DECIZIA nr. 847 din 14 decembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Adriana-Nicoleta Cristescu în Dosarul nr. 774/93/2016 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.295D/2016.  … 2.La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 774/93/2016, Tribunalul Ilfov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adriana-Nicoleta Cristescu, cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 din Constituție, neexistând o situație extraordinară și urgentă care să justifice adoptarea acestui act normativ de către Guvern. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 sunt contrare art. 1 alin. (1) și (5), art. 15 alin. (1), art. 53 și art. 20 din Constituție. Astfel, arată că s-a încălcat principiul separației puterilor în stat, întrucât executivul s-a substituit legislativului prin emiterea de acte cu caracter normativ. De asemenea, consideră că, prin suspendarea în mai mulți ani consecutivi a dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și magistraților, care prevedeau acordarea unei indemnizații cu prilejul pensionării sau a eliberării din funcție, este afectată previzibilitatea legii și totodată măsura își pierde caracterul proporțional în raport cu obiectivul afirmat de legiuitor. În sfârșit, consideră că dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 sunt contrare art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, indemnizațiile pretinse având natura unui „bun“.  … 6.Tribunalul Ilfov – Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. … 7.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 8.Guvernul, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 291 din 23 mai 2013, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.  … 9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.  … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, dispoziții potrivit cărora „În anul 2015, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“ … 13.Curtea constată că autorul excepției formulează și critici care privesc Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 în ansamblul său, Tribunalul Ilfov – Secția civilă nemenționând însă în dispozitivul încheierii de sesizare acest aspect. Prin Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012 și Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, Curtea Constituțională a reținut că, deși excepția de neconstituționalitate prezintă particularități semnificative, ea se încadrează în categoria excepțiilor procesuale și reprezintă, deci, un mijloc procedural prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă, în cadrul procesului și fără a pune în discuție fondul dreptului, neconformitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță cu Legea fundamentală. Sesizarea Curții este subsecventă efectuării controlului privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției realizat de către instanța judecătorească sau de arbitraj comercial, care are rolul de prim filtru în cadrul etapei judecătorești a procedurii soluționării excepției de neconstituționalitate. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare; recursul se judecă în termen de 3 zile“. … 14.Astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul solicitată instanței judecătorești sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate, instanța, exercitându-și competența prevăzută de lege, trebuie să constate admisibilitatea sau inadmisibilitatea excepției, în cadrul considerentelor hotărârii, și să dispună sesizarea Curții, respectiv respingerea cererii de sesizare a Curții, prin dispozitivul aceleiași hotărâri. … 15.În ipoteza formulării unei excepții prin care se invocă neconstituționalitatea mai multor dispoziții din legi sau ordonanțe, instanța judecătorească are obligația de a analiza întrunirea condițiilor de admisibilitate referitoare la fiecare dintre dispozițiile vizate și de a se pronunța cu privire la sesizarea Curții sau la respingerea cererii de sesizare, corespunzător rezultatului controlului efectuat. Cu alte cuvinte, formularea unor critici de neconstituționalitate care vizează dispoziții diferite din legi sau ordonanțe necesită o analiză a fiecăruia dintre aceste texte în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. … 16.Prin urmare, Curtea a constatat că omisiunea instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la unele dispoziții din legi sau ordonanțe a căror neconstituționalitate a fost invocată de autorul excepției nu poate avea drept consecință înlăturarea controlului de constituționalitate. A admite o soluție contrară echivalează cu atribuirea unor efecte „extra legem“ și chiar „contra legem“ omisiunii sau refuzului instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale având ca obiect soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Într-o atare ipoteză, conduita instanței judecătorești s-ar constitui într-o modalitate de paralizare a exercitării dreptului conferit de Constituție autorilor excepției de a o invoca și, în mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de către instanța de contencios constituțional. … 17.Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a reținut că, în cazul în care instanța de judecată sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a anumitor dispoziții din legi sau ordonanțe fără a se pronunța asupra altora, criticate în cadrul aceleiași excepții de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional va analiza excepția de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. Abia în ipoteza în care instanța judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepția referitoare la una/unele dintre dispozițiile legale criticate ca fiind inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, și respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituțională nu se va pronunța cu privire la această excepție. În această împrejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacării cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare, a soluției de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. … 18.În concluzie, Curtea reține că obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie atât dispozițiile art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, în ansamblul său. … 19.Curtea observă că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au avut aplicabilitate în anul 2015, nemaifiind în vigoare la data invocării excepției de neconstituționalitate, însă produc efecte în cauza dedusă judecății. Având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează a analiza constituționalitatea dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată. … 20.Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la principiului separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 115 privind delegarea legislativă. De asemenea, consideră că sunt înfrânte prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la proprietate. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, analizând respectarea condițiilor de constituționalitate extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Curtea, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 35, a arătat că emiterea acestui act normativ a fost justificată de existența unor situații extraordinare și urgente, asemănătoare celor reținute prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, în care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare în raport cu prevederile constituționale ale art. 115. … 22.Tot prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, paragraful 32, Curtea a statuat că „interdicția Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență care împiedică o lege adoptată de Parlament să-și producă efectele nu au vizat și dreptul puterii executive de a reglementa cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituțională“. Prin urmare, având în vedere că drepturile la care se referă art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 nu sunt consacrate la nivel constituțional, a reținut că fiind lipsită de temei critica de neconstituționalitate formulată în raport cu prevederile art. 1 alin. (4), art. 61 privind rolul și structura Parlamentului și art. 102 referitor la rolul și structura Guvernului. … 23.Analizând în mod distinct dispozițiile art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Curtea, prin Decizia nr. 135 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 24 mai 2016, paragraful 16, a statuat că „indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate de legiuitor anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.“ De asemenea, prin paragraful 18 al Deciziei nr. 135 din 10 martie 2016, Curtea a reținut că „ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.“ Prin următorul paragraf, Curtea, analizând critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, a invocat jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza „Kechko împotriva Ucrainei“, paragraful 23, potrivit căreia statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, a reținut că statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens a fost amintită și Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 „Felicia Mihăieș împotriva României“ și „Adrian Gavril Senteș împotriva României“, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea Europeană a statuat că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea de la Strasbourg a arătat că respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil. … 24.În ceea ce privește caracterul lipsit de previzibilitate al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor cu prilejul ieșirii la pensie, al retragerii sau al încetării raporturilor de serviciu, ori la trecerea în rezervă, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, a reținut că „persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“. Prin urmare, neacordarea, pentru mai mulți ani succesivi, a drepturilor bănești mai sus arătate nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei, de vreme ce dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat. … 25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adriana-Nicoleta Cristescu în Dosarul nr. 774/93/2016 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește