DECIZIA nr. 849 din 13 decembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 134 din 20 februarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 209 20/07/2015 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 209 20/07/2015 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015 ART. 6
ART. 2REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015 ART. 6
ART. 4REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015 ART. 6
ART. 5REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015
ART. 6REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015 ART. 6
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 42
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 77
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015 ART. 6
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 13REFERIRE LAORDIN 2202 19/08/2015
ART. 13REFERIRE LALEGE 225 24/07/2015
ART. 13REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015
ART. 13REFERIRE LAHG 520 24/07/2013
ART. 13REFERIRE LAHG 520 24/07/2013 ART. 11
ART. 14REFERIRE LAORDIN 2202 19/08/2015
ART. 14REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 77
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 652 17/10/2017
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 42
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 77
ART. 18REFERIRE LAORDIN 2202 19/08/2015
ART. 18REFERIRE LAORDIN 2202 19/08/2015 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015
ART. 18REFERIRE LALEGE 209 20/07/2015 ART. 6
ART. 19REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Societatea Filip D Impex – S.R.L. din municipiul Arad în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.040D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. De asemenea, învederează faptul că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus, la rândul său, concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 209/2015.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și arată că reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 16 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale. Excepția a fost invocată de Societatea Filip D Impex – S.R.L. din municipiul Arad, cu ocazia soluționării unei acțiuni civile având ca obiect anularea unui act administrativ, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că organizarea executării legii reprezintă o competență ce aparține Guvernului, or, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu este un membru al Guvernului, neputând emite acte normative în vederea organizării executării legii, în lipsa unei delegări din partea Guvernului însuși. Autoarea susține că problema legitimității este exacerbată și prin raportare la caracterul organic al Legii nr. 209/2015, fiind neconstituțional ca reglementarea unor aspecte ce aparțin domeniului legii organice să fie realizată în disprețul separației puterilor în stat, în lipsa garanțiilor de previzibilitate juridică, fiind delegată unui organ administrativ subordonat unui minister, parte componentă a executivului.6.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Învederează, astfel, că în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 108 din Constituție nu intră și actele administrative emise în vederea executării în concret a legii, precum este ordinul la care face referire art. 6 din Legea nr. 209/2015, ci doar actele administrative emise pentru organizarea executării legii. Consideră că prin reglementarea criticată nu se deleagă competența de legiferare către autoritatea publică pârâtă într-un domeniu aparținând legii organice, iar în ceea ce privește punerea în aplicare a unei legi organice, nicio normă constituțională nu interzice ca aceasta să fie realizată prin intermediul unui act administrativ al Guvernului sau al unei autorități subordonate acestuia.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că din analiza dispozițiilor art. 108 din Constituție reiese faptul că acesta reglementează actele pe care le poate adopta Guvernul, precum și condițiile în care aceste acte pot fi adoptate. Învederează că, în conformitate art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).“9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 6 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, potrivit căruia „Procedura de aplicare a prezentei legi se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.“12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și alin. (5) care consacră principiul separației puterilor în stat, supremația Constituției și a legilor, art. 73 referitor la legiferare, art. 76 privind adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 102 privind Guvernul, precum și art. 108 referitor la actele Guvernului.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin prevederile de lege criticate, legiuitorul reglementează procedura de aplicare a Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale, procedură care se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Curtea constată că, în realizarea funcțiilor sale, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din data de 30 iulie 2013, cu modificările și completările ulterioare, Agenția elaborează, printre altele, proiecte de acte administrative cu caracter normativ care conțin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare, proceduri de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a celorlalte venituri bugetare pentru care este competentă, în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013, în exercitarea atribuțiilor sale, președintele Agenției emite ordine, în condițiile legii. Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3), precitate, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a emis Ordinul nr. 2.202/2015 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligațiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale și al Legii nr. 225/2015 privind anularea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru anumite categorii de persoane fizice, ordin publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 21 august 2015.14.Curtea reține că, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului.“ În acest sens, Curtea constată că Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.202/2015 a fost emis, ca act administrativ normativ, în vederea executării, în concret, a prevederilor Legii nr. 209/2015, fără ca prin aceasta să se imprime vreun viciu de neconstituționalitate prevederilor criticate. Contrar celor susținute de autoarea excepției, Curtea consideră că prin modalitatea de reglementare criticată nu se deleagă competența de legiferare către Agenția Națională de Administrare Fiscală într-un domeniu aparținând legii organice, deoarece, în ceea ce privește punerea în aplicare/executare a unei legi organice, nicio normă constituțională nu interzice ca aceasta să fie realizată prin intermediul unui act administrativ al Guvernului sau al vreunei autorități subordonate acestuia.15.Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea apreciază că, în ceea ce privește reglementarea criticată, sunt întrunite condițiile de claritate, precizie, previzibilitate juridică și accesibilitate, fiind respectate condițiile de calitate a legii, având în vedere faptul că normele criticate sunt aduse la cunoștință publică, fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aplică pentru viitor și precizează cu suficientă claritate care sunt destinatarii săi, întinderea și modalitățile de exercitare a drepturilor prevăzute de textul criticat. Curtea constată, totodată, că prevederile criticate au fost redactate în concordanță cu normele de tehnică legislativă și nu aduc atingere principiului certitudinii fiscale și nici celui privind justa așezare a sarcinilor fiscale.16.Curtea reține că, potrivit principiului „actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat“, legea se interpretează în sensul de a crea efectele avute în vedere de către legiuitor la elaborarea ei. Interpretarea unui act normativ trebuie realizată însă în mod sistematic, prin coroborarea normelor, și nu prin interpretarea izolată, singulară, a fiecărei norme în parte. Este vorba, de fapt, despre obiectul și scopul legii, al actului normativ în ansamblul său, astfel încât interpretarea fiecărei norme juridice trebuie realizată în contextul sistemului din care face parte.17.Prin Decizia nr. 652 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 7 februarie 2018, Curtea a subliniat că este misiunea legiuitorului să stabilească cadrul general în materie fiscală, dar că acesta poate delega autorităților competente sarcina de a elabora instrucțiunile de aplicare a normelor fiscale. De altfel, potrivit art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) din lege. Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.18.Din această perspectivă, Curtea constată că, în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 209/2015, a fost emis Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.202/2015, ca act administrativ normativ prin care, la art. 1 alin. (1) lit. a) și b), se aduc tocmai clarificările necesare pentru a face distincția între cele două tipuri de acte administrative fiscale emise pentru stabilirea suplimentară de impozit pe venit și contribuții obligatorii, fiind stabilită, în concret, și procedura privind întocmirea și transmiterea de către structura de inspecție fiscală a listei cu obligațiile fiscale ce pot face obiectul anulării prevăzute de Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale, cuprinse în decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului anterior intrării în vigoare a legii, procedură cuprinsă în anexa nr. 1 la ordin.19.Concluzionând, Curtea subliniază că mecanismul de aplicare a legii în materie fiscală este următorul: cadrul general dispune, normele de aplicare circumstanțiază la fiecare situație în parte, iar ordinele ministrului de finanțe sau ale conducătorilor celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate au rolul de a clarifica, cu respectarea Codului fiscal și a normelor de aplicare.20.Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, iar criticile formulate sunt neîntemeiate.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Filip D Impex – S.R.L. din municipiul Arad în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 6 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x