curtea a statuat, cu valoare de principiu că, per se, calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți și calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului reprezintă elemente ce afectează imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor aflate în circumscripția acelei curți de apel. … 26.Cu toate acestea, Curtea reține că, în prezenta cauză, autorul excepției nu critică dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală din perspectiva reținută de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, precitată. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea observă că autorul excepției, pornind de la calitatea sa de președinte al Consiliului Județean Brașov, funcție publică deținută anterior desfășurării procedurilor penale pendinte, se rezumă la a susține că toate instanțele judecătorești aflate în circumscripția unei curți de apel sunt lipsite de imparțialitate, fără a indica existența elementelor obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea acestor instanțe. Deținerea unei funcții publice, la nivel local sau central, nu poate constitui prin ea însăși motiv determinant al suspiciunii de parțialitate a judecătorilor învestiți cu soluționarea litigiului în care este implicată respectiva persoană. În aceste condiții, Curtea nu poate identifica niciun motiv care să permită constatarea că norma procesual penală criticată contravine dispozițiilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil.  … 27.De asemenea, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia îndeplinirea de către același judecător a funcțiilor judiciare în dosare diferite care privesc același inculpat determină lipsa de imparțialitate judecătorului, Curtea Constituțională reține că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că simplul fapt că un judecător a fost implicat în alte proceduri referitoare la aceleași părți nu este, în sine, în mod rezonabil capabil să dea naștere la îndoieli legitime cu privire la imparțialitatea sa. Atât timp cât cele două cauze au obiecte diferite, pronunțarea de către judecător a soluției în primul caz nu prejudiciază, în mod necesar, rezultatul celui de-al doilea caz (Decizia de inadmisibilitate din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza Petrov împotriva Bulgariei; Decizia de inadmisibilitate din 14 octombrie 2008, pronunțată în Cauza Pavlova împotriva Bulgariei).  … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în dosarele nr. 714/64/2016 și nr. 757/64/2016 ale Curții de Apel Brașov – Secția penală și constată că dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește