DECIZIA nr. 843 din 14 decembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 336 din 17 aprilie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 12
ART. 1REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 0
ART. 1REFERIRE LALEGE 490 10/11/2004 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 8REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 9REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 10REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 11REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 12REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015
ART. 12REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 13REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 17
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 16REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 16REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LALEGE 79 29/04/2016
ART. 24REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 26REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 17
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 26REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 26REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 396 14/06/2016
ART. 27REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 662 30/10/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 2.686/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.468D/2016.

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 și 370D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Sîrbu Maria și alții în Dosarul nr. 20.254/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Lenuța Nicolae și alții în Dosarul nr. 1.134/2/106 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Maria Sîrbu și alții în Dosarul nr. 46.925/3/2015 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Ionica Andrei Gabriel și alții în Dosarul nr. 31.042/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.468D/2016, 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 și 370D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 și 370D/2017 la Dosarul nr. 2.468D/2016, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 15 septembrie, pronunțată în Dosarul nr. 2.686/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în calitate de reprezentat al membrilor săi, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ. 8.Prin Încheierea din 25 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 20.254/3/2016, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015. Excepția a fost ridicată de Sîrbu Maria și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.9.Prin Încheierea din 10 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.134/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015. Excepția a fost ridicată de Lenuța Niculae și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ. 10.Prin Sentința civilă nr. 4.013 din 16 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 46.925/3/2015, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015. Excepția a fost ridicată de Sîrbu Maria și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ. 11.Prin Sentința civilă nr. 6.824 din 25 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 31.042/3/2016, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015. Excepția a fost ridicată de Andrei Gabriel Ionica și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.12.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare a prevăzut o majorare salarială pentru funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Motivele care au condus la aprobarea de către Guvernul României a art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 țin de activitățile complexe ale Ministerului Finanțelor Publice, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, precum și de imperativul asigurării unei stabilități a personalului specializat și evitarea migrării personalului, odată format profesional, către instituții cu un nivel de salarizare superior și de acordarea unui tratament unitar din punct de vedere al salarizării între instituții publice centrale ce au în esență atribuții și activități de o deosebită importanță pentru funcționarea întregului sistem organizațional al statului. În pofida motivării temeinice ce a stat la baza adoptării măsurii de creștere salarială, a studiilor de impact realizate din care rezultă că această creștere salarială nu are impact semnificativ asupra bugetului de stat și/sau asupra deficitului bugetar, la numai câteva zile de la data adoptării acestei măsuri, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015, în cadrul căreia, prin art. 10, dispune măsura abrogării deciziei luate anterior privind creșterea salarială. Motivarea emiterii acestei din urmă ordonanțe de urgență nu este doar insuficientă, dar nici nu corespunde realității, fiind în totală contradicție cu considerentele care au stat la baza adoptării art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015. 13.Autorii excepției arată că dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, având în vedere că prin acest act normativ s-a realizat o suprimare a unor drepturi deja dobândite de funcționarii publici și în același timp a fost afectat regimul acestor instituții publice fundamentale ale statului prin modul de tratare a salarizării funcționarilor publici din cadrul acestora. 14.De asemenea, susțin că, prin luarea acestei măsuri, nu a fost îndeplinită niciuna din condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție.15.Totodată, arată că sunt încălcate prevederile art. 53 și 41 din Constituție, având în vedere faptul că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu, iar restrângerea exercițiului acestui drept nu este justificată de niciuna dintre situațiile menționate în art. 53 din Constituție și nici nu reprezintă o măsură proporțională cu situația care a determinat restrângerea. 16.Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare și art. 20 din Constituție, prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților omului și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și prevederilor art. 44 din Legea fundamentală. În acest sens, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile. Pentru aceleași motive, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 148 din Constituție, prin raportare la art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 17.Totodată, autorii excepției consideră că sunt încălcate și principiile fundamentale de drept conturate pe cale jurisprudențială de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin raportare la prevederile art. 1, 11 și 20 din Constituție. În acest sens, arată că principiul securității juridice sau al stabilității raporturilor juridice, consolidat în sfera dreptului european prin jurisprudența constantă a Curții de la Luxemburg și a celei de la Strasbourg, ar putea fi definit ca fiind posibilitatea recunoscută oricărui cetățean de a evolua într-un mediu juridic sigur, la adăpost de neclaritatea și schimbările inopinate care afectează normele juridice. În cauza de față, principiul securității juridice a fost înfrânt, în condițiile în care la data de 29 octombrie 2015 au fost acordate anumite drepturi funcționarilor publici din cadrul a 4 instituții publice și la o diferență de numai 4 zile, norma de drept care instituia un drept câștigat în favoarea acestor funcționari publici a fost abrogată, cu atât mai mult în situația în care o astfel de soluție este nejustificată în raport cu motivarea și cauzele care au condus la acordarea acestor drepturi salariale. Principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul Uniunii Europene, și anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, principiul încrederii legitime impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea. Astfel, principiul încrederii legitime are prioritate asupra interesului instituțiilor publice de a reveni asupra propriilor decizii, recomandând statelor membre să nu revoce actele administrative legale care au conferit drepturi subiective persoanelor interesate tocmai pentru a ocroti încrederea acestora în stabilitatea drepturilor dobândite. Mai mult, Curtea de la Luxemburg a statuat că și actele administrative emise sau adoptate cu violarea încrederii legitime a destinatarilor acestora sunt nule, cei interesați având dreptul să formuleze acțiuni în despăgubiri pentru prejudiciile suferite.18.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. 19.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.20.Guvernul arată că instanța de contencios constituțional ar putea considera că dispozițiile de lege criticate afectează în sens negativ un drept fundamental, respectiv dreptul la muncă, prin componenta sa, dreptul la salariu. 21.Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.24.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015 și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: „Articolul 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă.“25.Art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 a avut următorul conținut:(1)Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută.(2)Acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.(4)Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la art. 12 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.(5)Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenției Naționale de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidența art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare.“26.Autorii excepției susțin că aceste dispoziții de lege aduc atingere următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile emiterii ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, autorii invocă art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în raport cu prevederile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, consideră că este încălcat art. 148 din Constituție privind integrarea euroatlantică, prin raportare la dispozițiile art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la proprietate.27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al analizei de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestor critici, reținând, în esență, că adoptarea art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 a fost justificată de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referea la un eventual deficit bugetar, pe care aplicarea art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 l-ar fi generat, iar cel de-al doilea a avut în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Curtea a apreciat că aceste aspecte au evidențiat atât oportunitatea și utilitatea reglementării, dar și caracterul obiectiv și urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015, fiind conforme cu art. 115 alin. (4) din Constituție.28.În acest sens, Curtea a arătat că majorarea salarială prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcționari publici și personal, respectiv numai funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceștia, într-un context economic și social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar și de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări, fără a crea diferențe de tratament juridic cu caracter discriminatoriu între diferitele categorii sociale. Așa fiind, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcționari publici și personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creșteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din cadrul altor instituții publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum și a consecințelor financiare pe care le-a atras aplicarea art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 a impus, în mod obiectiv și justificat, intervenția promptă a Guvernului.29.Totodată, Curtea a apreciat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, așa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiția impusă de art. 115 alin. (6) din Constituție, referitoare la interdicția afectării prin dispozițiile unei ordonanțe de urgență a drepturilor și libertăților fundamentale, este respectată.30.De asemenea, Curtea a considerat că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 41, 44 și 53 din Constituție, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituționale fiind rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate în unul iluzoriu/teoretic.31.În sfârșit, examinând critica de neconstituționalitate vizând respectarea principiului securității juridice sub aspectul caracterului previzibil al normei, Curtea a reținut că textul de lege analizat este lipsit de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică și efectelor pe care le produce. În acest context, a arătat că cerința care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituționale și negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare.32.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.33.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 2.686/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Sîrbu Maria și alții în Dosarul nr. 20.254/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Lenuța Nicolae și alții în Dosarul nr. 1.134/2/106 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Maria Sîrbu și alții în Dosarul nr. 46.925/3/2015 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Ionica Andrei Gabriel și alții în Dosarul nr. 31.042/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x