DECIZIA nr. 842 din 17 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 24 martie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 538 02/07/2020
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 10REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 11REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 12REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 13REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 16
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 22REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 523 07/07/2015
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 402 28/05/2015
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 245 29/04/2014
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 118 06/03/2014
ART. 28REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 11 17/01/2017
ART. 29REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 98 23/05/2000
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 30REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 12
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 752 16/12/2014
ART. 33REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 33REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 33REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 626 09/10/2018
ART. 35REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 410 16/06/2016
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 594 21/10/2014
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 569 16/10/2014
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 331 12/06/2014
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 37REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 37REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 39REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 40REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 174
ART. 40REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 176
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 578 29/09/2015
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 43REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 45REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 45REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 743/1/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.441D/2018.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 324D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Generacion Eolica Internacional S.L. din Tudela (Navarra), Spania, în Dosarul nr. 9.646/212/2018 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă, precum și în Dosarul nr. 1.723D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 1.668/2/2016*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 324D/2019 și nr. 1.723D/2019 la Dosarul nr. 1.441D/2018.6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 324D/2019 și nr. 1.723D/2019 la Dosarul nr. 1.441D/2018, care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că există jurisprudență a Curții Constituționale cu privire la dispozițiile legale criticate și solicitând menținerea acesteia. Astfel, se menționează Decizia nr. 538 din 2 iulie 2020 a instanței de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Sentința civilă nr. 1.229 din 16 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 743/1/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liliana Teodoriu într-un dosar având ca obiect anularea unor acte invocate ca fiind administrative.9.Prin Sentința civilă nr. 669 din 25 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 9.646/212/2018, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Generacion Eolica Internacional S.L. din Tudela (Navarra), Spania, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare a unei sentințe civile.10.Prin Încheierea din 9 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.668/2/2016*/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liliana Teodoriu într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs ce vizează obligarea unor instituții la emiterea unor acte administrative.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile art. 44 și ale art. 115 alin. (4) din Constituție.12.Astfel, se arată că nu era justificată situația extraordinară și nici urgența creșterii taxelor judiciare de timbru. Se mai susține că, la momentul emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, întrucât Parlamentul era în activitate în luna iunie 2013, învederând, totodată, faptul că această ordonanță de urgență nu a fost supusă dezbaterii parlamentare și nu există o lege de aprobare sau de respingere din partea Parlamentului la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 în Monitorul Oficial al României, Partea I. De asemenea, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a intrat în vigoare în termen de 3 zile de la publicare și a fost pusă în aplicare la nivel național, deși aceasta putea fi publicată constituțional în Monitorul Oficial al României, Partea I, doar după aprobarea sa de către Parlament.13.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost emisă cu încălcarea Constituției, respectiv a art. 61,art. 108 și art. 115, și abrogă nelegal și neconstituțional Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Se arată că nu poate fi abrogată o lege ordinară sau organică prin ordonanță de urgență emisă de Guvern. Așa fiind, apreciază ca fiind abuzivă și neconstituțională abrogarea prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.14.Ordonanța de urgență criticată instituie un tratament discriminatoriu privind taxa judiciară de timbru datorată în calea de atac în materia contenciosului administrativ, față de taxa judiciară de timbru datorată în calea de atac civilă, obligând justițiabilul, potrivit art. 24 din acest act normativ, la plata unei taxe judiciare de timbru cel puțin dublă față de cea datorată la judecarea pe fond a cauzei în contencios administrativ potrivit art. 16 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.15.În ceea ce privește art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se arată că legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a refuza, în funcție de conținutul unei hotărâri judecătorești, accesul la această cale de atac, atunci când hotărârea respectivă este nulă absolut prin încălcarea unei cerințe procedurale. Legiuitorul nu asigură nici legalitatea circuitului civil, prin faptul că permite păstrarea unei hotărâri judecătorești nule absolut, nici egalitatea juridică în ceea ce privește accesul la remediul procesual pentru a înlătura o atare nulitate.16.În plus, dispozițiile legale criticate introduc o dublă măsură în privința evaluării legalității hotărârilor judecătorești, stabilind, pe de o parte, că remediul procesual pentru neîndeplinirea procedurii de citare care se exercită ori de câte ori există o neregularitate în acest sens, iar, pe de altă parte, că se exercită în acest scop numai atunci când hotărârea atacată cuprinde un anume conținut.17.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a comunicat opinia sa asupra excepției de neconstituționalitate.18.Judecătoria Constanța – Secția civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială.19.Prin adoptarea prevederilor de lege criticate, intenția legiuitorului a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței. Astfel, rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței judecătorești competente să soluționeze litigiul dedus judecății.20.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.21.Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța are în vedere că modificarea textului de lege a vizat dorința legiuitorului de a asigura celeritatea soluționării cauzelor în care instanțele sau declarat necompetente, pentru a nu fi posibilă tergiversarea acestora prin exercitarea unor căi de atac abuzive. Referindu-se la incidente procedurale și nu la fondul cauzei, nu se poate vorbi despre suprimarea vreunui drept fundamental.22.În ceea ce privește art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la timbrarea recursului, se reține că, în mod constant, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. Totodată, taxele judiciare de timbru aferente recursului în materia contenciosului administrativ sunt foarte mici, nefiind limitat accesul părților la calea de atac.23.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26.Obiectul reunit al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Din examinarea excepției de neconstituționalitate reiese faptul că, în realitate, obiectul reunit al acesteia îl constituie dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanței de urgență, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum și cele ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: (1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă.(2)În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.(3)Recursul incident și recursul provocat se taxează după regulile prevăzute la alin. (1) și (2).;– Art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.“27.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, ale art. 108 privind actele Guvernului, ale art. 115 privind delegarea legislativă, precum și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se mai invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.28.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, atât în integralitatea sa, cât și pe articole. În acest sens, referitor la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, Decizia nr. 523 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, sau Decizia nr. 402 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, decizii prin care Curtea a statuat în sensul constituționalității prevederilor acesteia.29.Raportat la criticile extrinseci privind Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ceea ce privește susținerile potrivit cărora la momentul emiterii acesteia nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, precum și faptul că această ordonanță de urgență nu a fost supusă dezbaterii parlamentare, prin Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, paragrafele 15-19, Curtea a reținut că, potrivit art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, fiind vorba, însă, de ordonanțe simple, și nu de ordonanțe de urgență. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe, iar dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unui caz excepțional (a se vedea Decizia nr. 98 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000). Cum în prezenta cauză este vorba despre o ordonanță de urgență, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre necesitatea existenței unei legi de abilitare, așa încât critica formulată din această perspectivă este neîntemeiată.30.Curtea a observat, totodată, faptul că proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost depus și înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaților în data de 28 octombrie 2013. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2013 a fost primit aviz de la Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, la data de 6 martie 2014 a fost acordat avizul de la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, iar în 29 noiembrie 2016 a fost primit raport favorabil aprobării de la Comisia juridică, de disciplină și imunități. La data de 27 decembrie 2016 a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților. Prin urmare, criticile autoarei excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a intrat în vigoare după depunerea sa spre dezbatere la Camera competentă să fie sesizată, în speță, Camera Deputaților, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituție.31.În jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea a statuat că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“. Depunerea ordonanței de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată – drept condiție necesară intrării în vigoare a actului normativ – nu reprezintă altceva decât o obligație ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat.32.Delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Dispozițiile art. 115 din Constituție atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României. Însă prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării acestui drept, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate. Astfel, mandatul atribuit Guvernului, în temeiul art. 115, trebuie să fie dublat de un mandat legal – legea specială de abilitare, adoptată de Parlament – în cazul ordonanțelor simple, sau izvorăște direct din Constituție – în cazuri extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată – în cazul ordonanțelor de urgență.33.Prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, paragrafele 27-32, Curtea a reținut că, în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă; în acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ. În aceeași ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuție, legiuitorul delegat a susținut că ar fi fost menținute și aspectele care impietează asupra transparenței aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și al disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile. Întrucât aspectele menționate vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea a reținut că s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, cu respectarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, astfel încât critica de neconstituționalitate extrinsecă a fost respinsă ca neîntemeiată.34.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.35.Curtea constată, în legătură cu dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. Stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, și a cuantumului lor este o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 626 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019).36.În ceea ce privește dispozițiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014, Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014, Decizia nr. 594 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 15 septembrie 2016, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.37.Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 132 din Codul de procedură civilă, când în fața instanței judecătorești se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Asupra excepției de necompetență instanța se pronunță înainte de a se aborda fondul litigiului și înainte de a se soluționa alte excepții, după caz, printr-o încheiere, dacă se declară competentă, sau printr-o hotărâre, dacă instanța se declară necompetentă. Textul art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă are în vedere cea de-a doua ipoteză, și anume admiterea excepției de necompetență și, implicit, declinarea competenței instanței de judecată, situație în care hotărârea nu mai este supusă niciunei căi de atac.38.Intenția legiuitorului, prin adoptarea prevederilor de lege criticate, a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței. Rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței judecătorești competente să soluționeze litigiul dedus judecății.39.Curtea a constatat că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială, drept pentru care Curtea nu a putut reține contrarietatea normei legale criticate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție.40.Curtea a mai statuat că hotărârea instanței de declinare a competenței este rezultatul unui act de administrare a justiției prin care se urmărește desfășurarea în condiții de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 3 din Codul de procedură civilă, actele de procedură efectuate de instanța necompetentă sunt nule.41.Prin Decizia nr. 578 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 16 noiembrie 2015, paragraful 16, Curtea a statuat că mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege.42.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.43.Așadar, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24, ale art. 61, ale art. 108, ale art. 115, precum și ale art. 129, precum și cele convenționale invocate.44.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.45.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 743/1/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Societatea Generacion Eolica Internacional S.L. din Tudela (Navarra), Spania în Dosarul nr. 9.646/212/2018 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă, precum și de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 1.668/2/2016*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanței de urgență în ansamblul său, precum și ale art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Constanța – Secția civilă și Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x