DECIZIA nr. 844 din 17 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 412 din 20 aprilie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 898 17/12/2015
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 866 10/12/2015
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 290 26/04/2018
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 866 10/12/2015
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 338 24/09/2013
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 898 17/12/2015
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 22REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 127
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 290 26/04/2018
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 127
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 127
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 127
ART. 27REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 27REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 135
ART. 28REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 480
ART. 28REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 497
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 410 16/06/2016
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 594 21/10/2014
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 569 16/10/2014
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 331 12/06/2014
ART. 30REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 31REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 33REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 174
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 176
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 578 29/09/2015
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 290 26/04/2018
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 533 15/07/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. 35.984/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 78D/2020.2.La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepției de neconstituționalitate doamna avocat Monica Livescu din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia sub forma unei decizii de interpretare. Se arată că soluția legislativă criticată este neconstituțională în măsura în care chiar competența instanței a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.4.Se arată că în celelalte cauze în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la aceleași dispoziții legale, perspectiva a fost una diferită față de prezenta cauză.5.Atât timp cât art. 147 alin. (4) din Constituție stabilește obligativitatea deciziilor Curții Constituționale care prevăd o soluție de admitere, nu se poate permite ca dispoziții legale să aibă efecte contrare unei decizii a Curții Constituționale. Există o disproporționalitate a ingerinței privind calea de atac a revizuirii și există și o problemă de inegalitate în drepturi. Tocmai de aceea este necesară efectuarea unui test de proporționalitate de către instanța de contencios constituțional. Se mai menționează jurisprudența considerată relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 și Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015.6.Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Astfel, se arată că, față de jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, situația este diferită. După pronunțarea hotărârii de declinare a competenței, dispozițiile legale pe care s-a întemeiat soluția instanței au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 în urma invocării unei excepții de neconstituționalitate de către același autor din dosarul de față. Este lipsit de eficiență însuși controlul de constituționalitate pe care partea l-a declanșat, fapt care contravine art. 147 alin. (4) din Constituție. Se ajunge la situația în care justițiabilul să nu poată beneficia de un instrument eficient pentru protejarea drepturilor sale, fiind afectat principiul liberului acces la justiție.7.Se menționează jurisprudența considerată relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv deciziile nr. 866 din 10 decembrie 2015, nr. 338 din 24 septembrie 2013 și nr. 766 din 15 iunie 2011. Se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea că prevederile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care hotărârea de declinare a competenței este exclusă de la calea de atac a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8.Prin Sentința civilă nr. 5.177 din 16 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 35.984/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Baroul Vâlcea într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prin eliminarea oricărei căi de atac împotriva hotărârii prin care se admite excepția de necompetență a instanței se ajunge la o vătămare disproporționată a drepturilor fundamentale ale părții prejudiciate de o astfel de hotărâre, respectiv dreptul la un proces echitabil, dreptul la o cale de atac efectivă, dreptul la nediscriminare și egalitate în fața legii procesuale.10.Prin aplicarea prevederilor legale criticate se ajunge la atingerea, în substanța sa, a dreptului de acces liber la justiție al revizuentului, în condițiile în care dispoziția legală care a stat la baza hotărârii de declinare de competență a fost declarată neconstituțională. Practic, o astfel de hotărâre, deși nelegală, își păstrează efectele contra deciziei Curții Constituționale care ar trebui să aibă întâietate, în raport cu rangul său constituțional.11.Rațiunea legiuitorului, aceea de a asigura celeritatea desfășurării procesului, nu poate fi apreciată ca având un scop legitim, circumscris efectivității accesului liber la justiție, a cărui importanță este subliniată deopotrivă de Curtea Constituțională și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Se invocă jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015.12.Se mai arată că principiul egalității în fața legii este încălcat în ipoteza excluderii unor categorii de hotărâri, cum este cea de declinare a competenței ca efect al admiterii excepției de necompetență, de la exercitarea căilor de atac consacrate de legiuitor. Pentru a se evidenția această inegalitate în drepturi procesuale se face trimitere la situațiile analoage în care sunt permise căi de atac: a) ipoteza normativă prevăzută de dispozițiile art. 132 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit cărora încheierea de stabilire a competenței este supusă căii de atac odată cu hotărârea asupra fondului; b) motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă care permite formularea revizuirii în orice situație în care hotărârea atacată a devenit definitivă, atunci când Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.13.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mai multe rânduri asupra excepției de neconstituționalitate.14.Dreptul de a fi judecat de o instanță independentă și imparțială poate fi valorificat de partea vătămată prin utilizarea mijloacelor procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă și pe care tribunalul le apreciază ca fiind remedii efective de corectare a vătămării drepturilor invocate, sens în care menționează și că, atât conflictele de competență soluționate prin trimiterea dosarului primei instanțe sesizate, cât și soluțiile de trimitere a cauzei spre rejudecare în primă instanță unei alte instanțe ca urmare a constatării necompetenței instanței care a pronunțat hotărârea nu sunt nicidecum practici izolate ale instanțelor naționale, context în care remediile procesuale indicate au caracter concret și efectiv.15.În același timp, instanța reține că art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părți a căilor de atac prevăzute de lege. Încălcarea dreptului constituțional de a fi judecat de o instanță independentă și imparțială (mai larg, dreptul la un proces echitabil), invocată de autorul excepției de neconstituționalitate, nu pare să fie intrinsec legată de norma juridică criticată pe calea excepției de neconstituționalitate, ci mai cu seamă justa soluționare a solicitărilor vizează doar o chestiune de aplicare a legii.16.În privința dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, instanța reține că instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalității cetățenilor în fața legii, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite, astfel încât excluderea unei categorii specifice de hotărâri de la exercitarea căilor de atac nu încalcă principiul nediscriminării.17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.“21.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și alin. (3) teza întâi privind accesul liber la justiție, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se mai invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia a introdus la Tribunalul București o acțiune împotriva Tribunalului Vâlcea și a președintelui acestei instanțe în anul 2014 (Dosarul nr. 30.098/3/2014). La data de 9 octombrie 2015, ridicând totodată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Ca urmare a declinării de competență dispuse de Tribunalul București în favoarea Tribunalului Vâlcea, Baroul Vâlcea a formulat cerere de strămutare ce a fost admisă de Curtea de Apel Pitești, cauza fiind trimisă spre soluționare Tribunalului Argeș.23.Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. 30.098/3/2014/a1 al Tribunalului București și a constatat că prevederile art. 127 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.24.Dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă aveau la acea dată următorul cuprins:(1)Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.(2)În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.25.Ca urmare a deciziei Curții Constituționale, Baroul Vâlcea a formulat cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu privire la sentința Tribunalului București prin care s-a dispus declinarea de competență în favoarea Tribunalului Vâlcea cu privire la încheierea finală de dezînvestire a Tribunalului Vâlcea și cu privire la sentința Curții de Apel Pitești prin care s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Vâlcea la Tribunalul Argeș.26.În fapt, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit pentru că nu poate ataca o hotărâre de declinare de competență. Este adevărat că prezenta cauză prezintă o anumită specificitate ce rezultă din aceea că revizuirea are drept temei tocmai o decizie obligatorie a instanței de contencios constituțional prin care s-a stabilit că art. 127 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în interpretarea avută în vedere la pronunțarea hotărârii de declinare a competenței a cărei revizuire se solicită, este neconstituțional.27.Deși, potrivit art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească prin care instanța învestită de titularul acțiunii își declină competența în favoarea altei instanțe nu este supusă vreunei căi de atac, din arhitectura Codului de procedură civilă rezultă că soluția de declinare a competenței astfel pronunțată poate fi supusă cenzurii altei instanțe judecătorești la solicitarea părții interesate. În acest sens, regula stabilită de art. 135 din Codul de procedură civilă este aceea că hotărârea de declinare a competenței nu leagă instanța căreia dosarul îi este trimis pe calea declinării și, astfel, partea nemulțumită de soluția de declinare poate invoca în fața acestei de-a doua instanțe excepția necompetenței teritoriale/materiale.28.Or, în cazul în care excepția este admisă la cea de-a doua instanță, hotărârea de declinare a competenței pronunțată de prima instanță învestită este supusă verificării altei instanțe pe calea regulatorului de competență. În situația în care excepția este respinsă de instanța învestită prin declinare, partea interesată poate ataca încheierea de respingere a excepției odată cu fondul, pe calea apelului sau a recursului, instanțele de control judiciar având căderea de a dispune potrivit art. 480 alin. (4) sau art. 497 și art. 498 alin. (2) din Codul de procedură civilă, inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe învestite de titularul acțiunii, stabilind, așadar, competența acestei instanțe de soluționare a cauzei, în pofida hotărârii ei de declinare a competenței.29.Altfel spus, deși legea procesual civilă nu permite atacarea directă a hotărârilor de declinare a competenței în favoarea altor instanțe, celui interesat i se pun la dispoziție, potrivit legii, alte mijloace procesuale spre a supune cenzurii unei instanțe de judecată greșita stabilire a competenței.30.În ceea ce privește dispozițiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri, prin raportare la critici similare. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014, Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014, Decizia nr. 594 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 15 septembrie 2016, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.31.Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 132 din Codul de procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Asupra excepției de necompetență instanța se pronunță înainte de a se aborda fondul litigiului și înainte de a se soluționa alte excepții, după caz, printr-o încheiere, dacă se declară competentă sau printr-o hotărâre, dacă instanța se declară necompetentă. Textul art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă are în vedere cea de-a doua ipoteză, și anume admiterea excepției de necompetență și, implicit, declinarea competenței instanței de judecată, situație în care hotărârea nu mai este supusă niciunei căi de atac.32.Intenția legiuitorului, prin adoptarea prevederilor de lege criticate, a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței. Rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.33.Curtea a constatat că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială, drept pentru care Curtea nu a putut reține contrarietatea normei legale criticate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție.34.Curtea a mai statuat că hotărârea instanței de declinare a competenței este rezultatul unui act de administrare a justiției prin care se urmărește desfășurarea în condiții de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 3 din Codul de procedură civilă, actele de procedură efectuate de instanța necompetentă sunt nule.35.Prin Decizia nr. 578 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 16 noiembrie 2015, paragraful 16, Curtea a statuat că mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege.36.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.37.Așadar, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (3) teza întâi privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și cele convenționale invocate.38.Cu privire la dispozițiile art. 53 din Constituție, având în vedere faptul că nu s-a constatat restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză.39.Distinct de cele de mai sus, Curtea reține că aplicarea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018 în cauză reprezintă o chestiune care ține de competența instanțelor judecătorești și nu are legătură cu cauza supusă controlului de constituționalitate.40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. 35.984/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x