DECIZIA nr. 848 din 13 decembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. VII și art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Fondul Proprietatea – S.A., în calitate de intervenient voluntar accesoriu, în interesul reclamantei Societatea Națională a Sării – S.A. în Dosarul nr. 6.232/2/CAF/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.019D/2017. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Mihaela Vrabie, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care, reiterând argumentele expuse în notele scrise prin care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, solicită admiterea acesteia. În esență, susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale referitoare la previzibilitatea și claritatea legii, fiind în contradicție cu o serie de reglementări cuprinse în Legea minelor nr. 85/2003. Arată că în condițiile în care prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 nu sunt corelate cu celelalte dispoziții din legea minelor este practic imposibil de determinat ce conduită trebuie să adopte destinatarii acestor acte normative. Susține, totodată, că reglementarea criticată aduce atingere și dispozițiilor constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 45, prin instituirea în sarcina părților licențelor încheiate sub imperiul unei reglementări anterioare a obligației de încheiere a unor acte adiționale de reactualizare a redevenței, în detrimentul intereselor economice ale titularilor licențelor încheiate sub imperiul unei reglementări anterioare. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, astfel, că reglementarea criticată este redactată într-o manieră clară și previzibilă, iar în ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale privind libertatea economică, învederează faptul că, potrivit dispozițiilor art. 45 din Constituție, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară în condițiile legii, așa încât libertatea economică nu este un drept absolut, ci trebuie exercitată în condițiile legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 4 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. 6.232/2/CAF/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII și art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Excepția a fost invocată de Fondul Proprietatea – S.A., în calitate de intervenient voluntar accesoriu, în interesul reclamantei Societatea Națională a Sării – S.A., cu ocazia soluționării unei acțiuni în contencios administrativ și fiscal formulate de Societatea Națională a Sării – S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi – Departamentul IV, având ca obiect „litigii Curtea de Conturi“. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că taxele și redevențele instituite prin acest act normativ se aplică de la data intrării sale în vigoare nu numai licențelor încheiate după intrarea sa în vigoare, ci și licențelor încheiate anterior acestui moment. De asemenea, apreciază că și prevederile art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu numai părțile licențelor încheiate după intrarea sa în vigoare, ci și părțile licențelor încheiate anterior acestui moment au obligația ca, în maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2013, să încheie acte adiționale de stabilire a redevențelor, astfel cum sunt stabilite prin acest act normativ. … 7.Autorul excepției susține faptul că examinarea constituționalității prevederilor de lege mai sus menționate trebuie realizată din perspectiva interpretării date acestora prin Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 13 iunie 2016. În concret, arată că la pct. 7 din considerentele acestei decizii, auditorii Curții de Conturi au interpretat prevederile art. VII și VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 în sensul că acestea s-ar aplica nu numai licențelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, ci și licențelor în curs de executare la această dată. În acest context, autorul excepției susține că textele criticate, în interpretarea dată prin decizia Curții de Conturi, contravin principiului securității juridice, în componenta referitoare la previzibilitatea și claritatea legii, fiind în vădită contradicție cu o serie de dispoziții din Legea minelor nr. 85/2003, așa încât este imposibil de determinat ce conduită trebuie să adopte destinatarii acestor acte normative. Arată, de asemenea, că art. VII și VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 stabilesc, în sensul dat prin interpretarea Curții de Conturi, că noile taxe și redevențe se aplică și licențelor/permiselor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență. Modalitatea concretă prin care statul pune în aplicare noile redevențe este instituirea, în sarcina părților acelorași redevențe, a obligației de încheiere a unor acte adiționale de actualizare a redevenței. Or, aceste dispoziții criticate în speță sunt neclare și imprevizibile și contrazic, în mod vădit, o serie de dispoziții în vigoare din Legea minelor nr. 85/2003, și anume art. 60 alin. (1),art. 21 alin. (2) și art. 45 alin. (1). … 8.În opinia autorului excepției, reglementarea criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 contravine și dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Constituție, apreciind că libertatea contractuală își găsește fundamentul juridic și în această normă constituțională, care instituie principiul inviolabilității și garantării libertății individuale. Apreciază că prevederile art. VII și VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013, în interpretarea dată prin decizia precitată a Curții de Conturi, contravin principiului libertății contractuale, întrucât obligă părțile să modifice, contrar voinței lor, unul dintre termenii esențiali ai licențelor încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, și anume prețul.  … 9.Concluzionând, autorul excepției consideră că reglementarea criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 aduce atingere și dispozițiilor constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 45, prin instituirea de către legiuitor în sarcina părților licențelor încheiate sub imperiul unei reglementări anterioare a obligației de încheiere a unor acte adiționale de reactualizare a redevenței, în detrimentul intereselor economice ale titularilor licențelor încheiate sub imperiul unei reglementări anterioare. … 10.Referitor la opinia instanței de judecată, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că aceasta este obligatorie, raportat la prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de sesizare, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepției este una dintre părțile litigante, instanța de judecată are facultatea de a prezenta o opinie. Așa fiind, în cauza de față, pe fondul expunerii detaliate de către părți a argumentelor în favoarea și în defavoarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal se limitează la a se pronunța doar în sensul admisibilității sesizării Curții Constituționale. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că nu poate fi primită critica referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate a normei, având în vedere faptul că textele criticate prevăd în mod expres atât faptul că redevențele se aplică de la momentul intrării în vigoare a actului normativ, cât și faptul că în termen de 90 de zile titularii licențelor/permiselor și autoritatea competentă încheie acte adiționale de stabilire a redevențelor la noul nivel. Prin urmare, în mod evident, norma se aplică și contractelor în curs, în caz contrar neputându-se vorbi despre încheierea unor acte adiționale. … 13.De asemenea, Guvernul apreciază că este neîntemeiată și critica potrivit căreia modificarea nivelului redevenței ar putea fi considerată de natură a încălca libertatea economică a persoanei, întrucât aceasta trebuie exercitată cu respectarea cadrului normativ incident, iar cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 23 din Constituție, acesta se referă la anumite garanții ce privesc libertatea individuală și siguranța persoanei, garanții aplicabile în materie penală, astfel încât acestea nu sunt incidente în cauza de față. … 14.Totodată, Guvernul apreciază ca fiind relevante în speță considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 755 din 16 decembrie 2014, conform cărora, „potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia)“. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. VII și VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, care au următorul cuprins:– Art. VII: „Redevențele instituite de prezenta ordonanță de urgență a Guvernului se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență a Guvernului tuturor licențelor/permiselor.“; … – Art. VIII: (1)În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență a Guvernului, titularii licențelor/permiselor și autoritatea competentă încheie acte adiționale de stabilire a redevențelor, astfel cum sunt reglementate prin prezenta ordonanță de urgență a Guvernului.(2)Actele adiționale încheiate potrivit prevederilor alin. (1) fac parte integrantă din licență/permis și intră în vigoare prin semnarea lor de către conducătorul autorității competente. …  … 18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) care consacră principiul securității juridice, art. 23 alin. (1) potrivit căruia libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, art. 45 care consacră libertatea economică și celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;“. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, din perspectiva acelorași critici și raportat la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra prevederilor art. II și III din Legea nr. 262/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2007 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003 și a Legii petrolului nr. 238/2004, prevederi de lege care au un conținut normativ similar celor criticate în prezenta cauză. Și în această cauză excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II și III din Legea nr. 262/2009 a fost ridicată de Fondul Proprietatea – S.A. din București, în calitate de intervenient accesoriu, în interesul reclamantei Societatea Națională a Sării „Salrom“ – S.A. din București în Dosarul nr. 5.789/2/2013 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar excepția de neconstituționalitate a constituit obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.567D/2016. Cu ocazia examinării criticilor formulate în acea speță, din perspectiva interpretării conferite reglementării criticate prin Decizia Curții de Conturi nr. 18 din 31 mai 2013, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 578 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 23 ianuarie 2018, și a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate. … 20.Curtea reține că și în prezenta cauză criticile autorului excepției sunt formulate tot din perspectiva interpretării date prevederilor art. VII și VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 prin Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 13 iunie 2016, învederându-se, în concret, că la pct. 7 din considerentele acestei decizii auditorii Curții de Conturi au interpretat în sensul că prevederile criticate s-ar aplica nu numai licențelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, ci și licențelor în curs de executare la această dată. Așa fiind, prevederile art. VII și VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 s-ar aplica, în opinia auditorilor Curții de Conturi, inclusiv celor 15 licențe de exploatare minieră încheiate în anii 1999-2002 între Societatea Națională a Sării „Salrom“ – S.A. și Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de modul în care Curtea de Conturi a înțeles să interpreteze textele de lege criticate sub aspectul subiecților cărora acestea li se aplică. Astfel, prin Decizia Curții de Conturi nr. 5 din 13 iunie 2016, a cărei anulare se solicită, de altfel, prin acțiunea formulată în contencios administrativ și în cursul soluționării căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea de Conturi a conchis că textele de lege criticate se aplică nu doar licențelor încheiate după intrarea în vigoare a noii legi, ci și celor în curs de executare la acea dată. … 21.Prin urmare, din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că este competentă să se pronunțe asupra conformității cu prevederile Legii fundamentale a textelor de lege, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii și prin hotărârile prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Justificarea unui asemenea control rezidă în rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției, consacrat prin art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, care ar fi nesocotit în ipoteza în care interpretările obligatorii pentru celelalte instanțe judecătorești pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le dă anumitor prevederi legale prin deciziile mai sus menționate ar produce efecte juridice fără să poată fi verificate sub aspectul constituționalității. Or, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, de exemplu, prin Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, sau Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011: „Constituția reprezintă cadrul și măsura în care legiuitorul și celelalte autorități pot acționa; astfel și interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să țină cont de această exigență de ordin constituțional cuprinsă chiar în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituției și a supremației sale este obligatorie. Din perspectiva raportării la prevederile Constituției, Curtea Constituțională verifică constituționalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii.“  … 22.Urmând același raționament, Curtea a considerat că intră în competențele sale și verificarea constituționalității textelor de lege în interpretarea dată de instanța supremă prin deciziile pronunțate cu privire la cererile de dezlegare a unor chestiuni de drept (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 393 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, sau Decizia nr. 17 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016). … 23.Curtea învederează că deosebirile dintre deciziile cu forță general obligatorie pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a cărora textele de lege vor fi aplicate de toate celelalte instanțe doar astfel cum au fost interpretate de instanța supremă, pe de o parte, și cele ale Curții de Conturi, pe de altă parte, derivă din natura juridică diferită a celor două instituții, actele Curții de Conturi putând fi supuse controlului instanțelor de contencios administrativ, iar litigiile rezultate din activitatea acesteia fiind soluționate de instanțele judecătorești specializate, astfel cum prevede art. 140 alin. (1) din Legea fundamentală. De aceea, controlul constituționalității unor prevederi de lege în interpretarea dată de Curtea de Conturi nu intră în competența Curții Constituționale, verificarea legalității și constituționalității actelor administrative emise de aceasta revenind instanțelor judecătorești obișnuite. Mai mult decât atât, în speța de față, verificarea, pe calea controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, a concordanței textelor de lege criticate, în interpretarea dată de Curtea de Conturi, cu dispoziții și principii cuprinse în Legea fundamentală s-ar constitui într-o intruziune a instanței de contencios constituțional în funcția jurisdicțională specifică instanțelor judecătorești, având în vedere că, în cauză, Curtea de Conturi are calitatea de parte în litigiul în cursul soluționării căruia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate.  … 24.În condițiile în care obiectul litigiului aflat pe rolul instanței care a sesizat Curtea Constituțională îl reprezintă chiar acțiunea în contencios administrativ introdusă în vederea anulării Deciziei Curții de Conturi nr. 5 din 13 iunie 2016, prin care aceasta a interpretat într-o anumită manieră textele de lege criticate, Curtea Constituțională constată că în cauză nu se pune o problemă de constituționalitate, ci de stabilire a legii aplicabile litigiului, care revine competenței exclusive a instanțelor judecătorești. Și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât are, de fapt, ca finalitate determinarea legii incidente în soluționarea procesului, prin intermediul unui control de constituționalitate, ceea ce este contrar prevederilor din Legea fundamentală care delimitează competența instanței de contencios constituțional. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII și art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Fondul Proprietatea – S.A., în calitate de intervenient voluntar accesoriu, în interesul reclamantei Societatea Națională a Sării – S.A. în Dosarul nr. 6.232/2/CAF/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește