DECIZIA nr. 85 din 3 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Vlad Barbu în Dosarul nr. 1.126/87/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 346D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de înștiințare fiind legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că drepturile vizate de prevederile criticate nu au consacrare constituțională, Curtea Constituțională pronunțându-se în sensul constituționalității prevederilor criticate pentru motive similare prin deciziile nr. 472 din 8 iulie 2021 sau nr. 536 din 15 iulie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 2.537 din 21 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.126/87/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vlad Barbu și constituie obiectul Dosarului Curții nr. 346D/2020. … 5.Excepția a fost ridicată într-un litigiu care constă în plata ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII – Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine publică și Siguranță națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul, în prealabil, face trimitere la cele reținute în Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de instanța supremă, potrivit căreia dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, și nu existența acestui drept. Având în vedere că, începând cu 1 iulie 2017, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată, rezultă că drepturile prevăzute de art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu mai există pentru viitor. Însă, autorul excepției, fiind trecut în rezervă cât timp era în vigoare Legea-cadru nr. 284/2010, având în vedere statuarea instanței supreme anterior menționate, consideră că rămâne titular al drepturilor prevăzute de art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. … 7.De asemenea, se face trimitere la Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că acțiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exercițiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații sunt prematur formulate. Autorul excepției consideră că această dezlegare de drept vizează exclusiv acțiunile introduse înainte de 31 decembrie 2017, nu și pe cele ulterior introduse, ținând seama că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și-a încetat efectele la 31 decembrie 2017. … 8.Autorul apreciază că drepturile la care se referă art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 vizează exclusiv ajutoarele/indemnizațiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, și nu pe cele prevăzute de o lege abrogată expres de aceasta. Or, Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că aceste ajutoare/indemnizații nu se mai acordă, însă aceasta nu poate viza decât situațiile viitoare, nu și trecute, pentru că legea civilă nu retroactivează. … 9.Suspendarea exercitării unui drept patrimonial recunoscut de lege, în speță de art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010, în niciun caz nu poate avea semnificația inexistenței juridice. … 10.Efectele produse de acte normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a constituit dreptul. În caz contrar, s-ar ajunge în situația, de neconceput, de a se prelungi suspendarea aplicării unei norme legale și după abrogarea ei. În acest sens, invocă jurisprudența instanței supreme potrivit căreia dispozițiile legale de abrogare a unei norme juridice de reglementare a unui drept nu au putere retroactivă, Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008, prin care s-a stabilit că legea aflată în vigoare la data formulării cererii este aplicabilă pe tot cursul procesului, dar și art. 58 și 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. … 11.De asemenea, se consideră că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece instanțele judecătorești au interpretat în mod diametral opus dispoziții legale aplicabile unor situații identice, mai exact situația autorului excepției, care nu a primit ajutoarele, și a unor colegi ai săi, care au desfășurat aceeași activitate ca el și care au primit drepturile. Se încalcă și principiul retribuției egale pentru muncă egală, consacrat de art. 6 alin. (2) din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, raportat la art. 20 din Constituție. … 12.Mai arată că sunt direct aplicabile dispozițiile din dreptul Uniunii Europene, care au prioritate față de cele interne, potrivit art. 148 din Constituție. În plus, prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România și-a asumat obligația de a respecta prevederile tratatelor Uniunii Europene. Este evocată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia discriminării. … 13.În sfârșit, ținând seama de alin. (1) al art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, rezultă că, în funcția de survenirea sau nu a morții, se distinge între acordarea și neacordarea acestor ajutoare, fapt inadmisibil, întrucât dreptul prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 și confirmat de instanța supremă prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015 este acordat celor în viață și nicidecum nu se raportează la ipoteza decesului pentru acordarea acestui ajutor; altfel spus, în intenția legiuitorului acesta a fost un ajutor acordat la trecerea în rezervă/retragere, nicidecum un ajutor de deces. … 14.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu-și exprimă opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate. … 15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 16.Guvernul apreciază, pe baza analizei jurisprudenței relevante a Curții Constituționale, că nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă sau direct în retragere. De asemenea, tot în baza jurisprudenței Curții, apreciază că soluția normativă de suspendare a exercițiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații nu este contrară Constituției. … 17.Președinții Camerelor Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din examinarea motivării acesteia, îl reprezintă dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, precum și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Prevederile criticate au următorul conținut:– Art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“; … – Art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“. …  … 20.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale privind principiul securității și stabilității raporturilor juridice, al clarității și previzibilității actelor normative, prevăzute de art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 referitor la universalitatea drepturilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) referitor la muncă și protecția socială a muncii și art. 115 alin. (6) referitor la condițiile adoptării ordonanțelor de urgență. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate prin Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 1 noiembrie 2021, reținând constituționalitatea lor prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 15 alin. (2) din Constituție. Astfel, reiterând jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că ajutoarele salariale prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora. Acestea nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este în drept să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și diminuarea ori chiar încetarea acordării lor, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021, precitată, paragraful 19). Statul are deplină legitimitate constituțională să acorde sporuri, premii periodice și alte stimulente personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea sunt drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate și garantate de Constituție, legiuitorul având libertatea de a le modifica în diferite perioade de timp, de a le suspenda și chiar de a dispune anularea lor. … 22.Curtea a făcut referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. … 23.Cu referire la pretinsa lipsă de previzibilitate a normelor criticate, Curtea a statuat că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. Prin urmare, neacordarea, pentru mai mulți ani succesivi, a drepturilor bănești mai sus arătate nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei, de vreme ce dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat (Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021, paragraful 22). … 24.De asemenea, Curtea a precizat că acțiunile legiuitorului în privința neaplicării, respectiv abrogării prevederilor legale care stabileau acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă se înscriu în marja sa de apreciere, având drept scop prezervarea unui interes public, respectiv protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile și veniturile statului. … 25.În sfârșit, în paragraful 25 al Deciziei nr. 462 din 1 iulie 2021, Curtea a amintit că, prin Decizia nr. 20 din 20 mai 2019 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscalbugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și stabilirea „modalității în care mai pot fi considerate suspendate ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, ulterior datei de 1 iulie 2017, dată la care au fost abrogate aceste drepturi prin Legea-cadru nr. 153/2017“, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „rezolvarea chestiunii de drept sesizate nu presupune decât aplicarea corectă a regulilor referitoare la succesiunea legilor în timp și la efectul suspensiv sau abrogator al unor norme“ și că „nicio dificultate nu poate fi identificată în legătură cu interpretarea vreunor dispoziții legale neclare sau imprecise ori în ce privește determinarea și aplicarea corectă a principiilor care guvernează aplicarea legii în timp“. … 26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 27.În continuare, Curtea observă că autorul prezentei excepții consideră că se încalcă art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece instanțele judecătorești au interpretat în mod diametral opus dispoziții legale aplicabile unor situații identice, mai exact situația autorului excepției, care nu a primit ajutoarele, și a unor colegi ai săi, care au desfășurat aceeași activitate ca el și care au primit drepturile. Totodată, apreciază că se încalcă și principiul retribuției egale pentru muncă egală, consacrat de art. 6 alin. (2) din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, raportat la art. 20 din Constituție. … 28.Cu referire la această critică, se impune constatarea că, în fapt, se ridică problema unei eventuale aplicări discriminatorii a unei norme de drept primar, și nu de constituționalitate a înseși normei de drept primar. Or, potrivit art. 142-146 din Constituție, care delimitează competențele Curții Constituționale și procedura de urmat în exercitarea acestora, jurisdicția constituțională nu are și atribuția de a verifica modul de aplicare a legii de către instanțele judecătorești. În măsura în care este pusă în discuție aplicarea discriminatorie a legii, Constituția dispune că instanța supremă are atribuția de a se asigura că legea este interpretată și aplicată unitar. … 29.Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate mai arată că sunt direct aplicabile dispozițiile din dreptul Uniunii Europene, care au prioritate față de cel intern, potrivit art. 148 din Constituție. În plus, prin tratatul de aderare la UE, România și-a asumat obligația de a respecta prevederile tratatelor UE. Este evocată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia discriminării. … 30.Cu referire la această critică, Curtea constată că autorul pare să realizeze o confuzie între, pe de o parte, chestiunea raporturilor dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul intern românesc și, pe de altă parte, chestiunea aplicării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în dreptul românesc. În asemenea condiții și această critică este neîntemeiată. … 31.În sfârșit, autorul prezentei excepții menționează că, ținând seama de conținutul alin. (2) al art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, rezultă că, în funcție de împrejurarea dacă a survenit sau nu moartea persoanei, se distinge între acordarea și neacordarea acestor ajutoare, fapt inadmisibil întrucât dreptul prevăzut de Legea nr. 284/2010 și confirmat de instanța supremă prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015 se referă la persoanele în viață, nicidecum nu se raportează la ipoteza decesului pentru acordarea acestui ajutor; altfel spus, intenția legiuitorului a fost să acorde un ajutor la trecerea în rezervă/retragere, nicidecum un ajutor de deces. … 32.Cu referire la această critică, se observă că art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 dispune că „Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului“. În mod similar, art. 41 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 dispune că „Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului“. Aceste prevederi trebuie examinate în lumina art. 20 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/010 care prevedeau că „În caz de deces al beneficiarului înainte de data plății ajutorului, acesta se acordă soției sau soțului supraviețuitor ori copiilor, iar în lipsa acestora, părinților, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor alin. (1) și (2)“. Trebuie, deci, ținut seama de particularitatea dreptului la primirea ajutoarelor prevăzute de acest act normativ, și anume aceea că legiuitorul a prevăzut acordarea lui o singură dată, la un moment precis determinat. Dreptul în discuție nu are, deci, ca obiect o prestație periodică, cum este cazul dreptului la pensie. În caz de deces al persoanei eligibile pentru primirea ajutorului, legiuitorul a dorit ca acesta să se acorde urmașilor lui. … 33.În plus, cu referire la art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, care are un conținut identic cu cele două texte criticate prin prezenta excepție, dar aplicabil la nivelul anului 2016, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 22, că legiuitorul a avut în vedere considerente de protecție socială a familiilor celor decedați. … 34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vlad Barbu în Dosarul nr. 1.126/87/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește